6,798 matches
-
colectarea și evacuarea apei de infiltrație de pe un teren (DEX)] a apei pe lângă cort, iar pământul l-am așezat pe marginea lui, să nu intre furnicile sau gândacii. Am băgat la umbra cortului tot bagajul, iar ce era perisabil, am agățat în curentul aerului rece de pe insuliță, de crengile pomilor, apoi am avut grijă ca ușa cortului să fie bine închisă, de frica țânțarilor și la sfârșit, ne-am îndreptat atenția spre locurile mai potrivite pentru instalarea uneltelor de pescuit. Fiecare
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
era destul de caldă, iar când trecea câte un jaf de șalupă, antică, “veche și de demult”, cum îi spuneam noi în glumă, eram nevoiți să scoatem sculele abia aruncate în canal și să reluăm operațiunea. Din nou am reușit să agăț forfacul în sălciile de vizavi și cu intenția de a-mi spăla și treningul de pe mine, plin de noroi, am intrat în canal îmbrăcat. Inotam spre celălalt mal și nu mai simțeam fundul apei, când, dintr-o dată, căptușeala din bumbac
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
repede și pun piciorul pe mânerul lansetei, căci nu am avut timp să mă aplec s-o prind. O ridic cu forță și îndrept vârful lansetei în sus, care se curbează. Mă gândesc că poate am ratat peștele și am agățat vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
vreo rădăcină, dar nu se mișca nimic. Încerc să mulinez, însă nu se mișca de pe fund, doar se apleca vârful lansetei și mai mult. Mă pregăteam să trag din poziția orizontală de lansetă și să rup forfacul, crezând că este agățat de ceva rădăcini sau aluviuni. Dintr-o dată, simt cum îmi smucește ceva lanseta din mână. Trăgeam cu forță, cu mâinile încleștate, să nu scap lanseta și țipam ca un apucat la Gică, să mă ajute. Ceva mă trăgea cu putere
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
alunge țânțarii. Cina se compunea de kaizer, salam la proțap și ouă fierte. Trebuia să scăpăm de hrana perisabilă, iar cea în conserve rămânea pentru ultima parte a weekendului. Era vineri seara și nu aveam televizor. Doar un tranzistor amărât, agățat de o creangă, mai mult țipa și hârâia, decât cânta. Cât timp ne frigeam în țepușe cina, eram la “Înșiră-te mărgărite” despre câte în lună și în stele... Ne simțeam ca niște haiduci, fără grija zilei de mâine. Așteptam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376056_a_377385]
-
aceste cuvinte încolonând măcar cinci poeme amintindu-mi de primul milițian erou Vasile Cârlova că un romantic până la ultima suflare extrăgându-și setea dreptății din ruinele cetății scrie ultimul Marș al poporului român cetățenii patriei își mai amintesc de florile agățate la revoluție pe scutul militarilor Referință Bibliografica: pendinte patriotic / Radu Liviu Dan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1646, Anul V, 04 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PENDINTE PATRIOTIC de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376246_a_377575]
-
Umbra nu mai este M-a durut Iau în mână Trecutul si îl arunc cu putere Nu ești nici acolo Vibrație zero Neliniște cade Noaptea se atârnă haină de mine Sunt alta Din când în când Stropi grei mi se agață pe timpan Pic...pic Moțăie un scaun adormit Gândul tău Praf se adună ... Citește mai mult Ai dispărut în mineSângele nu te mai recunoașteSe inflamează linișteaPe pereteUmbra nu mai esteM-a durutIau în mânăTrecutul si îl arunc cu putereNu ești
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
Ai dispărut în mineSângele nu te mai recunoașteSe inflamează linișteaPe pereteUmbra nu mai esteM-a durutIau în mânăTrecutul si îl arunc cu putereNu ești nici acoloVibrație zeroNeliniște cadeNoaptea se atârnă haină de mineSunt altaDin când în cândStropi grei mi se agață pe timpanPic...picMoțăie un scaun adormitGândul tăuPraf se adună... XXIV. RUGĂCIUNE, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1246 din 30 mai 2014. Răsună poiana de cântec de paseri Florile cu-alor mireasmă ne-îmbată, Se-adună în jurul tău
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
