9,447 matches
-
Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am dat tribut la viață, o parte din destin Când îmi sădiră-n suflet, grădină cu pelin, Și l-am udat cu ploi de lacrimă amară Sperând că s-o usca și-așa o să dispară. În fiecare an, vedeam cum se-nmulțesc Și-atunci rupeam din mine, sperând să risipesc Amarul lor din frunze, ce miroseau a jale Prin clipele menite, să treacă atât de goale
AM DAT TRIBUT LA VIAȚĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370069_a_371398]
-
LUCEAFĂR În boltă de ochi albaștri Te-aștept pe-a gândului scară, Să răsari pe culmi de aștri, În Luceafărul de seară! Chipul tău arzând de patimi, Cu iubire mă-nfioară, Când îți frângi razele-n lacrimi Ce curg din soartă amară. De-ai putea să mi-o îndulcești, Când spre Pământ privești grăbit, Te-aștept cu dor să poposești, Lângă Pădurea de Argint. Nu vreau să-mi promiți palate Sau regat de moștenire Pentru pământești păcate; Doar ancestrală iubire. Că în
OMAGIERE EMINESCIANĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370065_a_371394]
-
leagă și dezleagă! Și nu doar ei ci toată România Plânge tăcut durerea sărăciei Și zi de zi o-nghite agonia Ducând-o în pragul nebuniei! Am ajuns slugi prin țări străine Când România are atâta bogăție Mâncăm cea mai amară pâine Plângând fără ca nimeni să ne știe! Și multe tare multe ar fi de spus, Copiii străzi fără de speranță; Privind îndurerați la Cel de sus, Cu ochii-n care nu e pic de viață! Dar mă opresc aici căci e
LACRIMILE ROMÂNIEI... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370095_a_371424]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AMAR Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Prea mult amar în gândul ăstei zile și-aș vrea să-l șterg cumva, însă nu pot. S-au răsturnat cerneluri peste file, negre cerneluri
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
Acasa > Strofe > Atasament > AMAR Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1807 din 12 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Prea mult amar în gândul ăstei zile și-aș vrea să-l șterg cumva, însă nu pot. S-au răsturnat cerneluri peste file, negre cerneluri... Umbre peste tot în haite se adună și îmi mușcă mâinile pale, trupul istovit de statul ăsta-așa
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
aș vrea să-l șterg cumva, însă nu pot. S-au răsturnat cerneluri peste file, negre cerneluri... Umbre peste tot în haite se adună și îmi mușcă mâinile pale, trupul istovit de statul ăsta-așa chircit în cușcă... Prea mult amar în gândul ce-a-ndrăznit să creadă c-ar putea să evadeze, s-alerge prin fânețe și păduri sau pe tipsia mării să danseze... Scrășnești din dinți când dat ți-e să înduri o veșnicie fără de iubire și-aștepți doar pasul morții
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
să danseze... Scrășnești din dinți când dat ți-e să înduri o veșnicie fără de iubire și-aștepți doar pasul morții să-l mai faci știind că niciun val de-mpotrivire nu îl va șterge... Te chircești și... taci... Referință Bibliografică: Amar / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1807, Anul V, 12 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Aura Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
mi se zburli: „Ian ascultă, bărbățele, Ăst fel cât crezi c-o mai duci? Te-așteptai o seară, nouă, În casă precum doi cuci Am ajuns noi să trăim, Tu pahar de la pahar, Iară eu înghit pastile Ca să-mi ostoiesc amar!” Vorba-i fuse însă-n van, Căci bărbatul nărăvit, Tot ce știe aia face Făr-a putea fi oprit... Dar cum toate-au un sfârșit, Precum din bătrâni se știe, În cele din urm-ajunse Cum a tras... pe năsălie. Să-l
NĂRAVUL (A LA SĂPÂNŢA?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370303_a_371632]
-
NOCTURN PRINTR-O LUME Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1673 din 31 iulie 2015 Toate Articolele Autorului - Sunt eu, Muritorul de rând, Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată, crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri pășind o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea
