39,601 matches
-
buzelor rebele. Te-ai scăldat ca-ntr-un ocean prin ochii mei de rouă și te mângâiam cu dragostea din ei, dar, încă, te cuprind sub pleoape, te trăiesc, amintindu-ți și astăzi cât de mult te iubesc! Îți prețuiesc amintirea ca pe-o sărbătoare, chiar dacă ridurile înfloresc, iar clipa doare; un alt septembrie, ce nu-și mai vine-n fire, dar, amintindu-ne că ne-am chemat iubire. Azi, vreau pe cer să strălucească curcubeie, în pași de vals s-
ACEST SEPTEMBRIE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380090_a_381419]
-
vor trebui să știe, de ce acum suntem ca împiedicații în propriile capcane ale capitalismului. Ca un școlar dornic de evadare, a ieșit în orașul pe care îl iubea,poate pentru atenția acordată de ardeleni umilelor lui cărți scrise,poate pentru amintirea imprimată în suflet, a unei iubiri pierdute și consumate rapid ca o flacără, fără regrete,dar cu urme de nostalgii cu miros de parfum. Nicăieri muzica nu sună mai frumos ca aici! A trecut pe la chioșc să cumpere ziare,pentru
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
asta era lumea în care trăia ,a trebuit să se adapteze.Un fost muncitor devenit altceva,trebuia să se desprindă de cei mulți care respingeau noul! A alunecat sprinten spre piațetă,bucuros că aceea cafenea mai exista,care îi trezea amintiri plăcute, despre cărți, despre iubiri ascunse în zaț, despre prieteni și neprieteni ,care se perindau pe acolo. - O cafea amară vă rog,și un zâmbet în loc de zahăr, rosti el blondei minunate și crude din fața lui. - Cu plăcere domnule călător, rosti
POVESTIRI NETERMINATE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380085_a_381414]
-
Muribunda clipă-a vieții, În genunchi cere răgaz. Iadul însuși se-nfioară De-ale noastre reci destine, Plânsul morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
departe, după oră 17.00 a urmat înmormântarea, descrisă de Titu Maiorescu, într-o scrisoare trimisă Emiliei Hempel, sora să. ”Emilia dragă, în Biserică Sf. Gheorghe nou, cosciugul deschis al lui Mihai Eminescu era încins cu crengi de tei, în amintirea poesiilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la cosciug și pentru tine și ți-o trimit aici. Sub bandă primești și un număr din «Constituționalul» cu descrierea îngropării. Articolul e de Caragiali. Când am însoțit pe
EMINESCU DEVINE LUCEAFĂR de MIRON IOAN în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380106_a_381435]
-
la acest foc desprins din cel al dragostei divine. Cu reverență, Fiica adoptivă a lui Asclepios”. Bineînțeles că acolo, în sala unde s-a desfășurat sărbătorirea a fost lume multă, lume bună. S-au rostit cuvântări frumoase, s-au evocat amintiri, s-au făcut constatări în legătră cu trecerea necruțătorului timp, dar și despre rodnicia anilor care-au trecut, evaluată în număr de pagini citite dar mai ales în cele scrise. A fost bucurie și haz. În concluzie, s-a vorbit
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
lipiți unul de altul. Eram în biocâmpul lui și el într-al meu. Ne simțeam captivi în aceste bule energetice care se înterpătrundeau, care nu ne lăsau să ne depărtăm unul de celălalt. Multe, altele îmi treceau prin minte ca amintiri dragi ai anilor noștri tineri, (doar ne știam de-o veșnicie!) iar privirea îmbrațișa cu iubire tot ce întâlneam în cale. Simțeam în clipele acelea cum bunătatea și bucuria îmi inundă interioarele, le simțeam ca pe o licoare dulce care
BIOFOTONICA-N IUBIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380069_a_381398]
-
ochi de dimineață, Surâs, dans al mirării jucăușă, Taină în lumini și multă viață?!.. Plecată sunt în cântec de vioară. Parcă aș atinge nemurirea Și m-ar cuprinde o primăvară : O,..eu mă împlinesc cu fericirea?!... Privesc iar, poza... Dulce amintire! Azi, ai patru ani... e-o zi divină, E bucurie si e iubire Pe-o muzică cu sunete-n surdină... Referință Bibliografică: 17 IULIE / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2025, Anul VI, 17 iulie 2016. Drepturi de
17 IULIE de LIA RUSE în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380147_a_381476]
-
din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Dulce graiul românesc autor Urfet Șachir Dulce graiul românesc Cu mult drag eu îl doinesc, De m-ar asculta lumea, Ar uita de viața grea. Dulce graiul românesc Îl cânt, pân’ mă prăpădesc! "Amintirile" lui Creangă Le port de o viață-ntreagă. Cu Eminescu subsuoară Băteam ulița pân’ la moară Și, de acolo, prin pădure, Recitam sub rug de mure Câte-o doină dulce, grea, Ce-mi împlânta inima. Curgeau ape de izvor, Murmurând
