11,066 matches
-
Părintelui cu Domnul Iisus Hristos și în Hristos s-a consumat deja în această istorie. Teologia Părintelui Dumitru Stăniloae este o teologie filocalică. Este frumoasă prin însăși natura ei, dar conduce și la o înfrumusețare duhovnicească a celor ce se apleacă să o studieze. Oricine citește o scriere a Părintelui poate să-și dea foarte repede seama că are de-a face cu altceva, cu ceva care nu se mai găsește într-o asemenea consistență și intensitate, la alți teologi. Iar
PĂRINTELE PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE – TEOLOGUL (1903-1993); 112 ANI DE LA NAŞTEREA SA PĂMÂNTEASCĂ ŞI 22 ANI DE LA NAŞTEREA SA ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369579_a_370908]
-
fotoliu, confortabil de altfel, dormea adânc doamna Lucreția, cu cearceaful tras până sub bărbie. Laura îi zâmbi în trecere și se îndreptă ca o felină spre patul fetiței. O privi lung, zâmbindu-i cu toată dragostea maternă, după care se aplecă și îi sărută ușor fruntea, mânuțele și piciorușele, pe rând, ca într-un ritual pe care-l respecta cu sfințenie în fiecare dimineață. Ieși din încăpere la fel de grijulie, să nu trezească cele mai dragi ființe din viața ei. Se îndreptă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
pentru a o adormi. „I-a mai spus vreo două povești, în mod sigur, să o poată adormi din nou”, gândi Laura, învăluindu-le pe amândouă cu privirea ei drăgăstoasă. Cu degetul arătător pe buze, ea se apropie și se aplecă să le sărute. Mai întâi își sărută mama pe obraz, apoi sărută fetița pe frunte și pe năsuc, exclamând în gând: „Scumpa mea! Cum semeni tu cu tatăl tău...Și fruntea și năsucul... Toată ești el, Dănuța mea dragă. Și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
-și lacrimile cu unul din cele două prosoape moi. În acele momente zări și o pereche de papuci de baie și tresări, neplăcut surprinsă. „Nu sunt singura femeie care... Wow! Ba sunt!” aproape că exclamă ea cu voce tare când, aplecându-se, ridică papucii și văzu scris pe câte o bretea numele ei. Gândindu-se că timpul se scurge cu repeziciune, se grăbi să se dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
condus-o în salonul de la terapie intensivă. Ajungând lângă patul decedatei, a tras perdelele în jurul patului și a ridicat cearșaful ce o acoperea. Femeia, cu un calm uimitor, s-a închinat privind instinctiv spre răsărit, apoi, către cer, s-a aplecat și i-a sărutat mâna fiicei, apoi a mângâiat-o pe frunte, pe obraji, a sărutat-o și cu lacrimi șiroindu-i pe obraji, a rostit: - Draga mamii, tat-tu o plecat acu opt luni, acu ti duci șî tu
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
un cutremur mondial care dărâmă toate fabricile globului. Omenirea scapă cu viața, dar pe cât timp? De unde chibritul cu care să aprindă focul, de unde paharul cu care să ducă sănătoasa apă de izvor la gură că-l dor șalele dacă s-apleacă? Unde găsește țigări dacă PolMol nu mai fabrică? Readus în epoca de piatră omul dispare. Studiul „postmodernismului” care, după un „STOP și de la capăt” nu numai în politică, ar reapropia omul de natură prin ecologizarea în special energetică. O treime
IMPRESII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368105_a_369434]
-
reci, Templul ei de frig, de tăceri și brume, De rugină grea, risipită-anume În frunzișul veșted, căzut pe poteci. Chiar dacă-și pierde valurile-n spume, Tot n-o să te lase marea să mai pleci, Poate doar peste cuvinte să te-apleci, Să mergi printre adverbe și pronume. Să regăsești sintagmele știute, Din ale toamnei blânde incantații, Ca să refacem clipele trecute, Cu stele strălucind în constelații Iar luna vine, ploaia s-o sărute, Cu ale sale tainice vibrații. POTECI Cărări de frunze
SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368130_a_369459]
-
nu știu ce spun alții... Keiko își privi fiica, apoi o mângâie pe Sakura pe părul negru ca abanosul. - Dar de ce mă întrebi? Sakura ocoli răspunsul cu dexteritate. - Întrebam și eu așa... Hana se ridică de pe pat, iar Keiko imită gestul. Se aplecă, apucă de pătură și o trase ușor peste Sakura până sub bărbie. - Hai, noapte bună, îngeraș! - Noapte bună, mami! Noapte bună, bunico! Cele două femei zâmbiră și ieșiră din cameră fără zgomot. Hana însă se mai întoarse o dată și o
SAKURA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368111_a_369440]
-
