6,475 matches
-
pe ceilalți membri ai familiei. Aceștia vor cere printr-o jalbă adresată în anul 1813 principelui domnitor al Moldovei "să se cerceteze curgerea niamului dumnilor sale întocmai după dovezile ce au adunat spre încredințare"9, pentru a li se întări arborele genealogic întocmit în acest scop, după documente, de către sulgerul Constantin Leondari, logofăt de taină al Divanului, și desenat de inginerul Johann Freywald, în condiții grafice deosebite. Anaforaua boierilor Divanului Moldovei din 30 decembrie 1813, întocmită din porunca domnului Scarlat Alexandru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Balș cel Bătrân, menționat într-un act de danie de la "voievodul Alexandru cel Bun", din anul 1401, prin care acesta era răsplătit pentru serviciile făcute țării 20. Pentru secolele XV-XVI, informațiile documentare privitoare la această familie fiind mai puține, în arborele genealogic înaintat Înaltului Oficiu al Șambelanilor din Viena 21 nu s-a putut face o legătură clară între întemeietorii acestui neam boieresc și acel Crâste Balș, menționat în spița de neam, precum și în anaforaua Divanului, după un ispisoc din 1598
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Mihalachi, mare stolnic, și pe Lupu, mare vornic 34. Pornind de la prenumele ce i s-a dat la botez, se poate presupune că s-a dorit ca el să poarte același prenume ca și tatăl său. În privința ascendenței sale, din arborele genealogic al familiei Balș și din anaforaua Divanului Moldovei din 1813, rezultă că marele stolnic Vasile Balș a fost ultimul din cei nouă copii născuți în casa marelui vornic Ion Balș, căsătorit cu o fiică a marelui vistiernic Ursachi. Frații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
de o mărime adecvată pentru a asigura același rezultat ; împodobirea clădirilor (încă de pe vremea Saturnaliilor romane, asupra cărora vom reveni) cu rămurele cu verdeață : iederă, ilex, brad ; în sfîrșit - și fără nici o legătură cu Crăciunul -, romanele Mesei Rotunde menționează un arbore supranatural acoperit în întregime de lumini. În acest context, pomul de Crăciun apare ca o soluție sincretică, care concentrează adică într-un singur obiect niște exigențe date pînă atunci separat : copac magic, foc, lumină durabilă, verdeață persistentă. Invers, Moș Crăciun
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
în acest caz opera unui mare artist și (în ciuda acestui fapt sau datorită lui) rămîne la jumătatea drumului dintre viață și artă. Vegetalul nu zămislește altceva decît vegetal, iar o femeie din lemn nu poate să nască altceva decît un arbore. Mitul tlingit face din artă un domeniu autonom : opera se stabilește dincoace și dincolo de intenția autorului său ; acesta își pierde controlul asupra ei de îndată ce a creat-o. Ea se va dezvolta conform propriei naturi. Altfel spus, pentru opera de artă
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
neînlocuit ar fi aceea a operelor de artă cărora aceste veacuri le-ar fi dat naștere. Căci oamenii nu se diferențiază, ba chiar nici nu există, decît prin operele lor. La fel ca statuia din lemn care a născut un arbore, numai ele aduc dovada că de-a lungul vremurilor, printre oameni, s-a întîmplat cu adevărat ceva. Montaigne și America Este simbolic că centenarul morții lui Montaigne coincide, la un secol distanță, cu cel al descoperirii Americii : anul acesta aniversăm
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
care participau numai studenții și elevii mari și eventul cadre didactice tinere, ceilalți din sat aveau hora sau bălul lor. Peste vară, la vremea noastră, asemenea manifestări culturale cu baluri studențești renumite se făceau la: Fratauti, Vicov, Putna, Horodnic, Granicesti, Arbore, Botosana, iar mai spre sud cele de la Costana, Scheia, Mitocul Dragomirnei, dar cele mai deosebite erau cele de la Pârtești, unde cântă renumită orchestră lui Luncuța. La aceste maifestari se discută mult despre centrele universitare, despre renumitele licee și viața lor
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93340]
-
Mișcarea sportivă din liceu era în acei ani, 1950 - 1952, foarte intensă, datorită profesorului V. Botocan și alții dar și talentelor elevilor. Liceul avea o echipă de fotbal de neegalat în zonă, care a jucat și cu echipa Hatman Luca Arbore terminând la egalitate. Cel mai mult se practicau atunci întrecerile între echipele de volei, unde reprezentativă liceului, care era practic a clasei noastre, a câștigat toate fazele pe raion, regiune, zona, ajungând în finală pe țară. Din renumită echipa făceau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
