5,053 matches
-
lor comuni. Obstacolele obișnuite ale începutului, fiorul transmis întregului corp atunci când degetele lor s-au învăluit în tandra îmbrățișare a ținerii de mână, primul sărut, intimitatea plină de poezie a serilor, diminețile fericite. Era trecutul însă, unul îndepărtat, deoarece cel apropiat, mult mai accentuat, din care se germina prezentul, această trambulină către viitor, nu aducea în memoria ei decât spaima permanentă că Marius nu va mai găsi loc în suflet lui, inevitabil ars de ororile frontului, pentru ea. Este ciudat, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu lasă nici un fel de urme. Se mișcă tot mai greu, dar continuă încăpățânată chiar dacă trupul obosit dorește să se odihnească. Mișcările și înfățișarea formei umane ce începe să capete contur au ceva familiar, care-i aduc aminte de cineva apropiat. Dar de cine anume? Cumva, foarte vag, își dă seama că este foarte important să o ajungă din urmă dar chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Le repet Însă pentru mine, pentru a-mi măsura singurătatea. Mi-aduc aminte și de noi. De noi doi care suntem acum nu numai la distanță de spațiu dar și de timp. Patru decenii de cînd ai plecat. Am rămas apropiați; a fost totuși o defecțiune, ceva nelalocul lui, care te-a Împins la asemenea depărtare de timp. O anomalie a sucit anii din drumul lor firesc. Așa gîndesc de multe ori cînd singurătatea țipă prea mult. Iarna zăpezile acoperă cîmpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
distribuiți în roluri pe care trebuie să le joace încontinuu, fără murmur. Inclusiv în Viața de Apoi, fiecare dintre cei buni își va purta însemnele profesionale: "Să-ți spun eu cum e./ Acolo fiecare stă împreună cu prietenul lui cel mai/ apropiat./ Cizmarul cu un calapod./ Doctorul cu gentuța lui burdușită cu stetoscoape,/ bisturie, seringi și parafe./ Secretara cu mașina ei de scris./ Grădinarul cu sapa lui." (Ce povestește muncitorul). Iar cei răi vor primi câte o pedeapsă pe măsură: "Pedeapsa e
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
eram sigur că toți cititorii o vor accepta. în mod sigur, violența aceasta diseminată în toate personajele poate să nu le facă plăcute, într-un moment sau altul. Cu toate acestea, unii cititori mi-au spus că s-au simțit apropiați de Lambert, paznicul de vânătoare. Mulți și-au recunoscut în el propriul tată, poate că un tată francez din alte vremuri, nițel cam aspru, închis în sine, dar drept. Poate avea oare acest tip de tată o dimensiune universală? Nu
François Vallejo:"...ce bucurie pentru mine, lectura romanului meu făcută de români..." by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8364_a_9689]
-
e drept, nu în dosarul meu, ci în al unui prieten. Dar nu mă simt pregătit să vorbesc despre asta. Mă gândesc doar cum poate un intelectual de calibru să amestece realitățile, cuvintele și cernelurile. Cum poți să-ți îndemni apropiații să nu cedeze în fața presiunii securiștilor și activiștilor, iar cinci minute mai târziu să scrii o "notă informativă"? Cum poți trăi hrănindu-te cu valorile lumii libere, iar pe hârtia adresată ofițerului de securitate să furnizezi informații care să-l
Ați turnat la Securitate? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8370_a_9695]
-
s-au întors la Noica. Paradoxul este că oamenii aceștia, chiar dacă nu s-au întîlnit niciodată, se știu între ei și se recunosc între ei. Mai mult, ca o reacție spontană de regăsire reciprocă, familiei de specialiști li se adăugă apropiații biografici ai lui Noica - cei care l-au îndrăgit în timpul vieții și care i-au rămas apropiați și după moarte. În felul acesta, adunați ca într-o parohie sui generis patronată de spiritul lui postum, clubul "noiculeș-ților" seamănă cu o
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
știu între ei și se recunosc între ei. Mai mult, ca o reacție spontană de regăsire reciprocă, familiei de specialiști li se adăugă apropiații biografici ai lui Noica - cei care l-au îndrăgit în timpul vieții și care i-au rămas apropiați și după moarte. În felul acesta, adunați ca într-o parohie sui generis patronată de spiritul lui postum, clubul "noiculeș-ților" seamănă cu o încrengătură informală, apărută treptat, fără nici un impuls inițial și fără nici o perspectivă anume. Și probabil că tocmai
În contra presei de estradă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8372_a_9697]
-
