6,861 matches
-
, Mihai (17.III.1939, Slobozia - 12.III.2009, București), critic și istoric literar. Este fiul Anetei (n. Ardelean) și al lui Ion Ungheanu, muncitor la CFR. A urmat școala primară și școala medie la Slobozia (1945-1955). După absolvirea Facultății de Filologie la Universitatea din București (1958- 1963), lucrează ca redactor la „Viața studențească” (1963- 1965), „Scânteia tineretului” (1965-1974
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
lirică - dezvoltată în Exil în orașul imperial, Melancolii retorice (1994) și în ciclurile Grădina gutuiului singur și Jelna din antologia Ritualul melancoliei (2002) - pare a avea mai multe afinități cu cea de-a treia direcție dominantă a epocii, subsumabilă neoexpresionismului ardelean. De altfel, experiența originară a poeziei lui o constituie exilul, resimțit deopotrivă în plan poetic și existențial, iar modalitatea de surmontare a crizei constă în proiecția de universuri alternative prin exploatarea resurselor imaginarului. Notele distinctive nu sunt mai puțin relevante
VACARESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290400_a_291729]
-
unei curgeri universale. Tendința spre universalism, particularitate barocă, își face loc în contribuțiile de pretenție savantă, cum sunt sinteza rămasă de la stolnicul Constantin Cantacuzino sau lucrările erudite ale lui Dimitrie Cantemir (din care se vor nutri mai târziu învățații Școlii Ardelene), ca și în lucrările apăsate cumva de o asimilare nu prea sistematică a izvoarelor și de presiunea cronografiei bizantine, cum e Letopisețul Țării Moldovei de la zidirea lumii până la 1601 de Nicolae Costin. Fluxul de informații și sensibilitate umanistă, participant decisiv
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
povestiri” critice, VR, 1979, 11; Ion Oarcăsu, Portret în mișcare - Mircea Vaida, TR, 1980, 8; Lit. rom. cont., I, 479; Ecaterina Țarălungă, „Zile în cuibul păsării”, RL, 1981, 10; Vasile Sălăjan, Istorie și roman, TR, 1981, 39; Adrian Marino, Retrospectivă ardeleană, TR, 1981, 48; Domițian Cesereanu, „Pe urmele lui Lucian Blaga”, TR, 1982, 34; Constantin Cubleșan, „Extaze”, TR, 1984, 28; Tașcu, Poezia, 223-227; Valentin Tașcu, Mărturia istoriei recente,TR, 1986, 18; Ion Lungu, Un ciclu romanesc, RL, 1986, 27; Mihai Ungheanu
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
atenție deosebită acordă moralei atât în articole, cât și în istorioarele pe care le traduce sau le prelucrează. Înclinațiile de moralist se observă și în aforismele, alcătuite de el sau culese, despre viață, dragoste și firea oamenilor. În tradiția Școlii Ardelene, s-a ocupat și de problemele limbii literare, dar a adoptat o poziție mai realistă decât ceilalți cărturari ardeleni, aderând la ideile din prefața Gramaticii românești a lui Ion Heliade-Rădulescu și, mai târziu, la critica lui Alecu Russo la adresa exagerărilor
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
de moralist se observă și în aforismele, alcătuite de el sau culese, despre viață, dragoste și firea oamenilor. În tradiția Școlii Ardelene, s-a ocupat și de problemele limbii literare, dar a adoptat o poziție mai realistă decât ceilalți cărturari ardeleni, aderând la ideile din prefața Gramaticii românești a lui Ion Heliade-Rădulescu și, mai târziu, la critica lui Alecu Russo la adresa exagerărilor latiniste. V. a fost, până la revoluția de la 1848, unul din cei mai activi prozatori români din Transilvania, însă meritele
VASICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290442_a_291771]
-
