10,591 matches
-
de putreziciune până la coajă, apoi erau arse pe dinăuntru pentru dezinfectare, ulterior adăugându-se în interior niște șipci de-a curmezișul, denumite pretculițe, de care albinele legau fagurii clădiți. În partea de jos se lăsa o deschizătură de circulație pentru albine, denumită urdiniș. În felul acesta, stupul era gata să primească roiul. Acest adăpost a primit denumirea de stup, cuvânt care în limba latină însemna butuc sau trunchi de copac, cuvânt sinonim cu știubei - trunchi de plop sau de salcie. Tot
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și adunate în partea de sus, sub formă de clopot. Erau lipiți cu argilă pe dinăuntru și pe dinafară și aveau fixate la interior două- trei pretculițe. Acești stupi erau destul de utili, dar nu făceau față populațiilor mai numeroase de albine, în fiecare vară plecând câte două- trei roiuri din fiecare stup de acest tip. Cu acești stupi primitivi se lucra foarte greu: nu se puteau cerceta să le afli necazul și să-i îndrepți, iar recoltarea fagurilor cu miere se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
foarte greu: nu se puteau cerceta să le afli necazul și să-i îndrepți, iar recoltarea fagurilor cu miere se făcea tăind pe cei din margine, căci restul erau plini cu puiet. Vrând-nevrând, stuparul trebuia să ucidă întreaga colonie de albine cu fum de pucioasă, pentru a putea stoarce toți fagurii, obținând astfel o miere care nu era întotdeauna de calitate prea aleasă. Așa au mers lucrurile secole la rând în domeniul stupăritului, până în urmă cu circa 400 de ani, când
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
miere care nu era întotdeauna de calitate prea aleasă. Așa au mers lucrurile secole la rând în domeniul stupăritului, până în urmă cu circa 400 de ani, când într-o insulă din arhipelagul Cicladelor grecești un stupar a salvat viața unor albine punându-le într-o ladă câteva bețișoare de care a legat fâșii de fagure, oferind astfel albinelor un suport pe care să clădească restul fagurilor, până jos la dușumeaua stupului. Când a venit vremea marelui cules, stuparul a mai adăugat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
domeniul stupăritului, până în urmă cu circa 400 de ani, când într-o insulă din arhipelagul Cicladelor grecești un stupar a salvat viața unor albine punându-le într-o ladă câteva bețișoare de care a legat fâșii de fagure, oferind astfel albinelor un suport pe care să clădească restul fagurilor, până jos la dușumeaua stupului. Când a venit vremea marelui cules, stuparul a mai adăugat deasupra o ladă mai mică în același dispozitiv, unde harnicele albine au cules miere curată ca lacrima
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
legat fâșii de fagure, oferind astfel albinelor un suport pe care să clădească restul fagurilor, până jos la dușumeaua stupului. Când a venit vremea marelui cules, stuparul a mai adăugat deasupra o ladă mai mică în același dispozitiv, unde harnicele albine au cules miere curată ca lacrima. Recoltarea mierii în astfel de condiții a fost ușoară, folosindu-se un cuțit lung și lat în vârf cu ajutorul căruia se desprindea fagurele de pe peretele lădiței, fără a dăuna cuibului de jos și, trăgând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu ajutorul căruia se desprindea fagurele de pe peretele lădiței, fără a dăuna cuibului de jos și, trăgând în sus de bețișor, se scoteau afară fagurii, albi ca spuma și fără puiet. În partea de jos rămânea destulă hrană pentru comunitatea de albine, în fagurii plini cu miere și păstură 1. Vestea s-a răspândit în lumea întreagă și astfel s-a făcut primul pas spre apicultura rațională. La puțin timp după aceea, în anul 1700, apicultorul italian De la Rocca a creat rama
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la stupii moderni se face cu ajutorul extractorului radial (centrifugă), după ce în prealabil ramele cu faguri se descăpăcesc cu ajutorul unui cuțit special în formă de furculiță. Mierea recoltată se depozitează în recipiente din lemn de tei, inox sau plastic. Creșterea albinelor valorifică baza meliferă ieftină pusă la dispoziție de vegetația ierboasă și lemnoasă spontană precum și de culturile agricole și pomii fructiferi. În cadrul comunei, principalele surse melifere le constituie plantațiile de salcâm (în lunile mai-iunie) și cele de tei (în lunile iunie-iulie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pomii fructiferi. În cadrul comunei, principalele surse melifere le constituie plantațiile de salcâm (în lunile mai-iunie) și cele de tei (în lunile iunie-iulie) aflate pe versanții împăduriți de la Tarnița, Valea Iepei, Dealu Perjului și Bărboasa. Producția de miere pe familia de albine este în medie de 10-25 kg. Se cresc albine autohtone „Carpatica”. Se preocupă de creșterea albinelor apicultori ca Ivașcu, Cazacu, Gurău, Barcan, Curteanu, Prosie, Baban, Tabarcea, Petrea și Iftimie. În fiecare sat există cel puțin 1-2 crescători de albine. La
