5,016 matches
-
Arabesc de toamnă Elena Marin Alexe Pe unde umbli, toamno, mesteacănul doinește Și plânge pe răcoarea ce tremură-n amurg. La margine de lume, cântată românește, Sau în adânc de suflet, când lacrimile curg. Ce taină te-nconjoară și îți îmbrățișează Fermecătoarea haină de galben călător? Ard stele și miresme pe roua ce oftează, Tânjind la hoinăreală alăturea de-un
Arabesc de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83227_a_84552]
-
României și scrieți un text cu titlul „București”. În pădure Călin Gruia „Când au trecut pe sus rândunelele, copacii începuseră să prindă zugrăveală nouă. Arțarii băteau arama, plopii se muiau în galben, păducelul și cireșul sălbatic furau câte ceva din tăria amurgurilor, pe când stejarii abia își pătau frunzele cu praf de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în vorbire indirectă. Munții Făgăraș “În liniștea serii, când și stelele îl împodobesc oglindind în apă scântei sclipitoare, zgomotul cascadei prin care-și varsă prea plinul până-n Olt devine o muzică tainică venită din nevăzutul adâncului de munți, cuprins de amurg. După ce te-ai scoborât din înălțimile înviorătoare, stând pe băncuța din fața gării Cîrța, privești la șiragul munților pe care l-ai părăsit, ca la niște prieteni dragi, în tovărășia cărora ai trăit clipe neșterse. În fața șesului ca de Bărăgan, zidul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
depărtată albi sumedenie umple 3. Ilustrați în enunțuri sensurile diferite ale cuvântului ochi. 4. Introduceți într-o compunere cuvintele și expresiile: țara apelor, sălcii plângătoare, ape nesfârșite, păduri de stuf, unde line, nuferi, pelicani și egrete. Alegeți un titlu potrivit. Amurg în Deltă Ion Pillat Cât vezi cu ochiul, verde, păpurișul Se-ndoaie-n vântul serii, foșnitor. Din când în când și-arată luminișul Un ochi de apă moartă. Un cocor Cu aripa deschisă se ridică Din stuf, sfâșietor de trist
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
coline cresc în zare, De aur vânăt cum e pruna. Cerințe: 1. Selectați expresiile artistice 2. Scrieți cinci adjective din text și alcătuiește cu ele propoziții 3. Scrieți cuvinte cu înțeles opus pentru: se întunecă se îndoaie luminiș deschisă trist amurg umbre cresc Anul cu cele patru anotimpuri Cele patru anotimpuri Eugen Jianu „Anul Nou tinerel și neștiutor, s-a așezat la sfat cu batrânul an vechi care-și împlinise sorocul: Și cum am să știu eu să orânduiesc, așa de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
sunt minunate, porumbiștile ating înălțimea unor păduri tinere” ... (S.Mehedinți,G. Vâlsan -Lecturi geografie) 5. Alegeți un personaj din textul Cele patru anopimpuri și portretizați-l în scris. Folosiți personificarea. Pastel George Topârceanu Din asfințit, de peste munte, Răsfrângeri roșii de amurg Se sfărmă-n licăriri mărunte Și-n Dunărea umbrită curg. Dar unda tulbure le-ngroapă Când, sub răchitele din vale, De-abia mai tremură pe apă Ca niște coji de portocale. Acolo jos, peste cununa Întunecatului boschet, Sclipește-n aer
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de bambus ca să Îndepărteze scaieții și mugurii lipicioși ai frunzelor care li se agățau de haine. Copacii erau Înalți, iar coroanele lor care se uneau serveau drept umbrele de soare. Această parte a pădurii era slab luminată, dând impresia unui amurg nesfârșit. Dar chiar și În această lumină slabă puteau vedea plante cu aspect ciudat. Heidi a remarcat Întâi o culoare, un roșu puternic, ca de cauciuc. Plantele semănau cu niște banane de un roșu aprins, și creșteau În solul spongios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fața spre ușa deschisă și rămânea astfel toată ziua, abrutizat, cu palmele pe genunchi și cu privirea pierdută în depărtări, spre lagună, unde marea transforma totul fără să aleagă, materie moartă sau vie în nisipul uriașei clepsidre. Când se lăsa amurgul, Carol se spăla cu grijă la aceeași chiuvetă, își lega pe după urechi plasa de ținut mustața pe timpul nopții, se așeza pe pat în aceeași poziție, în care rămânea până dimineața. Apoi relua ciclul său cotidian, atât de sărac în evenimente
