8,708 matches
-
din lucrarea lui Gheorghe Oprea și Larisa Agapie - Folclor muzical românesc, București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, pagina 190 ilustrează liniile melodice a două colinde - primul în eolian pe mi, iar al doilea în cromaticul 2 pe mi. Dacă în Antichitate intonațiile erau de mare simplitate, în Evul Mediu, muzica modal-religioasă (atât cea bizantină cât și cea gregoriană), va cunoaște influențele muzicii orientale, cu o intervalică mai bogată, mai liberă. În exemplul extras din tratatul lui Victor Giuleanu - op. cit., pagina 212
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
în sfera sa de acțiune ideea de mișcare organizată conștient a elementelor sonore. Ritmul muzical este determinat de durate și pauze, în multiple combinații, încadrate în diferite structuri metrice. Condiționat de text și dans, a evoluat din Comuna primitivă și Antichitate în stil recitativic (lent), melismatic (liber) și silabic (vioi). Exemplele extrase din Victor Giuleanu,- op. cit., paginile 275, 280 au fost alese pentru a argumenta aceste observații. Alăturarea intonațiilor microintervalice cu durate scurte și lungi conferă un desen sonor original. Muzica
IMPLICAȚIILE MATEMATICII ÎN CREAȚIA MUZICALĂ CONTEMPORANĂ ROMÂNEASCĂ by Gabriel Pașca. Eugenia Maria Pașca () [Corola-publishinghouse/Science/1214_a_2100]
-
în mintea celor care adoptă acest mod de gîndire, în ciuda dezmințirilor date de oamenii de știință. Această reminiscență de credințe arhaice se operează în favoarea lipsei de informare. Dar forța i se datorează unei valori simbolice: pericolul apropierii corporale este, din Antichitate, o temă recurentă a discursului rasist, care utilizează referința biologică pentru a pune bazele pentru excluderea alterității". Să amintim, într-adevăr, funestele conotații ale unor neologisme răspîndite de anumite partide extremiste, precum "sidos", "sidatoriu". Bineînțeles, de atunci au fost întreprinse
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
există postmodernitate, dar este concordantă cu părerea acestuia potrivit căreia ne plasăm și astăzi în modernitate.) Perioada "postmodernă" a modernității poate fi numită "era modernității întunecate", așa cum la o scară mai largă Evul Mediu a reprezentat o eră "întunecată" între Antichitate și Modernism. Ceea ce construim în contemporaneitate reprezintă, cred, o a treia fază a epocii moderne, survenind postmodernității relativizante, ambigue, tumultoase. Iar această fază, împreună cu o multitudine de caracteristici structurale și funcționale proprii, îmbracă și forma unor recuperări izvorâte din marile
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
încă o soartă contrară; se spune că pe portalul uneia dintre cele mai fastuoase locuințe ale sale e sculptat un joc de cărți în evantai cu un as de pică în mijlocul cercului; carte fidelă, sursă constantă de beneficii enorme. În antichitate, i-ar fi ridicat un templu lui Mercur! La un jucător care se ridică, câți alții cad și se târăsc într-o sărăcie infectă; exemplul acestor căderi nu folosește nimănui; camăta înfometată continuă să-și întindă botul căscat, și aurul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
transmise de către tradiție, la care se adaugă obiceiuri în uz la ruși, unguri, greci și țigani. Ar fi interesant de căutat printre ele urmele unui păgânism nestins. Printre aceste practici există unele ce își au originea în cea mai veche antichitate și care s-ar regăsi astăzi pe malurile Indusului. Se crede în monștri fantastici, în zâne răufăcătoare, în influențele vătămătoare ale astrelor, în deochi (farmece). Vrăjitoarea joacă aici un rol important, sub numele de babă; popa nu disprețuiește să-i
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
individului și, totodată, cu gradul său de cunoaștere. Legat de acest aspect, înțelegând religia ca un ansamblu al credințelor și actelor de cult ce definesc legăturile omului cu divinul, în mod diferențiat de înțelesurile acordate conceptului de sacru, încă din Antichitate, asupra originii și esenței sale s-au pronunțat un număr mare de teorii. Despre însemnătatea religiei au tratat o multitudine de studii de specialitate, care, până la dobândirea actualei accepțiuni a termenului, au marcat o întreagă istorie a evoluției acestui important
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
existenței în mod valoros printr-un număr însemnat de creații artistice, constituind obiectul de studiu a numeroși cercetători ai timpurilor noastre. În ce ne privește, urmărim realizarea unei retrospective asupra celor mai semnificative caracteristici ale reprezentărilor vizuale ale sacrului din Antichitate, îndreptându-ne atenția cu predilecție asupra artei Mesopotamiei și a Egiptului antic (mileniile IV-III î.Hr), dar și asupra unor perioade ulterioare, marcate de cultura Greciei (mileniul I î.Hr.) și a Romei antice (sec. VII î.Hr.). Prezentarea lor în acest