Pentru greșale și pedepsi politicește prăvite, traducând-o în 1824 după versiunea grecească a lui Adamantios Korais (Paris, 1802), toate rămase în manuscris. În adaosul la prefață „tălmăcitorului” grec al Logicii lui Condillac, V. găsea prilejul că, asemenea reprezentanților Școlii Ardelene, a lui Ion Heliade-Rădulescu și a celorlalți reformatori, să pledeze pentru renunțarea la unii termeni învechiți în favoarea neologismelor latino-romanice: „Câte se arătă mai sus pentru limba grecească să pot zice pe drept cuvânt și pentru a noastră cea moldoveneasca, ca
VARNAV-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva și izbutitele versuri pentru cei mici (Ceasul privighetorii), unele traduse în 1984 în limba
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice ascendența în lirica ardeleană („Poeții ardeleni sunt dascălii mei/ [...] Cântecele lor îmi țin, adesea, dor de-acasă”), câteodată sonurile livrești adăugându-se fibrei sale oltenești. De aici își trag seva și izbutitele versuri pentru cei mici (Ceasul privighetorii), unele traduse în 1984 în limba cehă. În
VASILE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
și al instrucției le atribuie o substanță iluministă, în programul de reformă pedagogică al lui Ghibu fiind accentuată dimensiunea formatoare a învățământului. În acest context este pusă în valoare contribuția lui la istoria cărților de școală. Incursiunile în viața culturală ardeleană V. le va continua prin încercarea de a reconsidera tipăriturile coresiene în totalitatea lor, dar mai ales din perspectiva semnificațiilor culturale (Coresi, 1985). Miza interpretării este de a demonstra că diaconul Coresi este un umanist: tipograf (ca Johannes Honterus și
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
cărturar oarecum ignorat de istoriografia literară - Timotei Cipariu. Arhetipuri ale permanenței românești (1988). În viziunea autorilor, și Cipariu reprezintă în cultura românească tipul cărturarului de erudiție umanistă. Totodată, se identifică la el o linie de gândire care continuă programul Școlii Ardelene, intersectându-se și, la un moment dat, chiar suprapunându-se cu direcția maioresciană în lupta pentru unitatea culturii românești. Dimensiunile operei lui Cipariu sunt examinate în perspectivă interdisciplinară, evidențiindu-se modernitatea metodelor de cercetare folosite în lucrările istorice, vocația filosofică
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
primară la Sângeorz-Băi (1931-1935), liceul la Bistrița (1935-1938), Cluj (1938-1940) și la Brașov (1940-1943), unde își trece bacalaureatul. În 1939 debutează la ziarul „Tribuna” cu un poem dedicat poetului Ion Moldoveanu, iar editorial în 1941 cu placheta Mătănii pentru fata ardeleană. În 1942-1944 lucrează ca redactor la „Gazeta Transilvaniei” și în 1945-1946 ca profesor la Năsăud. În 1943 se înscrie la Facultatea de Drept din București, dar e încorporat și trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung. Între 1945
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Luceafărul” (Sibiu) ș.a. Din 1955 își publică versurile și articolele în „Scrisul bănățean”, semnând Marian Virgil, în „România literară”, „Luceafărul”, „Iașul literar”, „Clopotul” (Botoșani), unde iscălește și Valeriu Leonte, ș.a. Primele volume de versuri ale lui V., Mătănii pentru fata ardeleană și Întoarcerea lângă pământ (1942), marcate de nostalgia Transilvaniei, sunt înrâurite de stilul incendiar și vindicativ al lui Aron Cotruș. Eliberată de această influență, poezia de după 1970, când scriitorul reintră în circuitul literar, va păstra totuși până la sfârșit o notă
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