cresc în putere Din copilărie te-am simțit tumultos Cum mă -nsoțești prin lume, mângâiere. Traversând jungla lumii prin deșertăciuni La poienile înțelepciunii Tale m-ai dus Lipsuri, umilințe, nemiloase furtuni, Mi le-ai depărtat cu porunca Ta de sus! Aplecat cu smerenie seara peste psaltire Inima-ți cântă prin șoapte vii, davidian Nimeni nu știe Părinte cu câtă tainică iubire Îmi sporești seninul când mai trece un an! Gura mea Doamne, plină fie mereu De lauda numelui Tău! Când simt
GURA MEA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368177_a_369506]
-
roluri în care se străvede lejeritatea și naturalul, așa cum o nuntă țărănească este grandioasă până la văzduh, tocmai prin simplitatea și splendoarea unite cu vatra fără altă altitudine decât spiritul vetrei, este Magda Catone! Ascultați melancolia viorii unui lăutar cu obrazul aplecat pe ea, priviți ulmii albi fără-a fi văruiți de cineva, sărutați florile câmpului crescute mirabil nesemănate, sorbiți rouă curată și sacră de la natură, urcați lumina ochilor la cer ca să priviți o bucată de Voroneț și-o veți cunoaște pe
MAGDA CATONE. FĂRĂ CUVINTE DE ÎNCHEIERE... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368235_a_369564]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > SĂ NE IUBIM Autor: Lilioara Macovei Publicat în: Ediția nr. 1333 din 25 august 2014 Toate Articolele Autorului în Universul aplecat de vreme n-am încetat să te caut să te strig și să te chem descifrează-mi semnul să nu se supere cineva și hai în seri nenumărate să stăm neclintiți de vrajă și mister ancorează-ți nedumeririle în mijloc
SĂ NE IUBIM de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368277_a_369606]
-
voi lupta pentru asta. -Cu ultimele forțe Florea s-a ridicat într-un cot, părea eroul rănit din atacul de la Smârdan din pictura lui Grigorescu , era măreț în furia lui neputincioasă. -Stai să-ți dau eu ție! -Directorul s-a aplecat asupra bolnavului și i-a pus o mână mare, cât o lopată rusească, peste gură și nas încercând să-l asfixieze. Era așa de nervos încât nu înțelegea că, odată Corcoduș mort , el va avea și mai mult de pierdut
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
organele de anchetă penală, deși ce se întâmpla cu Gilă, era clar un caz penal. Pașii bărbatului abia se auzeau prin mocheta groasă, se plimba agitat cu mâinile la spate. Dintr-o dată s-a oprit brusc în dreptul Mihaelei, s-a aplecat, a pus mâinile pe picioarele ei, apoi a sărutat-o, cu mâna dreaptă i-a îndreptat o șuviță rebelă de păr, o rază roșiatică, din soarele aflat la asfințit, se juca în părul ei castaniu . -Te iubesc femeie! Fii liniștită
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
călătoream spre aceiași destinație, constelația cu zâmbete. Eu, călător solitar, însoțit de cartea mea cu uitări și un baston în care îmi reazem pașii de dor. Voiam să ascund uitarea acolo unde nici gândul nu o poate ajunge. M-am aplecat să culeg câteva vise, dar m-au înțepat. Auuu...mă dor! Încep să curgă din mine picături din viitor, picături din mâinele tău, sunt doar vise. Îmi pare rău că le-am tulburat, poate am să trec pe alt nor
NORUL CU VISE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362641_a_363970]
-
în brațe alături de sarcinile primite. Secretara șefului de șantier ia de braț pe unul din conducătorii auto grupați la ușă. Ce mi-e un șofer sau un șef de șantier? Șef să fie! Tânăra îmbrăcată cu o fustă despicată, se aplecă, din obișnuință, mereu pe spate. Sânii îi ies în evidență. El o privește dârz, neaplecându-se asupra ei. Morala...! Pe ritmul muzicii lui Zavaidoc, perechile de pe ringul de dans sunt hotărâte să câștige premiul „Cea mai bună pereche de dansatori
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
conducătorii auto grupați la ușă. Ce mi-e un șofer sau un șef de șantier? Șef să fie! Tânăra îmbrăcată cu o fustă despicată, se aplecă, din obișnuință, mereu pe spate. Sânii îi ies în evidență. El o privește dârz, neaplecându-se asupra ei. Morala...! Pe ritmul muzicii lui Zavaidoc, perechile de pe ringul de dans sunt hotărâte să câștige premiul „Cea mai bună pereche de dansatori”. Poate fi un exemplu demn de urmat și de buldozeristul cu partenera sa de dans
BALUL TINERETULUI de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362726_a_364055]
-
Müller, Doina Ruști, Ștefania Oproescu, Ileana Vulpescu, Iuliana Paloda-Popescu, Adriana Bittel, Ruxandra Cesereanu, Lina Codreanu, Valeria Manta-Tăicuțu, Victoria Milescu și mai cu seamă Gabriela Adameșteanu. Cu suflet larg și dragoste față de valorile literare semnate de doamne, publicista Mioara Bahna se apleacă asupra slovelor, semnate de Mariana Viky Vârtosu, Nina Elena Plopeanu și Mariana Rogoz-Stratulat declarându-și fără rezerve admirația pentru ceea ce înseamnă scrisul românesc înnobilat și de aceste prezențe vrâncene. Semnăturile distinselor creatoare sunt așezate în ordine alfabetică. Robit de un