o urmări câteva momente cu privirea, după care își liniști setea cu o gură mare din lichidul rozaliu, înțepător. Avea un gust delicat, aromat, răcoritor, așa că bău și restul, întorcându-se ușor spre bărbatul care o privea atent, cu zâmbetul agățat de colțul gurii. - E o cameră frumoasă, dar eu nu am cine știe ce resurse... El întinse mâna liberă și îi mângâie creștetul, frământând o clipă șuvițele de păr auriu între degete, după care își apropie fruntea, lipind-o de a ei
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
ploaie caldă de vară, E-un zâmbet curat, e-o stare ciudată De bine și-mplinire, E-o adiere de vânt, Sau o banală stare sentimentală, Care, pe mine m-a surpins, Cu sufletul mare, deschis, Ea m-a cuprins, Agățându-și frumusețea, de inima mea, Rupând petalele anilor, Prea repede din calendar, Trezindu-mă din nou, la viață, O spun doar eu, poate și tu, E-atât de simplu... Austria,iunie 2015 Referință Bibliografica: E-atât de simplu / Coști Pop
E-ATÂT DE SIMPLU de COSTI POP în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379683_a_381012]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > AȘTEAPT-O! Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1627 din 15 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Când plasa ta păcate grele țese... și-n pânză deasă de ești agățat, ți-ai pierde viața fără să îți pese, c-așa-i bărbatul pe pământ ...uitat. Umbli-n lume de-a lungul și de-a latul tot cauți zi de zi printre femei să fie-a ta, să nu ți-o
AŞTEAPT-O! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379707_a_381036]
-
dă ghes la asemenea acțiuni. De data aceasta moartea unui tânăr în condiții suspecte a creat o stare de suspiciune și de revoltă. Filozoful român Petre Țuțea (sec. XX) arătând bipolaritatea libertății, spunea: „Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus. Te poți urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric”. Furia turbată a distrugerii nu cred că poate fi acceptată de un om „cu scaun la cap
LIBERTATEA ȘI SETEA DE RĂZBUNARE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379720_a_381049]
-
bune, Că omu-ncet se ofilește Și-ades la moarte se gândește, Că ceea ce numim noi viață E un subțire cap de ață... Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu nu știu ce mi se-ntâmplă, De ce mi-e-ntortocheat tot drumul Și scai m-agață cu duiumul? Citește mai mult Îmi plâng viorile în tâmplăIar eu mă-ntreb ce se întâmplă;De ce arcușul sună-a jaleși-un mărăcine-mi iese-n cale?Acest „de ce” e o problemă,Iar eu sunt prinsă-ntr-o dilemă:Putea
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
lume-s rele, dar și bune,Că omu-ncet se ofileșteși-ades la moarte se gândește,Că ceea ce numim noi viațăE un subțire cap de ață...Îmi plâng viorile în tâmplăIar eu nu știu ce mi se-ntâmplă,De ce mi-e-ntortocheat tot drumulși scai m-agață cu duiumul?... XIII. ALEGERI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1899 din 13 martie 2016. De florile și-ar scutura petalele pe rând Și goliciunea și-ar dezvălui-o-n ochii tăi, Pe toate le-aș fura, cu dor
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
între ochiul care râde și cel care plânge întodeauna stă cuvântul am trecut șanțul să prind răsăritul erai deja acolo numărând anii jumătate tu jumătate eu timpul nu se împarte la doi nici iubirea viermele invidiei mușcase mărul cunoașterii cineva agățase o pânză neagră în gard semn că Dumnezeu adormise nimeni nu părea că ascultă vântul trecea prin ulucile albite ... Citește mai mult Nostalgiile cuvintelor (32)de Gabriela Mimi Boroianu 11.05.2017jumătate zijumătate noaptela mijloc primăvaraîntre ochiul care râdeși cel
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
Nostalgiile cuvintelor (32)de Gabriela Mimi Boroianu 11.05.2017jumătate zijumătate noaptela mijloc primăvaraîntre ochiul care râdeși cel care plângeîntodeauna stă cuvântulam trecut șanțulsă prind răsăritulerai deja acolonumărând aniijumătate tujumătate eutimpul nu se împarte la doinici iubireaviermele invidieimușcase mărul cunoașteriicineva agățase o pânză neagrăîn gardsemn că Dumnezeu adormisenimeni nu părea că ascultăvântul trecea prin ulucile albite... II. NOSTALGIA IUBIRII, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2319 din 07 mai 2017. Nostalgii primăvăratice de Gabriela Mimi Boroianu 13.03.2017
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