reacție literară antifascismul, „transilvanismul” și opoziția față de cultura oficială. Sunt analizate orientările literare și creația scriitorilor de la „Universul literar”, „Curentul literar”, „Curțile dorului”, „Albatros” (surprins „între adevăr și legendă”), „Revista Cercului Literar”, „Dacia”, „Dacia rediviva”, „Ardealul” și de la alte reviste ardelene de după 1940. Poezia refugiului, cafeneaua literară (se reține un portret amplu și deliberat „sentimental” al lui D. Stelaru), „risipirea generației” după 1944 și „pierderea iluziilor”, instaurarea dogmatismului stalinist și „contribuțiile proletcultiste ale generației”, în fine, cauzele care au făcut ca
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
destin. Lucrarea se bazează pe documente, completate și susținute de interviuri, evocări, mărturisiri, rememorări ale altor scriitori sau ale lui V. însuși, demersul fiind animat de dorința găsirii adevărului și de afirmarea lui neconcesivă, frecvent polemică. SCRIERI: Mătănii pentru fata ardeleană, Buzău, 1941; Întoarcerea lângă pământ, Brașov, 1942; Întoarcerea lui Don Quijote, București, 1972; Vocile, Iași, 1975; Oameni pe care i-am iubit, Iași, 1977; Singurătate în Ithaca, Iași, 1978; Groapa cu lei, Cluj-Napoca, 1979; Coșbuc în căutarea universului liric, București, 1980
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
Oana Valea și Mircea Măluț, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Octavian Șuluțiu, O nouă poezie românească, „Tribuna literară” (Brașov), 1941, 2; Nichifor Crainic, [„Întoarcerea lângă pământ”], G, 1942, 9; Ion Șiugariu, „Întoarcerea lângă pământ”, RFR, 1943, 2; Ion Apostol Popescu, Literatura ardeleană nouă, București, 1945, 125-132; Mihai Neagu, „Întoarcerea lui Don Quijote”, ST, 1972, 10; Mircea Iorgulescu, „Întoarcerea lui Don Quijote”, LCF, 1973, 3; George Muntean, „Întoarcerea lui Don Quijote”, CNT, 1973, 20; Virgil Mazilescu, „Vocile”, RL, 1975, 18; Micu, „Gândirea”, 634-635; Popa, Dicț. lit.
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
publicației și a asigurat coeziunea grupului de colaboratori, iar Coșbuc a răspuns de aproape întreaga muncă redacțională. Scriu aici și V. D. Păun, Ion Russu-Șirianu, Virgil Onițiu, Gr. Sima al lui Ion, Sextil Pușcariu, clericul I. Moța, Maria Cunțan, toți ardeleni de origine, dar și bucovinenii Simion Florea Marian, Constantin Berariu, debutant în poezie, alături de mulți alții: Th. D. Speranția, Dumitru Stăncescu, N. D. Popescu, Ioan Adam, Jean Boniface Hétrat, H. G. Lecca, George Murnu, Petre Dulfu, C. Xeni, N. Iorga, C.
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
păstrează firea ei din bătrâni” oferind garanția autenticității. De aici, și idealul unei literaturi pe înțelesul tuturor, pentru țăranul de la vatră, servind implicit idealul unității culturale. Credința în rostul propagandei culturale era reflexul unui iluminism întârziat, încă persistent în gândirea ardelenilor (Coșbuc, Slavici), adaptat însă timpurilor. Cu recomandarea de a fi alese potrivit „cu gustul poporului român”, programul nu exclude traducerile, întrucât considera operele de valoare ca sinteze ale culturilor naționale. V. se voia pe plan literar ceea ce era „Tribuna” pe
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
își îndreaptă atenția și spre mediul pestriț al mahalalei bucureștene, cu meseriași, țigani, copii nefericiți, deși povestirile Ceas rău, Mitocanul, Gogu și Gogușor, Hanul ciorilor sunt mai șterse, aproape convenționale, fără vigoarea narațiunilor care își trag seva din viața satului ardelean. Șt. Basarabeanu (Victor Crăsescu) pătrunde în lumea pescarilor și a cherhanalelor ori în mediul declasaților (Rogof, Pescarii, Hoțul de cai), teritorii încă neexplorate în literatura noastră. Totuși, cea mai mare parte a prozei evocă, fără relief, instantanee și scene țărănești
VATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290470_a_291799]
-