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
decât de Sainte-Chapelle. Despre mine și despre dânsa nimic, doar un "dragă" la început și "sărutări" la urmă. Așa își scriu îndrăgostiții și acestea sunt mijloacele de a întreține focul nestins? A trecut o lună și mă găsesc într-un amurg în Jardin du Luxembourg. E minunat, soarele abia a apus, seara coboară armonios, pe pomi, pe flori, pe bazinurile cu apa cu reflexe roșcate. Singur, împreun mâinile, îndrept ochii spre cer și mă rog: " Doamne, te vizitez rar, dar sunt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit aici este propriu omului teoretic, cel care se naște ca o mare speranță în spațiul european. Este cel care crede nebunește în adevărul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
zilnic, ceas de ceas, Cu pornirile de cinici, Mai ales în lung taifas. Ciocli suntem toată viața Pentru alții, pentru noi - Stârvuri seara, dimineața, Drept la groapa de gunoi. 25 februarie 2004 CUVINTE DE SFAT La muc de candelă-n amurg, Atâta cât mai este, Cuvintele încă mai curg În rând, în rând și peste. Sub raza cât un vârf de ac, Ce-i gata de-a apune Când rele nu mai pot să fac, Dau numai sfaturi bune. Am fost
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
a consemnat bine acest lucru. „Fanatismul cu care întreaga gândire greacă se repede asupra raționalității trădează un impas: ești în pericol, nu ai decât o unică alegere: să pieri sau - să fii absurd de rațional.“<ref id="77">Friedrich Nietzsche, Amurgul idolilor, secțiunea „Problema lui Socrate“, § 10, traducere de Liana Micescu, Editura Humanitas, București, 1994.</ref> Fanatismul numit aici este propriu omului teoretic, cel care se naște ca o mare speranță în spațiul european. Este cel care crede nebunește în adevărul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
să concentreze masele. Iar acest tribun, de atâta vreme așteptat, Lisabona l-a recunoscut în persoana unui bărbat de vreo 40 de ani, cu părul încărunțit, cu obrazul ars de soarele Africii, cu o lumină stranie în ochi, care, în amurgul zilei de 14 ianuarie 1903, la înmormîntarea caricaturistului Bordello Pinheiro - omul care zdruncinase prin desenele lui monarhia mai mult decât o făcuseră toți pamfletarii și poeții laolaltă - își deschide loc prin mulțime și întreabă dacă poate vorbi. Era fostul student
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în amurgul serii, zi de mare sărbătoare, Când pe lume veni pruncul, mai măreț decât un soare, I-atinge cu buza-i dulce fața lui catifelată Și cu dragoste de mamă l-a privit întâia dată. Piele lui albă și moale, ca
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
fața spre ușa deschisă și rămânea astfel toată ziua, abrutizat, cu palmele pe genunchi și cu privirea pierdută în depărtări, spre lagună, unde marea transforma totul fără să aleagă, materie moartă sau vie în nisipul uriașei clepsidre. Când se lăsa amurgul, Carol se spăla cu grijă la aceeași chiuvetă, își lega pe după urechi plasa de ținut mustața pe timpul nopții, se așeza pe pat în aceeași poziție, în care rămânea până dimineața. Apoi relua ciclul său cotidian, atât de sărac în evenimente
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