a căror descoperire cere o rîvnă particulară și o abilitate aparte de a circula rapid prin dedalul arhivelor." (p. 15) Căsătorită cu prințul Alexandru Bibescu, Elena a adus pe lume doi băieți, Emanuel și Anton, care s-au numărat printre apropiații lui Marcel Proust. Iar dacă Anton a îmbrățișat pînă la urmă carierea diplomatică, Emanuel a ales să îmbrățișeze moartea, sinucigîndu-se prin ștrangulare cu un șnur de draperie, la Paris în august 1917, la vîrsta de 43 de ani. Cauza știută
Pianista princiară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8671_a_9996]
-
-l văd în sfârșit ridicând fruntea spre cer, ca odinioară... Nu, stătea cu ea plecată, dar n-aș fi putut spune că reflecta la ceva din interiorul lui. Da, reflecta, dar parcă la un lucru străin, din afara lui, totuși prezent, apropiat. Ne plimbarăm câtva timp pe coama dealului, tăcuți toți trei, apoi Petrică spuse că trebuie să coborâm puțin și să găsim o poiană unde să putem mânca, aici vântul... Și găsirăm o poiană liniștită, în care printre brazii care o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față, cu amenințări de iad, ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în care nu crezi, vârât într-un berbec. Mă înfiorai: Ce era cu Petrică? Nu cumva înnebunise? Mă uitai la Matilda
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
irezistibil, și când bătea soarele în ele pe la amiază erau mirifice, mai ales că dincolo de ele, în doi arbori stufoși, ciripeau pasările. Timpul parcă se dilata, cădeam în visare și gîndeam: ia uite, bătrânii meșteri, niște necunoscuți, dar atât de apropiați de mine, au prins aceste minunate culori și le-au lăsat aici pe acest geam să le ghicim sufletul. Or fi murit, or mai fi trăind, cine știe? Musafirii mei simțiră și ei ceva și auzii exclamații: frumoasă sufragerie... da
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ceea ce îl privea pe el cel puțin, palidul avusese o stranie previziune. Se făcuse liniște după ce orele de vizită se terminaseră. Bolnavii își ronțăiau biscuiții, aduși de rude, fursecurile, toate acele preparate permise de direcția spitalului, în afară de mâncarea gătită. Cei apropiați erau mai împăcați, acuma fie ce-o fi, mori tu, dar îți trăiesc copiii, vorba ăluia cu picioarele lungi, ai îmbătrînit, e rândul altora... Palidul însă avusese o zi grea, veniseră la el nevasta și feciorul, un băiat de vreo
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Așa numești tu acest simbol al iubirii răbdătoare și statornice?!" Printre cuvinte îi apăru minunatul ei surâs, cu tandra lui ironie. "Așa o fi cu toată lumea?" mă întrebai, în timp ce mă îmbrăcam cu însumi, gîndindu-mă desigur la cei care îi sânt apropiați, părinți, rude, prieteni... Și mi se aprinse un gând să aflu asta neîntîrziat. Nu mă mai uitai la ea și mă posomorâi, să nu-mi ghicească intensa bucurie pe care o simțeam observîndu-i cu priviri piezișe mișcările rapide și feline
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
interstelar, Administrația colonială, reprezentanții companiei de asigurări... ― Îmi dau seama. ― Spune-le simplu ce s-a întâmplat. Important este să-ți păstrezi calmul și să-ți ascunzi emoțiile. Bineînțeles, își zise ea. Toți prietenii ei, tovarășii de drum și cei apropiați muriseră. Pierduse cincizeci și șapte de ani din existența ei, cufundată într-un somn odihnitor. Calm și fără emoție. Firește. Dar când veni amiaza, uitase toate bunele sale intenții. Repetarea neîncetată a întrebărilor, ridiculizarea versiunii sale asupra celor întâmplate, disecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dar la intervale regulate de timp, se formează un reflex condiționat la timp. Forța RC depinde de caracteristicile individuale precum și de unele condiții în care se aplică stimulul. Stimulul neutru SN acre va deveni SC și SNC trebuie să apară apropiați în timp. Există un interval optim care de multe ori este de ordinul unei jumătăți de secundă, pentru răspunsul palpebral la om. SNC trebuie să-I urmeze lui SN și nu invers. Deci, procedeul condiționării constă în prezentarea unui stimul
Metode și tehnici experimentale. Suport de curs by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