fi perturbate din inițiativa oricăruia dintre parteneri. Capriciile Naturii pot fragmenta biotopul: un râu Își poate croi un nou drum taman prin mijlocul ecosistemului. Dar, În fiecare parte, viața continuă neschimbată, iar un factor favorizant, precum secarea râului ori un arbore căzut peste apă, va fi imediat exploatat, reîntregind vechiul ecosistem. E o tendință spontană, entropică, de omogenizare. Se vede că uneori entropia, atât de detestată de mine, e bună la ceva. Capriciile istoriei - a se Înțelege interesele geo-politice ale celor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
jur - au fragmentat de timpuriu ecosistemul ideatic al națiunii române, dar n’au putut Înnăbuși tendința de unificare. Timp În care „biocenoze“ străine și deloc puține, ce-au Încercat acapararea biotopului românesc, au dispărut, nefiind compatibile cu acesta. În 1859 arborele căzut peste râu s’a chemat Congresul de la Paris, ce urma războiului Crimeii. O stemă e și ea un ecosistem, conținând un biotop - scutul - și o biocenoză - mobilele, imaginile de pe scut. În 1859, scutul a adăpostit zimbrul moldovean și vulturul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori alte polizaharide. Pe seama acestor rezerve, adunate de papură, moldovenii secetei din 1659 au supraviețuit, poreclindu-l Însă pe Ștefăniță, feciorul lui Vasile Lupu, „Papură-vodă“; iar basarabenii au repetat experiența, prin 1946 și nu doar din pricina secetei... Dar În Madagascar, arborele călătorului, Ravenala madagascariensis, oferă Însetaților apa adunată În pețiolul frunzelor. Să nu uităm mediul. Ele, monocotiledonatele, nu uită. Ca ultimă expresie a evoluției vegetale, ele au o acțiune negentropică, opusă deci aceleia entropizante a omului, de invidiat. Monocotiledonatele bălților - acele
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sunt burduful - de sorginte animală - În Mediterana, respectiv butoiul - de sorginte vegetală - În restul Europei. Intră deci În horă Încă cineva: stejarul. Fiecare sacrifică acestui scop ceea ce are la discreție: În entropica Mediterană, entropizantul animal, respectiv În negentropica Europă, negentropizantul arbore. Dar ambele zone folosesc și neutrul, din acest punct de vedere, și În același timp mai mult decât răspânditul lut. Inutil să adaug că pentru noi, cu oarecari rădăcini mediteraneene pe lângă aceea autohtonă, lutul mai Înseamnă ceva: În el, adică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
alți arbori, și care-și leapădă frunzele toamna, respectiv acela alb, cu frunze persistente iarna; acesta din urmă, despre care fac astăzi vorbire, e majoritar căci, prin cele trei subspecii ale sale, s’a adaptat la a parazita cam orice arbore există - iarăși “eficiența”: una, zisă de brad, se ocupă de brad și molid; alta, zisă austriacă, Își face de lucru cu pinii și, În sfârșit, aceea de măr, cam cu tot ce mai rămâne, inclusiv pomi fructiferi. Un tâlhar Înrăit
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ea, planta, deși cu sângele făcut apă, o Întruchipează cel mai bine. Căci, În teorie, planta e eternă. Chiar dacă viața-i este finită, asta se datorează accidentelor. Deie Cerul să trăim atâta cât să băgăm de seamă că dacă un arbore nu e rănit, nu-i este Întrerupt acel gingaș dar veșnic viu strat de celule care este cambiul, undeva sub scoarță, nu are nici un motiv să „dea colțul“. Și, Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întrerupt acel gingaș dar veșnic viu strat de celule care este cambiul, undeva sub scoarță, nu are nici un motiv să „dea colțul“. Și, Încă, În planul ideatic, planta asigură perenitatea de la „facerea lumii“ și până la sfârșitul ei. E vorba de arborele cosmic sau axa lumii. Care ne Învață și acum, când aspirăm spre tăriile cerului, unuia al devenirii viitoare, să rămânem cu rădăcinile Înfipte În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În pământ, chiar dacă acesta e un element brut, căci mustește de sevă, iar acele tării doar se hrănesc cu seve, nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea arborelui cosmic, axa lumii, În hăul apelor, poate primordiale pentru altă lume, nu e musai să facem o repetiție, retezând arborele