PREZENŢE FEMININE ÎN SCRISUL ROMÂNESC”, SEMNAT DE MIOARA BAHNA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362732_a_364061]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > NE MAI IUBIM ? Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1374 din 05 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului NE MAI IUBIM ? Ies seara lilieci la zbor, Îi urmăresc doar cu privirea Stând aplecat peste pridvor Și meditând ce e iubirea. La anii mei ce-i port acum, Trecutul e o amintire, E-o țigaretă fără fum; Toate sunt boli, nu și iubire! Aud călcând pașii mărunți Prin iarba crudă din grădină, E semn
NE MAI IUBIM ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362747_a_364076]
-
din adâncimi celeste în dulcea-ți ființă eterică, când ochii noștri mari și privirile noastre erau laseri ce ne-atingeau electrizându-ne atât de visător nebunia. e iarnă și îngerii își freacă aripile de rugină e ora amintirii dezgolite m-aplec către fântâna cu apă fermecată și-ți văd văl de argint pe ochi și ochi de argint fulgerat de lumina din vis, șuier lung de mătăsuri ce zornăie pe un bust de veneră... ce de zăpezi în dolii pe-un
LUNA URCÂND PE-UN CRIN DE LUMINĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362738_a_364067]
-
Autorului Știu exact cine sunt eu mă cunosc ca pe buzunarele întoarse, între nimic și nu se poate aproape și mereu departe. În timp ce, cândva, vom fi cu toții mistuiți tot mai grăbiți, dar neschimbați tot mai veseli peste buruieni călcate sau aplecați sau mai aduși de spate, poate atunci, atunci vom învăța cum adevărul este frumusețe, ori frumusețea este adevăr. Aceasta-i tot, mai mult nu trebuie să știți. Referință Bibliografică: Aceasta-i tot, mai mult nu trebuie să știți / Petru Jipa
ACEASTA-I TOT, MAI MULT NU TREBUIE SĂ ȘTIȚI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370132_a_371461]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ANII MEI Autor: Ion Pena Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Anii mei ca merele toamnei trec Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria; Peste calendar, peste zile m-aplec Și-mi plac colindele și Sântamaria. Visez ades la biserica din copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și
ANII MEI de ION PENA în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/370165_a_371494]
-
mea încetă să mai bată pentru câteva secunde, în timp ce-i întindeam pachetul cu țigări , lăsându-mă cu trupul într-o parte pe nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog frumos, serviți ! Luă cu două degete o țigară și se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. - Alina Petrescu, spuse ea scurt. (Nu este numele ei real. Atunci când m-
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
anul III,nr. 8 - 9, 24 aprilie 1938... XI. ANII MEI, de Ion Pena , publicat în Ediția nr. 1703 din 30 august 2015. Anii mei ca merele toamnei trec Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria; Peste calendar, peste zile m-aplec Și-mi plac colindele și Sântamaria. Visez ades la biserica din copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
un puț numără călătorii Și rugăciuni adânci singur îngaimă. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul II, nr. 4 - 5 din 1 ianuarie 1937 ANII MEI Anii mei ca merele toamnei trec Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria; Peste calendar, peste zile m-aplec Și-mi plac colindele și Sântamaria. Visez ades la biserica din copilărie, Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod; La bâlciuri o fată, o menajerie Și eu evoluând, între ele, Irod. Drumuri în apă, berzele călătoare, Feerie de primăveri și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
Articolele Autorului Pe stradă curge seva cu foame de lumină. În baltă fiecare pătrunde în surdină se-agață-n rădăcină cu umerii tăcuți va crește în tulpină ca vulturii din munți. În fumul din rutină ești fraier te iriți și ploaia te apleacă scoțându-te din minți. Te joci cu adevărul deși de-abia se ține ca țâncu-n libertate când mama nu-l susține. Ar vrea să se descurce cu propria putere dar în picior se-ncurcă răpus de nevedere și cade se
CÂTE CEVA de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353254_a_354583]