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
plantațiile de salcâm (în lunile mai-iunie) și cele de tei (în lunile iunie-iulie) aflate pe versanții împăduriți de la Tarnița, Valea Iepei, Dealu Perjului și Bărboasa. Producția de miere pe familia de albine este în medie de 10-25 kg. Se cresc albine autohtone „Carpatica”. Se preocupă de creșterea albinelor apicultori ca Ivașcu, Cazacu, Gurău, Barcan, Curteanu, Prosie, Baban, Tabarcea, Petrea și Iftimie. În fiecare sat există cel puțin 1-2 crescători de albine. La sfârșitul secolului al XX-lea, existau la Oncești 702
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cele de tei (în lunile iunie-iulie) aflate pe versanții împăduriți de la Tarnița, Valea Iepei, Dealu Perjului și Bărboasa. Producția de miere pe familia de albine este în medie de 10-25 kg. Se cresc albine autohtone „Carpatica”. Se preocupă de creșterea albinelor apicultori ca Ivașcu, Cazacu, Gurău, Barcan, Curteanu, Prosie, Baban, Tabarcea, Petrea și Iftimie. În fiecare sat există cel puțin 1-2 crescători de albine. La sfârșitul secolului al XX-lea, existau la Oncești 702 stupi, aparținând unui număr de 30 de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de albine este în medie de 10-25 kg. Se cresc albine autohtone „Carpatica”. Se preocupă de creșterea albinelor apicultori ca Ivașcu, Cazacu, Gurău, Barcan, Curteanu, Prosie, Baban, Tabarcea, Petrea și Iftimie. În fiecare sat există cel puțin 1-2 crescători de albine. La sfârșitul secolului al XX-lea, existau la Oncești 702 stupi, aparținând unui număr de 30 de cetățeni. Chimizarea agriculturii, stropitul culturilor cu diferite substanțe toxice au produs mari pagube stuparilor, iar dăunătorii naturali, cum ar fi albinarul 2, bolile
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ar fi albinarul 2, bolile microbiene ca loca3, varoza precum și păduchii nu se pot combate în totalitate, deoarece medicamentele necesare se procură cu greutate și sunt scumpe. De menționat este faptul că stupii erau ținuți pe lângă case în majoritatea cazurilor, albinele nefiind scoase în pastoral. CREȘTEREA VIERMILOR DE MĂTASE Creșterea viermilor de mătase, deși aducea importante avantaje înainte de anii 1950, în prezent nu se mai practică. Materia primă se pregătea în industria casnică, alături de filiera de la in și cânepă, culturi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
meleaguri prin secolul al XVIII-lea, era consemnat: „în râuri și mlaștini și pe câmp se află din belșug păsări de văzut, dar locuitorii nu se îndeletnicesc cu vânătoarea, fiind ocupați cu alte treburi: ară, pasc vitele, fac unt, cresc albinele și altele...” În contrast cu aceste informații, pe la 1788 se menționa că țăranii vânau în Moldova cam 20.0000 de iepuri. Reglementarea vânătorii în Moldova s-a făcut în anul 1842 astfel: între 1 martie și 25 august era interzisă vânătoarea iepurilor
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
că te poți cățăra în copaci! Așezat pe o ramură cât mai înaltă, rămâneam acolo ore întregi, legănat de ritmul lent al arborelui puternic. Ascuns și protejat de frunzișul fremătător, puteam să văd zborul păsărilor în căutare de insecte, zumzetul albinelor care cercetau după nectar și polen, trecerea ploii, a luminii prin frunzișul coroanei și jocul norilor pe cer. De sus din copac, lumea avea o cu totul altă înfățișare. În jurul arborilor gravitau popoare uriașe de păsări, roiuri de fluturi și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aceea, femeia gravidă era îngrijită și supravegheată de către o bătrână din sat, care se numea „moașă” sau „moșică”. Dacă pe timpul lehuziei mama avea durerile specifice de după naștere, numite „răsuri”, atunci i se dădea să bea rachiu amestecat cu miere de albine. După naștere, rudele și vecinii vizitau mama și copilul nou născut, aducând daruri. La plecare, îi legau copilului de scutec o bucată de lână roșie, spunând: „Ptiu, să nu fie de deochi!”