DULCE GRAIUL ROMÂNESC de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380156_a_381485]
-
destul de modest în interior, dar curat și cu oameni primitori. Paturile...de dimensiuni regale! Cred că doar în ... XIV. POVESTEA CELOR 100 DE PRUNI, de Corina Lucia Costea , publicat în Ediția nr. 2032 din 24 iulie 2016. Cele mai vechi amintiri ale mele de vacanță au în centrul lor cei 100 de pruni, din grădina noastră, de la țară. Povestea lor începe încă dinainte de al II-lea Război Mondial, atunci când bunica mea s-a căsătorit, împotriva voinței părinților ei, cu bunicul meu
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
cerut ajutorul părinților, sfatul lor. Mama ei o iertase, dar tatăl rămase neînduplecat. Pentru că în familia tradițională bărbatul era “managerul” familiei, posibilitatea de a-și ajuta financiar fiica eșuase. Așa că, singura idee a străbunicii ... Citește mai mult Cele mai vechi amintiri ale mele de vacanță au în centrul lor cei 100 de pruni, din grădina noastră, de la tara.Povestea lor începe încă dinainte de al II-lea Război Mondial, atunci când bunica mea s-a căsătorit, împotriva voinței părinților ei, cu bunicul meu
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
doi ne vom duce crucea mai ușor. Am creat copii, am pus bazele civilizației, am plantat livezi și am semănat recolte. Ne-am străduit să așternem o lume cât mai bună pentru viitorii noștri copii, cei care ne vor duce amintirea mai departe. Ne-am lăsat dirijați de eternul din noi, care ne-a îndemnat efemerul să danseze, să cânte, să compună, să joace, să zâmbească, să viseze, să iubească, să trăiască. Dar în acest lung raliu, parcă ... Citește mai mult
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
doi ne vom duce crucea mai ușor. Am creat copii, am pus bazele civilizației, am plantat livezi și am semănat recolte. Ne-am străduit să așternem o lume cât mai bună pentru viitorii noștri copii, cei care ne vor duce amintirea mai departe. Ne-am lăsat dirijați de eternul din noi, care ne-a îndemnat efemerul să danseze, să cânte, să compună, să joace, să zâmbească, să viseze, să iubească, să trăiască. Dar în acest lung raliu, parcă ... XVIII. VIS DE
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016. Text scris de Timeea Kenez: Prima parte:Cunoașterea Acum mult timp în urmă,poate chiar mai bine de un secol și jumătate, în perioada epocii victoriene,vrăjitoarele încă se ascundeau de ochii lumii. Amintirile neplăcute nu mor niciodată. Așa că toate fiintele supranaturale se fereau de cei care voiau să le curme existența. Un singur loc era cunoscut pentru practicarea lucrurilor oculte,dar nimeni nu avea o scânteie de curaj să pătrundă în el,nimic
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
dezgustat de mocirla de pe străzi ... Citește mai mult Text scris de Timeea Kenez:Prima parte:CunoaștereaAcum mult timp în urmă,poate chiar mai bine de un secol și jumătate, în perioada epocii victoriene,vrăjitoarele încă se ascundeau de ochii lumii. Amintirile neplăcute nu mor niciodată. Așa că toate fiintele supranaturale se fereau de cei care voiau să le curme existența.Un singur loc era cunoscut pentru practicarea lucrurilor oculte,dar nimeni nu avea o scânteie de curaj să pătrundă în el,nimic
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
de umbre și lumini, s-ating nemărginitul razelor de soare în zori de mai, când cerul deasupră-mi se deschide într-un tremur dulce de nori. Clipa fericită o încrustez pe-o stâncă și valurile o dezmiardă într-un leagăn al amintirilor din noi, când totul e poveste - de scris în stele - și mireasma vecilor cutremură ființa, în magica-i tăcere din lumea de apoi... Viv Referință Bibliografică: Zori de mai / Viviana Milivoievici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI
ZORI DE MAI de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380171_a_381500]
-