neamului nostru, crezând că coroana Îi va putea fi hrănită cu Coca-Cola, hamburgheri și rock. Rădăcina va odrăsli, căci așa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu le produc. Și, cum la sfârșitul lumii - zice mitologia, nu numai aceea românească - aneantizarea lumii va Începe cu Înghițirea arborelui cosmic, axa lumii, În hăul apelor, poate primordiale pentru altă lume, nu e musai să facem o repetiție, retezând arborele neamului nostru, crezând că coroana Îi va putea fi hrănită cu Coca-Cola, hamburgheri și rock. Rădăcina va odrăsli, căci așa e În Natură, În vreme de coroana pusă În vază se va ofili umbrită de ei. Hamburgher și CocaCola Înseamnă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ceva sau altceva. Lumea e unitară deci, iar planta Își poate astfel permite să ne tragă de mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela e un acaparator distructiv, arborele darnic, iar noi așa am fost Întotdeauna. Vorba lui Topârceanu, pomul nu se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mânecă atunci când, amețiți de veșnicul zbucium specific uman și chiar animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela e un acaparator distructiv, arborele darnic, iar noi așa am fost Întotdeauna. Vorba lui Topârceanu, pomul nu se dă la om. Suntem desigur supușii istoriei; pentru că o avem. Nota bene: viitorul e prelungirea liniei care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
animal, uităm de rădăcini. Și atunci, să căutăm similitudinea, dacă vreți totemul, În arbore, nu În vreun vultur, indiferent câte stele Îi șad deasupra capului. Acela are clonț și gheare, arborele doar umbră și fructe. Acela e un acaparator distructiv, arborele darnic, iar noi așa am fost Întotdeauna. Vorba lui Topârceanu, pomul nu se dă la om. Suntem desigur supușii istoriei; pentru că o avem. Nota bene: viitorul e prelungirea liniei care, trecând prin două puncte, e unică. Unul e trecutul, care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care nu mai poate fi schimbat, celălalt prezentul, care e cum e sau cum putem să-l facem. Am trăit milenii - câte? Bine că nici nu putem ști - sub ramurile bradului; acela țintește cerul - la propriu - și-l susține ca arbore cosmic. Cerul, adică devenirea viitoare. Dacă putem, hai mai bine să ne cățărăm În el. Ram cu ram, Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
adică devenirea viitoare. Dacă putem, hai mai bine să ne cățărăm În el. Ram cu ram, Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața. Dacă arborele poate fi tăiat cu o secure, cum e aceea care ar putea reteza ideaticul arbore cosmic? El n’are a se teme decât de una tot ideatică: uitarea tradiției. „Sâmbătă cu prieteni“, 19 septembrie 1998, ora 17,06 35. Dimensiuni
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ram, Într’o devenire numai a noastră, ceea ce Înseamnă un câștig chiar și pentru lume, căci e Întreținerea unei polarizări, adică a negentropiei, Viața. Dacă arborele poate fi tăiat cu o secure, cum e aceea care ar putea reteza ideaticul arbore cosmic? El n’are a se teme decât de una tot ideatică: uitarea tradiției. „Sâmbătă cu prieteni“, 19 septembrie 1998, ora 17,06 35. Dimensiuni Inginerul spune „a dimensiona“ În loc de a proiecta, mai precis În loc de a materializa o idee, evident
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de da sau cât de nu... Deci a cântări din ochi, chiar dacă multă vreme n’a existat un cântar: greutatea - de fapt capacitatea omului de a-l urni - bolovanului; Înălțimea - adică capacitatea lui de a ajunge la un fruct - unui arbore; distanța - nimic altceva decât accesibilitatea - până la cutare obiectiv; mda... iuțeala proprie - a unui animal... Și, În cele din urmă, a se măsura În luptă... Omul a măsurat deci, rând pe rând, tot ceea ce i-a căzut sub simțuri, dar folosind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
problema șomajului, căci năravul din născare leac n’are: omul de ce are mai vrea... Mă las Însă păgubaș: de unde să le aduc și corbii care să le cânte de inimă albastră, căci au ajuns pe cale de dispariție... Și cine, decât arborele, să mai lupte cu efectul de seră pe care-l promovăm arzând atâta combustibil fosil? Și așa ajung iarăși la năravul din născare, adică la tendința mea de a căuta, cândva și În Natură, corespondentele evenimentelor de astăzi. Păi ceea ce
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]