CĂLĂTORIND NOCTURN PRINTR-O LUME de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1673 din 31 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370315_a_371644]
-
zilelor noastre, care ne-a făcut să înțelegem pe deplin vorbele și trăirile sale: „DOINA, regină peste regine, mi-a fost ca o bună MAMĂ în toți anii de pribegie... petrecuți în străinătate, când am vărsat o fântână de lacrimi amare, dar am trăit cu trupul și sufletul tot în plaiul patriei, alături de românii mei dragi. Doar Ea m-a sfătuit să nu-mi pierd credința în puterea Mântuitorului nostru IISUS CRISTOS, să lupt cu toată puterea ființei și a minții
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
viața mea. Voi rămâne totdeauna, cu o profundă durere în suflet, când mă voi gândi la ea. Poate pământul miraculos al Africii, oamenii ei, îmi vor da puterea necesară să merg mai departe, mă vor ajuta să trec peste aceasta amară suferință...”. Referință Bibliografică: DR. CORNELIA PĂUN HEINZEL: “Iubire canibală” / Cornelia Păun : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1705, Anul V, 01 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Păun : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
-n durerea mocnită Mă rog pentru toată suflarea-n tăcere. Acasă e toamnă, se scutură norii Ploaia biciuie munții cu codrii-arămii Zăvoaiele-s triste, plecat-au cocorii Și mustul se scurge-n butoaie, din vii. Pâmântu-i secat, dar cu lacrimi amare Bătrânii-l udară în vara ce-a fost; Rămas-au sărmani, sfâșiați crunt de fiare, Copiii-s plecați prin străini, pentr-un rost, Mi-e neamul sărac, cât de tristă e țara Ciocoii cei noi se-mbuibară pe rând Din
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370426_a_371755]
-
mai visam să te-ntâlnesc. Atât de dor mi-a fost de tine... Atât de mult vreau să iubesc. NOSTALGII Printre stropi de ploaie rece caut ochii tăi fugari Nu simt ploaia cum mă bate, când pe suflet mi-i amar, Caut ochii tăi de înger, care m-au iubit cândva Și atâta de senină viața toată îmi părea. Ai plecat și-ai luat cu tine zile pline de fior, Nopțile cu gingășia și cu nebunia lor. Serile ,scăldate-n vise
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
MERGEM NICĂIERI ?! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului - Sunt eu, prea zilnicul muritor de rând, Cu apă arsă-n opinci de oțel, Cu spatele rupt și sânge pe el, Cu lacrimi amare dar soare în gând Cu inimă frântă și suflet zăcând, Și-s fată curată crescută cu zel, Deschideți, vă rog! Un munte de gânduri, pășind, o-nfioară, Iar gândul e clipă ce zboară și ea... Așteaptă s-apară dar nu apărea
VENIM DE UNDEVA ȘI MERGEM NICĂIERI ?! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370453_a_371782]
-
protestant de sola gratia, adică să-l respectăm pe cleric numai pentru harul preoției sacramentale, ignorând trăsăturile sale de caracter personale și duhovnicești!... Dar pentru cei ce ridică pretenții și critici la adresa Bisericii și ierarhiei sale există și răspunsul scripturistic amar, la Osea IV, 9 care zice foarte limpede: „Cum va fi poporul așa va fi și preotul!”. Nu ne rămâne decât să ne plângem, smeriți, slăbiciunile și păcatele noastre - cler și credincioși deopotrivă - purtându-ne sarcinile unii altora având nădejde
DESPRE VIAŢA DUHOVNICEASCĂ A PREOTULUI DUPĂ TRATATUL „DESPRE PREOŢIE” AL SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370406_a_371735]
-
o realitate dureroasă. Următoarea casă pare ruptă din filmele de groază. Pomi cât mâna de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des ; îmi crește inima
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
hipnotizau, mă încântau, erau de o eleganță desăvârșită, ca un ritual. De fiecare dată când mergeam, pe măsuța maronie din cameră erau așezate un milieu din saten de un alb imaculat, câteva chesele cu trei-patru sortimente de dulceață: nucă, cireșe amare, zmeură, afine, gutui, depinde..., ea avea orice, apoi aducea bliduște, lingurițe, șervețele și nelipsitele pahare cu apă rece. Îmi era foarte dragă și vizita la ea, o mare bucurie. Cu gândul încă salivând de poftă la dulceața preotesei, plec mai