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
idealurile de armonie și frumusețe umană. În acest sens, înfățișarea zeiței Atena, spre exemplu, putea fi considerată atât o expresie idealizată a figurii umane, cât și întruchiparea vizuală, cu semnificații cultice, a zeiței înțelepciunii. Dintre cei mai cunoscuți creatori ai Antichității grecești, remarcăm numele sculptorului Fidias, supranumit și făcătorul de zei, ale cărui lucrări au servit multă vreme ca model de înfățișare plastică a divinității, artistul reușind să mute sursa sacralității zeului de la caracteristicile magice ale acestuia, la frumusețea execuției artistice
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
portretistica romană, detaliile fizionomiei, surprinzând în mod realist inclusiv nuanțele psihologice ale modelului înfățișat. La nivelul redării imagistice a sacrului, aceste amănunte accentuează aspectele specifice viziunilor artistice ale acestor civilizații, punctând importanța lor în contextul istoriei artei. În definitiv, în Antichitate, formele de reprezentare vizuală a sacrului reflectă în mod fidel credința în existența unor forțe spirituale superioare, configurând prin aceasta o specială legătură între artă, religie și societate. Pentru fiecare dintre civilizațiile prezentate, creațiile artistice au avut un rol formator
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
pe întregul interval al secolelor al XV-lea și al XVI-lea, perioada ce a urmat epocii gotice, cunoscută sub numele de Renaștere și dominată de un impresionant spirit inovator, a demonstrat o atenție deosebită pentru redescoperirea culturii și artei Antichității grecești, în centrul căreia se aflau valorile umaniste. În plan estetic, arta Renașterii s-a fundamentat pe o schimbare majoră de concepție. Dacă până nu demult, conform tradiției medievale a moștenirii bizantine, arta era considerată pe seama unor argumente de ordin
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de propriile sale forțe liber să-și demonstreze capacitățile creatoare -, emanciparea culturii renascentiste avea să aducă cu sine și înlocuirea caracterului simbolic și sacru al artei cu unul realist și profan. Redescoperind idealul umanist de revigorare a valorilor culturale ale Antichității greco-romane413, coroborat cu accentuata îndepărtare a artei de Biserică, Renașterea a impus, odată cu aceste inovații, și o amplă tendință de laicizare 414. Importanța secolului al XVI-lea în planul culturii europene avea să fie una dintre cele mai marcante pentru
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
un scop bine determinat, sub formă de exerciții fizice. În acest sens, putem sublinia ideea că, gimnastica de bază, cu elementele sale cele mai simple, a fost forma de organizare cea mai veche a educației fizice. I.1 GIMNASTICA ÎN ANTICHITATE China antică Filozoful chinez Confucius (551-479 î.e.n.) a subliniat pentru prima dată importanța exercițiilor fizice, pe care le-a inclus în cele șase „arte liberale” care stau la baza educației: muzica, ceremonialul, caligrafia, scrima, aritmetica și arta de a conduce
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
că după muzică, omul are nevoie de gimnastică, deoarece prin aceasta se poate realiza o educație unitară în plan intelectual, moral, estetic și fizic. Concepția idealului armonic a fost susținută și de Aristotel (384-322 î.e.n.), cel mai mare gânditor al antichității, savant, filosof, pedagog. El includea în educația tineretului gimnastica, gramatica, muzica și desenul, afirmând următoarele: „corpul trebuie format înaintea spiritului și deprinderile înaintea rațiunii.” Grecii și-au format o concepție asupra exercițiilor fizice, creând o terminologie proprie, precum și termenul de
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
bazine, vestiare, săli de masaj, de lectură și conversație, astfel încât activitatea ce se desfășura într-un astfel de ansamblu era foarte complexă. Din această perioadă datează și mărturiile care fac legătura istorică între gimnastica artistică de azi și cea din antichitate. Astfel, la Tomis s-a descoperit o mică statuetă reprezentând un gimnast care execută „stând pe mâini” iar la Napoca, o statuetă de bronz reprezentând un gimnast într-o mișcare de „cădere în pod”. Dezvoltarea gimnasticii de-a lungul timpului
Gimnastică de bază by Cristina-Elena Moraru () [Corola-publishinghouse/Science/1149_a_1946]
-
Colecția ACADEMICA 46 Seria Litere Mieke Bal, membră a Academiei regale de arte și științe din Olanda, predă critică și teorie literară la Universitatea din Amsterdam. Cu preocupări culturale care se extind de la Antichitatea biblică și cea grecoromană la Iluminism, la literatura sau arta modernă și postmodernă, la feminism și neocolonialism, ea sa ilustrat îndeosebi în naratologie, pe care a deschis-o spre studiile culturale. Mieke Bal, Narratology. Introduction to the theory of narrative