ei mi-au crescut scriu simfoniile atride nădăjduind că m-or ucide : ei doar privesc râzând scârbos strigoi lugubri pân' la os ...leproși duioși și lăcrămoși mă-nghit în dumicați scabroși se luptă-acum - sub patrafire să nu mai fiu nici amintire... -------------------------------------- Adrian BOTEZ Adjud, Vrancea 16 mai 2016 Referință Bibliografică: Adrian BOTEZ - POEME DE TAINĂ / Adrian Botez : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1965, Anul VI, 18 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Adrian Botez : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEME DE TAINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380176_a_381505]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PE URMA URMELOR CAUT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Uneori îmi caut urmele scurse-n rădăcini, să le scriu în amintiri. Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, mă căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l vede, poartă câteva rămășițe sub aripi. Zilele se deapănă într-un singur sens, drumurile-s asemenea unor șerpi obosiți oasele, zăpezi întubate dincolo de ierni
PE URMA URMELOR CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380173_a_381502]
-
multe oportunități pentru locuitorii ei. ------------------------------------------ Anca SÎRGHIE: Sunteți absolvent al Facultății de Electrotehnică a Institutului Politehnic din Timișoara și soția are studii economice. Aveți o fată frumoasă, pe Cristina, formând o familie minunată. Chiar cu riscul de a vă stârni amintiri răscolitoare, vă întreb: Cum ați ajuns în Canada? Dumitru RĂCHITAN: În România nu am dus o viață grea și nu avusesem de gând să părăsesc țara, dar atunci când s-a născut Cristina, laptele praf se aducea din Germania și se
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
era primită la grădiniță pentru că avea un tată trădător, iar socrul meu, căpitan de navă pe Dunăre, nu mai putea activa, luând curse spre Germania, ca înainte, și era dărâmat. Cum m-a dus românul acela la Câmp rămâne o amintire de pomină. El avea o mașină cu 7 locuri, care erau complet ocupate pentru deplasarea de la Toronto la Câmp, așa că am acceptat să ocup locul din... portbagaj, fapt posibil pentru că pe atunci aveam 60 kg, eram subțirel și nu a
INTERVIU CU DOMNUL DUMITRU RĂCHITAN, PREŞEDINTELE ASOCIAŢIEI CULTURALE ROMÂNE DIN HAMILTON, CANADA de ANCA SÎRGHIE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380136_a_381465]
-
Bernea a făcut muzeul pentru că s-a transmis ceva osmotic, genetic, de la tatăl său, dar și dintr-un respect extraordinar, niciodată mărturisit, pentru gândirea și pentru jertfa tatălui... Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie amintirea și pomenirea! Amin!... Decalogul lui Ernest Bernea: 1. Iubiți adevărul; nu puneți în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul este altul; iubiți adevărul că el este lumină și frumusețe, este Dumnezeu. 2. Greșeala să nu o acoperiți, ci
ANUL COMEMORATIV AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” ERNEST BERNEA ?' GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2279 din 28 [Corola-blog/BlogPost/380047_a_381376]
-
caldă pe plaja răcoroasă, Răzleț sunt însumi, la fel totul în mine... Plutesc pe marea rece-a singurătății Ca și-un nebun ce parcă nu-și revine Din noaptea-i de vis, din ziua judecății ! Și inima-mi saltă în amintirea ta Ca un străjer pătruns de insomnie; Te cheamă, geamănă, ca s-o asculți așa Cum numai tu știai sub flori de iasomie! Ce noapte plină de romanță, ce trăiri Avut-am noi, cu șoapte în cosiță ! De sus ploua cu
CÂT TE ADOR... de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380202_a_381531]
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > CINEMATOGRAFUL „TIMPURI NOI” Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CINEMATOGRAFUL „TIMPURI NOI” Pe la jumătatea secolului trecut, România se afla în plin proces de transformări socio-economice. Una din țintele acelei perioade fusese
CINEMATOGRAFUL „TIMPURI NOI” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380213_a_381542]
-
Sfântul Silvestru“ din Capitală, uimește prin spiritul său viu, mereu atent la cei din jur, întotdeauna pregătit și neostenit în a le fi de folos credincioșilor care vin în număr considerabil la slujbe. Îi bucură pe fiecare în parte cu amintirile, poveștile, sfaturile, povețele și cuvintele - înnadins alese, ca să le mai ușureze din sarcina necazurilor. Dincolo de haina preoțească, care îl înnobilează, Părintele Nicolae Bordașiu este un om care a trăit o viață marcată de asprimea celor mai dure închisori, dar și
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
sfaturile, povețele și cuvintele - înnadins alese, ca să le mai ușureze din sarcina necazurilor. Dincolo de haina preoțească, care îl înnobilează, Părintele Nicolae Bordașiu este un om care a trăit o viață marcată de asprimea celor mai dure închisori, dar și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]