mâner ochii tăi înainte de culcare mi-au stins dintr-un chibrit ultima geana de obligeană .............................. -Vno mai aproape coapsa ta are inelul La noapte îl voi închide pe un fir de păr -Nu te teme doar miezuri de nucă voi agăța la intrarea în tine în loc de icoane -Aprinde , te rog Candelabru-.Moștenire până la Prima mea venire! Referință Bibliografică: VINO MAI APROAPE / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1701, Anul V, 28 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
VINO MAI APROAPE de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379800_a_381129]
-
a coborât nerăbdătoare, aruncându-și înspre mine năvodul viselor, din care să-mi aleg frânturi de stele, sau, de-aș vrea, un vis întreg, vântul poznaș și nărăvaș, pornit pe joacă, s-a încurcat în ițe, neputând să treacă a agățat un vis în pletele-i de gheață și mi l-a aruncat direct în față. În visul meu, și nu era un vis oricare, noi ne plimbam, râzând, cu Carul Mare, iar primăvara ne-așternea flori de cireș în cale
UN VIS de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379799_a_381128]
-
cuvine față de cel ce a păcătuit. Înțelegerea aproapelui și îndurarea sunt calități ce trebuie să prevaleze în fața egoismelor noastre. Fratele fiului rătăcitor ne propune următoarea întrebare: cine păcătuiește cu adevărat, cel ce a trecut de păcat sau cel ce se agață de el pentru a l coborâ pe semenul său? Oricum, de la fiecare protagonist al acestei parabole avem de învățat câte ceva: de la fiul rătăcitor - că oricât de „rătăciți” am fi, putem descoperi Calea; de la tatăl acestuia - că toți fiii, indiferent de
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > PSALMUL VIEȚII Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Mi-a agățat viitorul un zâmbet pe față, și-mi lipește pe mine un prezent, care fuge dintr-un înainte spre un înapoi. Doamne, m-ai înconjurat cu atâta lumină, că nu mai văd pe unde calc ! ...și-atunci, ca să nu strivesc nimic
PSALMUL VIETII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374716_a_376045]
-
cu un car tras de patru boi. Tăiau crengi de salcie înflorită și le prindeau cu funiile la loitre. Crengile, frumos arcuite și împletite la vârfuri formau pe car un coviltir mare . Pe la loitre, spițele roților și jugul boilor, flăcăii agățau crenguțe de liliac înflorit. Acest car cu coviltir de salcie înflorită și împodobit cu flori de liliac era „GOVIA” flăcăilor, cu care veneau în sat, cântând și chiuind. În car erau erau și lăutarii, cu clarinet, viori, țambal și tobă
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
car, flăcăii și lăutarii străbăteau ulițile satului. Ieșeau femeile și fetele pe la garduri să-i privească...Striga câte-o vecină: -Ieșiți, făă, că trece Govia! Și Govia trecea cu alai de cântec și joc...Fetele veneau în calea ei și agățau pe la resteie panglici colorate și batiste înflorate...Alergau flăcăii să le prindă...Dar și ele fugeau în jurul carului, într-un joc de-a v-ați ascunselea...Până la urmă, se lăsau prinse , îmbrățișate și sărutate. Și acest vârtej de bucurie, din
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
deșert pulsează o oază, Biruitoare peste timpuri... Pulsează, unduind câmpia, Sub greutatea ierbilor, Pulsează roua dimineții, Sub căldura razelor... Pulsează inimile-n trupuri, Suferință, fericire, Lacrimi, zâmbete și dor, Pulsuri de iubire! STEJARUL A răsărit în primăvară, Două frunze fremătânde, Agățate de-o tulpină, Micuțe și fremătânde. S-a uitat curios în jur, Stejarii-mpodobeau pădurea, Doar el era mic și firav, Nu-și înțelegea menirea. Dar, încet, nou anotimp, Vara cu zefitr și soare, Frunze noi, ramuri și flori, Au
PALETE de ADA SEGAL în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374728_a_376057]
-
nu are anotimp / Din unghiul său statornic te veghează,/ Ea mintea parcă-ți capturează/ În fiecare margine de gând.//” (Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: „M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
În fiecare margine de gând.//” (Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: „M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ i paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile uieră/ Săpând grote uriae în tot./ M-agăț de un pai/ i paiul se frânge/ La prima atingere a mea
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]