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit,/ bătrână,/ pe-un colț de prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
am semănat, culegem! Dragă, scumpă Românie, viața nu pare prea dreaptă, Mi-e dor de copilărie, de-a măicuței mele șoaptă, M-aș întoarce cu grăbire să trăiesc în a mea țară, Dar e-atâta răzvrătire, pâinea e tot mai amară. Rana-mi temperează vrerea, tremurândă mi-e și clipa, Vindecă și ia-mi durerea, mă acoperă cu-aripa Duhului de Viață nouă, dă-ne pace, bucurie Și în totul și în toate, voia Ta Doamne, să fie! Să admir în
DOR DE ȚARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370482_a_371811]
-
au văzut că se poate, Au ales un domn capabil Să unească Principate. L-au ales pe Cuza, ferm, Și-au făcut alegeri bune, Au creat un stat modern, Principatele Române. Turcii aveau alte alte păreri, Le-au făcut viața amară, Însă Marile Puteri Ne-au recunoscut ca țară. Astfel, în 24 ianuarie 1859, Toate cronicile spun Și-a așternut bază nouă Statul național unitar român. Cuza, domnul iscusit, A făcut multe reforme, Pas cu pas a reușit, Noua țară s-
MICA UNIRE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370531_a_371860]
-
întâmplase la o asemenea oră matinală. Am accelerat puternic atunci când ultimele clădiri ale orașului au rămas în urma mea și m-am concentrat la drum, la banda din asfalt, o panglică bizară care părea că duce către nicăieri. Simțeam un gust amar în gură, iar în fața ochilor vedeam (din când în când) străfulgerări aurii. M-am întrebat în gând dacă nu ar fi fost mai bine să întorc, dar o dorință care venea de undeva din eterul cosmic ordonă să continui drumul
IUBIRE PENTRU ADELAIDA (SAU FELUL ÎN CARE O FANTEZIE COSMICĂ DĂ PESTE CAP MATERIALISMUL DIALECTIC) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370516_a_371845]
-
privirile și privesc din nou prin hubloul prăfuit. Încremenesc. Visez. Zăresc o navetă, ciudat, identică cu a mea în zbor paralel cu mine. „Nu m-au uitat !” S-au întors după mine și m-au găsit. M-au căutat atâta amar de vreme, nerenunțând la speranța regăsirii. Alerg înfrigurat, cu ultimele puteri, prin culoarul de cuplare dintre cele două obiecte cosmice. Mă împiedic și cad. Mă ridic ! Mă împiedic din nou. Mă ridic din nou ! Văd o siluetă umană care aleargă
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
în farmece lâna de aur. Semeț pe cadran este Marelui Faur Prin coarnele falnice-n media noctis. Povestea-i mai multă, Ea nu se sfârșește, Înstrunând lăută, Blând, bardul rostește: Un Taur ceresc, semn pentru Afrodita, Prăvale spre Ghilgameș cumplitul amar, E sol dragostei frânte-a zeiței Isthar, Sau fertilitatea Innanei, slăvita. A fos însuși Zeus dorind Europa, A Feniciei fiică și lui Agenor, Purtată pe spate spre al Cretei decor Plătind îndrăzneala-și află-n slavă metopa. Povestea-i mai
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
un râgâit! am ajuns păsări de-ogradă cu-àripi tăiate din sfadă cu târtița îmbuibată de se târâie-n privată... Basarabia ne roagă în șoaptă - căci este roabă priponită-n lanț cazac ...ce ne pasă! - tot un drac! ...plânge sora glonți amari... ...toți - la masă - sub stejari cândva - bravi mămăligari: tăiam stâncă de amnari! ...acum - soro - 'geaba strigi: noi ajuns-am...mămăligi! SYBARIȚILOR CONTEMPORANI voi - sybariți - s-aveți cu toții-un singur cap pe cari eu să-l retez dintr-o furtună prunci
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
neștiută care mă duce departe de Timp, de mine care-mi umplu buzunarele cu solzi de pește, vara tîrziu, către toamnă, într-un echilibru fragil și cu regretul de a nu-mi fi de ajuns această bucată pustie de drum. Amară și înecăcioasă ca un fum de paie arse. Adevărul e pretutindeni sub razele piezișe, iar noi așteptăm, așteptăm, așteptăm. Munții se apropie de cer încheind tratate de pace croite pe măsura ta, dimineața la ora exactă, nu există ceva comparabil
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]