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
http: //www.euroinst.ro 1 Mieke Bal este membră a Academiei regale de arte și științe din Țările de Jos și predă critică și teorie culturală la Universitatea din Amsterdam. Are o o sferă foarte largă de preocupări culturale, de la Antichitatea biblică și cea clasică greco-romană la secolul al XVII-lea, la literatura modernă și arta contemporană, la problematica feministă și cultura populațiilor migratoare. Este autoarea unui număr impresionant de cărți dintre care le enumerăm pe cele care ni s-au
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Egiptului antic, despre care unii spun că sorgintea lor ar fi atlantideană. Piramidele imense privesc din netimp, dovezi misterioase ale înțelepciunii și puterii, unei lumi bizare demult apuse. Grandioasa lor geometrie milenară, a incitat la dispute, conflicte, polemici, pe giganții antichității:Homer, Herodot și Pitagora, uimind posteritatea. Coloșii din Gizeh, mărturii ale unor epoci triumfale demonstrează existența unor puteri enigmatice și nebănuite pe aceste teritorii. Platon și Licurg extaziați de aceste minuni ale lumii antice se întrebau:secrete ale atlanților supravețuitori
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
intelectuali din localitate. Nonșalant și dezinvolt, spirit superior și puternic, colonelul își captiva auditoriul cu alocuțiunile sale savante, în domeniile parapsihologiei, astrologiei, astronomiei, biologiei, anatomiei, magiei și radiesteziei. -Domnilor azi vom invoca și comunica cu spiritile unor mari oameni ai antichității și evului mediu. Spiritele vor fi materializate în corp ectoplasmatic și vor putea răspunde la o singură întrebare scurtă. Apariția fiecăruia va fi de o sută de secunde. Toată audiența era numai ochi și urechi, colonelul se așeză pe o
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
matematică era un îngîmfat și pe deasupra de o solemnitate deplasată, de parcă ai fi zis când intra în clasă că a intrat într-o biserică. Și lui îi plăcea prea mult materia. Ne vorbea mereu cu admirație de marii matematicieni ai Antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre Gh. Țițeica, pe care îl diviniza, dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
făcuse savantul! Cu o singură lovitură de geniu tulburase echilibrul puterii. Toate mașinile militare ale forțelor armate, toată abilitatea unui Edmund Slater erau eclipsate de un procedeu pur mecanic ce permitea schimbarea identității personale. Ca un fel de demon al antichității, cel care dispunea de această forță putea "poseda" ființele umane, reușind să fie oricare din ele, pe rând. Și cum oamenii își dădeau greu seama de pericol, Trask putea lovi chiar în inima grupului conducător al unui guvern planetar. NUMAI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
a rândul, după care zona respectivă era scutită de flagel un lung interval, putând depăși chiar și un deceniu. Cui i se datora, după părerea medicilor vremii aceleia, izbucnirea epidemiilor? Potrivit teoriei miasmatice, care și-a avut susținători încă din antichitatea clasică elenă, în anumite locuri și în anumite împrejurări se degajă, în aerul atmosferic, emanații patogene, miasmele răspânditoare de boli. Miasmele pot proveni din dejecțiile holericilor, din cadavrele în descompunere ale animalelor de tot soiul, ca și din resturile vegetale
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
circ de toată frumusețea. Unele popoare se află în epoca postindustrială, altele în cea a pietrei șlefuite. De prea multe ori în istorie, noi, românii, am transformat voința în resemnare. Politicienii actuali fentează istoria, nu o înfrunta. Renașterea a reanimat antichitatea. Comunismul ne-a trimis direct în comuna primitivă. Popoarele imbecile își deversează uscăturile spre vârf. Unele tratate de pace par scrise cu mitraliera. În istorie, popoarele mici joacă întotdeauna cu negrele. Popoarele, care nu au eroi, nu pot avea nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
omul s-o bage de samă. Este o estetică care arată cum pasiunile să se înfrîneze în forme. Măsură și formă în espresia simțământului. Schiller. Chemarea esteticei. Forma simțământului este mult mai lesne de aplicat asupra omului. O dovadă din antichitate pentru influința esteticei este teoria tragediei lui Aristotel. Aristotel a avut ideea unei disciplinări estetice a pasiunilor. 9/1/ [18]73 Să stabilim întru cât icoană de fantazie a lumei trebuie să fie îmbizuită în spațiul rațiunei. Este o slăbiciune
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
într-un gând șoptit tot ce aveam pe suflet; păreai părăsită însă ți-ai schimbat registrul vocal și supozițiile până te-am pierdut în grămada de vise timide; pe măsură ce te apropiai gândurile dansau... râdea verde Împăratul Verde! În magazinul de antichități din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]