romanul realist-istoric, dar permițându-și evadări utopice. Interpretând liber biografia revoluționarului pașoptist Alexandru Bujor (devenit aici Alexandru Bota), autorul urmărește cronologic evenimente cunoscute, fantazând însă pe marginea lor, ca în pasajul cel mai insolit al cărții, dedicat inițierii masonice. Patriot ardelean, plecat să se înroleze în legiunile lui Garibaldi, protagonistul este convins de superiorul său să devină membru al societății secrete Rosa Rosarum. Organizația francmasonică îl va trimite cu o misiune specială în Principatele Române încă neunite, unde va fi manipulat
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
are o tematică mai diversă. Pe lângă pasteluri se întâlnesc poeme puternic impregnate de sentimentul religios (Scrisoare lui Iisus) sau de cel patriotic, înțeles ca asumare gravă a descendenței țărănești. Patriotismul, marcat aici în doar câteva poezii, devine predominant în Nopți ardelene, carte care cuprinde versuri scrise în plin război, în momentul în care Z. a fost nevoit să ia drumul pribegiei. Este explicabil dorul sfâșietor care îi inundă textele: „Când am plecat era o jale-n sate / Amurg de sânge mi
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
și prin impresia de ușoară domolire a fanteziei. Totuși, sensibilitatea, delicatețea, melodicitatea rămân caracteristice, multe poezii având aerul unor romanțe. SCRIERI: Către țara ochilor mei, pref. Victor Papilian, Cluj, 1938; Murmură tăcerile, București, 1940; Dar de nuntă, Sibiu, [1944]; Nopți ardelene, Sibiu, f.a.; Amfora de lut, pref. Tudor Arghezi, București, 1965; Sonete, București, 1969; Lăsați vulturii să zboare, București, 1975; Asemeni lucrurilor, București, 1977; Trei „Z”, ed. bilingvă, pref. Vasile Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Imaginea
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
1977; Trei „Z”, ed. bilingvă, pref. Vasile Lechințan și Fodor György, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: V. Copilu-Cheatră, Imaginea în poezia lui Emil Zegreanu, LU, 1942, 6; D.V. [Dragoș Vitencu], „Dar de nuntă”, „Revista Bucovinei”, 1944, 8; C.L. [Constantin Loghin], „Nopți ardelene”, „Revista Bucovinei”, 1945, 1-2; Camil Baltazar, „Amfora de lut”, GL, 1965, 40; Haralambie Țugui, „Amfora de lut”, O, 1965, 12; Perpessicius, Lecturi, 144-148; Dumitru Micu, „Sonete”, RL, 1969, 29; Zaharia Sângeorzan, „Sonete”, CRC, 1969, 43; H. Zalis, Emil Zegreanu sau
ZEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290728_a_292057]
-
aplicația pentru studiul de sinteză (Începuturile romanului românesc, Nuvela românească), pentru abordarea micromonografică a operei unui scriitor (Duiliu Zamfirescu, I. Al. Brătescu-Voinești) și, de asemenea, preocuparea specială pentru viața literară din Transilvania (Caragiale și Transilvania, „Convorbiri literare” și Transilvania, Scriitorii ardeleni și răscoala din 1907, Centenarul Astrei), revenind adesea, uneori nu fără a-i suprasolicita, asupra lui Ion Agârbiceanu, Emil Isac, Al. Ciura, Aurel P. Bănuț, Victor Papilian, Teodor Mureșanu ș.a. Monografia consacrată lui Agârbiceanu are o construcție clasică, îmbinând descrierea
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
3; Irina Petraș, Mircea Zaciu, ST, 1993, 8-9; Al. Cistelecan, Etica judecății, ST, 1993, 8-9; Octavian Soviany, Exemplaritatea „supraviețuirii”, CNT, 1993, 49; Grigurcu, Peisaj, I, 107-124; Ierunca, Subiect, 213-218; Cu „Jurnalul” pe masă, F, 1994, 1 (semnează Ioan Moldovan, Florin Ardelean, Traian Ștef, Viorel Horj, Miron Beteg, Tiberiu Ciorba); Dan C. Mihăilescu, Organismul literar: Mircea Zaciu și drenul postoperatoriu, LAI, 1994, 7-11; Ion Pop, O mărturie de epocă, ST, 1994, 6; Gheorghe Grigurcu, Satiriconul profesorului Mircea Zaciu, VR, 1994, 7-8; Mircea
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]