. Mama înfășura noul născut în cămașa tatălui, ca să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ori la sfârșit. Descântec „de păr sau păroaică” (cules de la Elena Porcoș) Când apărea o bubă foarte periculoasă, ca o infecție puternică la unghiile și încheieturile de la mâini sau de la picioare, se foloseau: frunză de calapăr 1, miere de albine, castravete murat, și mămăliguță caldă. Se fierbea frunză de calapăr și cu zeama se spăla degetul infectat. Din mămăliga caldă, amestecată cu miere se făcea o legătoare la degetul beteag, până se înroșea. Se ținea două ore în castravetele murat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Dacă la 4-5 zile boala dă înapoi înseamnă că descântecul și-a făcut efectul. Dacă s-a înfierbântat, se înroșește și nu dă înapoi, atunci se taie ceapă mare în două și se pun în cele două găoci ceară de albine, seu de oaie și săpun de casă. Acestea se pun pe spuză de cărbune ca să se topească și apoi se așază degetul bolnav între ele. Cu acest tratament infecția nu mai înaintează, făcând degetul să coacă, să spargă și
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
pelerinajul spre Canterbury și care se confesează tuturor a fi un soț nefericit, alături de o nevastă rea, de unde și nota misogină în portretizarea femeilor: „Vedeți ce parșivenii zac în ele?/ Pândesc într-una numai să ne-nșele/ și-s ca albina harnice n păcat;/ Din drumul drept mereu se tot abat./ [...] soața mea, măcar că nu-i chiabură/ În zestre, are-o gură cât o șură/ și-o groază de cusururi... Ce să-i fac?/ Nu-i bai de-atâta și mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o astfel de definiție este prea cuprinzătoare pentru a putea separa mai bine agenții de alte tipuri de sisteme. S-a observat astfel că, aplicând o astfel de definiție, putem încorpora în categoria agenților și mușuroaielor de furnici, roiurile de albine sau bancurile de pești. Poate că acest lucru nu este însă departe de adevăr. Recent, agenții au fost definiți extrem de sintetic, dar cuprinzător într-un raport pentru Agentlink, comunitatea europeană a oamenilor de știință din acest domeniu, de către Luck, M.
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
piper negru, scorțișoară sau zahăr. Se bea lapte dulce fiert, amestecat cu ou proaspăt și zahăr, must de pădurețe, mujdei de usturoi, zeamă din rădăcini de hrean, sirop de ridichi negre (scobite, În care se pune zahăr sau miere de albine) sau sirop din rădăcini de pătlagină. ANTITERMICE Pentru scăderea temperaturii (arșiței, fierbințelii), se folosesc: Ceai din coajă de salcie, de flori de soc, trifoiște, de flori de tei, de mușețel, de mentă. Băi cu fierturi din frunze de nuc, năjiță
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
verdețuri care "priesc" stomacului, cu sare puțină sau fără sare, mai ales. Ceai din ardei iuți sau piper negru, cât se poate mai fierbinte, În care se adaugă suc de portocale și de lâmâie. Ceai din orz cu miere de albine. După răcire, se adaugă suc de la o lămâie la o cană. Se Înfășoară picioarele cu o pânză Înmuiată În oțet Încălzit, timp de o oră, de 2-3 ori pe zi, Îndeosebi seara, la culcare, până trece febra. Împachetări la gambe
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
la care se adaugă sucul de la o lămâie și o portocală și 2 lingurițe de miere de flori de tei. Se beau 2-3 căni pe zi. Suc de portocale, de lămâie și alte citrice, la care se adaugă miere de albine, un păhărel de rom și apă fiartă. Se bea o cană, seara la culcare. Se taie 2 cepe mari În felii subțiri și se lasă 2-3 ore În 500 ml de apă, din care se beau apoi 2 pahare: unul
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
zahăr candel, cu semințe de orz. Deosebit ce eficient era considerat ceaiul din spin albastru și coada șoricelului. Sirop de ridiche neagră, preparat astfel: se ia o ridiche mai mare, se scobește și se pune În loc zahăr sau miere de albine. După 2-3 ore, se obține un sirop, din care se iau 1-2 lingurițe, Înainte de mese, iar seara, Înainte de culcare. Sirop de cimbru, 2 linguri la 2 căni cu apă fierbinte, la care se adaugă o cană cu miere. Se ia
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
foc mic, până ce cireșele se Îmnoaie. Se iau câteva linguri pe zi, În funcție de tuse. 10 Sirop de iarbă mare, podbal, alge roșii, tătăneasă și 2 căni de apă. Se fierbe până ce rămâne ½ din cantitatea inițială. Se adaugă apoi miere de albine. Se iau 3-4 lingurițe pe zi. Sirop de scoarță de ulm, tătăneasă, coada șoricelului, cimbru, mentă, unguraș și roiniță, 4 căni de apă și 4 linguri de miere. Ceai din flori de soc, 1-2 lingurițe la o cană. Se beau
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]