nici nu desfășuram cearșafurile de pat, pe care să scriu „Greva foamei!“ înainte să le-agăț de balcon. Îmi ajungea să știu că, în lumea liberă și complicată a minții mele, nici un securist, oricât de priceput, nici un informator, oricât de apropiat, nici un metodist, oricât de zelos, n-aveau acces. Eroul, dacă exista, trăia înăuntru, ascuns printre gânduri și imagini, zburdând fără griji sub cupola de os a craniului. În sinea mea, aflasem repede cine sunt și cât de mult trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niciodată drepte, iar casele, adunate în mănunchiuri mici, dar aerisite, se-adăposteau vara de soare și iarna de crivățul rusesc. Oamenii își săpaseră mici grădini, în care creșteau trandafiri, zarzavaturi și, desigur, pisici. Apăruse însă un dement la televizor, căruia apropiații îi spuneau „tovarășul Nicolae Ceaușescu“, iar lumea de rând „nea’ Nicu“ sau „Ceașcă“ (ultima denumire sugera ceva familiar și-afectuos, aproape imposibil de înțeles), și lucrurile o luaseră razna. În 20 de ani, nebunul de la televizor reușise să pună la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vox Maris din Costinești, unde doamna ministru "a băut peste măsură, după care a trecut la spart pahare": "Ministrul justiției a poposit la sfârșitul acestei săptămâni pe litoral pentru a participa la congresul Uniunii Avocaților din România (UAR). Potrivit unor apropiați ai săi, ministrul ar fi petrecut apoi o seara de pomina pe terasa complexului Vox Maris din Costinești, care aparține omului de afaceri Nicușor Năstase. Martorii susțin că, la intrarea în complex, Macovei a fost întâmpinată de președintele UAR, Călin
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
petrecut apoi o seara de pomina pe terasa complexului Vox Maris din Costinești, care aparține omului de afaceri Nicușor Năstase. Martorii susțin că, la intrarea în complex, Macovei a fost întâmpinată de președintele UAR, Călin Zamfirescu, și de mai mulți apropiați din avocatură. Șapte martori oculari declară, sub protecția anonimatului, că au văzut-o la Costinești pe Monica Macovei bând peste măsură și spărgând pahare." (Noroc, Doamna ministru! Viciul de procedură al ministrului Macovei, Evenimentul Zilei, 22 iunie 2005) În cadrul aceluiași
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
murim mulțumiți" (p. 19). Cuplajul dintre morala creștină și patriotismul sacrificial este dificil de realizat, întrucât preceptul creștin de iubire necondiționată a aproapelui nu pare a fi conciliabil cu principiul etnocentric promovat de patriotism de a iubi cu predilecție doar apropiații naționali. Pleșoianu reușește totuși, fără mari eforturi justificative (nici nu este cazul într-un abecedar destinat copiilor dintr-o școală primară), nu doar să împace cele două principii aparent conflictuale, ci chiar să transforme iubirea aproapelui național într-o poruncă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
frică de Dumnezeu de cei care nu se tem de judecata lui Dumnezeu. Și diamantele sau pietrele prețioase ne ispitesc, dar drogurile îți fac viața un calvar . Pentru acel moment de euforie de scurtă durată plătești și tu și cei apropiați ție. Cele 2-3 fumuri pe care le tragi dintr-o țigară pentru a arăta că ești șmecher sau să nu-i refuzi pe prietenii tăi te costă o viață întreagă. Nu fi naiv, drogurile îți scurtează viața, și nu îți
Păstraţi-vă curaţi!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Mocanu Andreea, Apostol Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1970]
-
are puterea de a deschide porți spre regiuni necunoscute ale existenței. Reușește ceea ce simplă expresie sau formulare științifică nu pot niciodată: să dea contur suprasensibilului și să-i transmită, în percepția omului, forța pe care numai ceea ce este simțit că apropiat și prezent o are. Concepția artei ca produs al jocului facultăților cognitive își găsește justificarea, în contextul kantian, interpretată numai în relație cu rolul originar al acestora. Încă în discursul din 1777 mai înainte amintit aici -, în calitate de Opponent al profesorului
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
cu legea creștină care spune că ceea ce guvernează viața este legea iubirii, lege din care decurge Întreaga morală creștină. Pentru că mila față de cel În suferință, fiind de natură instinctuală, scade pe măsură ce omul se Îndepărtează pe linie de rudenie față de cei apropiați (familia), iar filantropia este un sentiment mult prea slab ca să acopere iubirea aproapelui, rămâne prin urmare caritatea creștină care trebuie să se regăsească În fiecare dintre cei care se dedică Îngrijirii celor bolnavi. Dar cine este medicul? Se Întreabă retoric
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
nu se rezumă doar la a diagnos‑ tica și a prognostica, la modul cât mai exact, cu mijloacele și metodele cele mai avansate, cât și a Înțelege, a asculta, a stabili o relație de Încredere cu pacientul și familia sau apropiații acestuia. Medicul credincios Își recunoaște limitele și, fără a fi atins de mândrie și autosuficiență, apelează la un ajutor mai presus de puterile sale. Astfel, Hristos Îi dăruiește medicului 254 Suferința și creșterea spirituală Înțelepciune și pricepere, și‑i luminează
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]