oamenilor. Trebuie teren favorabil arborelui, trebuie apoi arborele, trebuie apoi să înflorească arborele, floarea să lege, pentru ca să ai fructul. 16. Anotimpul obosiților e toamna. Din cele 24 de ceasuri alezilei, timpul care se potrivește mai bine cu sufletul lor e amurgul și noaptea. 17. Ordinea, întemeiată chiar pe tiranie, trebuie preferată anarhiei. Iar ordinea e acea stare în care ești prevenit ce trebuie și ce nu trebuie să faci, în care știi mai dinainte binele sau răul care va urma, pentru
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o faci. Așa încât e o chestiune de noroc, intervine întâmplarea în mare măsură. A coborât de pe trotuar, continuând să-și țină mâinile în buzunare, și a venit spre noi. Dar un Seymour îngândurat nu traversa repede o stradă înfășurată în amurg, în nici un caz nu părea s-o facă. În lumina aceea vesperală, a venit spre noi ca o corabie plutitoare. Pe de altă parte, mândria este unul dintre impulsurile cele mai rapide din lume, așa încât, înainte de a se fi apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
continuă să se Înalțe spre cerul gol aceeași umilă rugăciune, ce nu folosește la nimic... Din când În când, din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să-și expună și mai mult ideile despre artă și viziunea lui asupra lumii. Câteodată, când el și Sheba vorbeau sau se uitau la tablouri, el se ridica brusc, se ducea la fereastra atelierului și comenta forma norilor sau purpuriul amurgului. Odată, într-un moment care trebuie să fi fost disperat, a pus mâna pe materialul aspru al draperiilor muștar ale atelierului și a zis, „interesant material“. Pentru mine e destul de evident că aceste izbucniri de vorbe spirituale și mirări erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și nimic, în ungherele ascunse ale inimii. Acolo, în lumea de dincolo de realitatea existenței trăite în nisipul timpului scurs din a vremii clepsidră. Acolo, se naște speranța zilei de mâine, firava tulpină se luptă, să crească până se topește în amurgul zilei trecute Acolo, cresc visele țesute în covorul de dor al inimii, prind apripi și zbor către zările senine, din eternul trăirii. Costică NECHITA <biography> De profesie radioelectronist, absolvent al U.A.I.C. din Iași, Facultatea de Comunicare și Relații
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cuțit să te tai și să-ți fac pe veci de ducă. duminică, 16 septembrie 2012 oceane de frunze, oceane de vemuri vie îmi e pădurea încă, sub toamna asta blestemată, căprioarele încă mai fug pe coline, aramă bătură-n amurg e glasul frunzei pe cărări fără șir, izvoare răzlețite din munți cu umbre fugare de cerbi, curg prin mine. doine de dor în fluiere de soc, iarba, pământul, cerul sunt sângele meu și mi-e dor de câte un plâns
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
duh acum bisericile nu mai au acoperișuri doar cerul mai bate la porți străine și nimeni nu-i deschide Darul cel mare treptele ce duc spre mănăstire au pleoape arse și păsări de foc își fac cuib în sufletul meu amurgul cu privire de cavaler roșu îmi șoptește poveștile de pe urmă altfel de cum le știam din cronicile prăfuite calendarele bisericești au riduri și urme de închinăciune pe frunte departe satul este asemenea unui cimitir uitat seara dansează și apoi se ascunde
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu ariditate și tigve de toreadori uciși acum șapte veacuri de tauri fantastici și tristeți un concert de Bach se aude printre dune îmi scot inima și o privesc cum tresaltă și apoi face o piruetă pe scena mare dinspre amurg păsări de noapte coboară pe pleoapele mele deșertul mă cheamă la cina de pe țărmul mării o mare de foc pe care plutesc corăbiile infernului câteodată infernul este nepăsarea noastră față de flori stele și oameni să se facă lumină strigă prietenul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]