7,924 matches
-
a afectat politica locală? În tabelul 6.2 se poate vedea cum bifurcarea per ansamblu între dreapta și stânga este mai mult sau mai puțin aceeași la nivel local ca și la nivel național. Acest lucru confirmă ceea ce s-a argumentat mai sus și anume că există un spirit partizan crescând la nivel local. Mai mult, alegerile locale pot fi utilizate pentru a pedepsi un guvern aflat la putere care a ieșit din grațiile electoratului. Acest fapt s-a întâmplat în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care a început deja din primele decenii ale secolului al XX-lea. Acest lucru implică un anumit grad de continuitate. Dar în ceea ce privește poziția prefecților, chiar dacă există continuitate legată de dezvoltările anterioare, descentralizarea din 1982 a adus și schimbări semnificative. După cum argumentează Grémion17, reformele din 1982 nu au cauzat moartea instituției prefectorale, ci mai degrabă transformarea semnificativă a acesteia. Am mai putea adăuga că vechiul sistem ierarhic, dar care aplică modelul regulation croisée, cedează acum în favoarea unui sistem mai complex de "guvernare
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
că vechiul model de régulation croisée, dezvoltat de Crozier și colegii acestuia, tipic pentru sistemul politico-administrativ din trecut, a cedat locul, încă din perioada reformelor de descentralizare din 1982, în favoarea unuia mult mai complex, eterogen și asimetric 32. Gérard Marcou argumentează că, deși statul central și-a consolidat controlul asupra unor anumite sectoare politice (politica urbană, piețele publice, oferirea de servicii) prin procedee judiciare rămase din vechiul sistem de supraveghere, a existat o reașezare fundamentală a legăturilor dintre stat și autoritățile
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
prefectoral sau de a elimina, într-adevăr, departamentele care reprezintă, probabil, nivelul cel mai numeros al guvernării de la nivel "mezo". Din contră, guvernele și președinții francezi care au succedat, au reafirmat importanța acestor actori și instituții. De fapt, se poate argumenta că statul central a reușit să pună mâna din nou pe câteva dintre prerogativele care au fost pierdute în prima fază a descentralizării odată cu schimbarea rolului prefecților. Dar ceea ce pare a se fi întâmplat este că statul central și agenții
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pierdute în prima fază a descentralizării odată cu schimbarea rolului prefecților. Dar ceea ce pare a se fi întâmplat este că statul central și agenții acestuia își exercită acum această hegemonie într-un mod mai diferit, mai complex. Există dovezi care pot argumenta faptul că acest tip de guvernare ar putea fi chiar mai eficient decât vechea guvernare tradițională de la vârf spre bază. Remarci finale Această prelucrare a formelor tradiționale de guvernare și administrare, și a politicii teritoriale înseamnă că Franța de astăzi
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
P. Kerr (editori), May '68: Coming of Age (London: Palgrave Macmillan, 1989) chiar dacă unii critici contemporani ai lui mai '68 văd acele evenimente mai mult ca pe o prelungire a adolescenței decât ca o ajungere la maturitate. 21 Se poate argumenta că guvernele de centru-stânga, conduse de politicieni precum Lionel Jospin, Tony Blair, Gerhard Schröder și Joschka Fischer, care au venit la putere în Europa și în alte state dezvoltate în timpul anilor 1990 erau alcătuite în mare parte din memebrii generației
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
făcut și de ce mai înainte părea imposibil să pătrunzi înțelesurile acelorași gînduri și comportamente. În acest sens, cele două capitole din partea introductivă propun un nou și incitant mod de punere a întrebărilor și de analiză a lumii în care trăim. Argumentăm că sociologia este o cale regală prin care ajungem să înțelegem ființa umană și comportamentul ei atât în grupul social cât și în ansamblul societății. Sociologii depășesc opiniile comune despre viața socială și ajung la explicații științifice luând în considerare
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Cercetătorii din domeniul științelor sociale cred că anumite pattern-uri și regularități ale comportamentului uman le permit să îl prevadă și să îl explice într-o măsură substanțială. Este această presupunere adevărată? Poate fi comportamentul uman studiat științific? Mulți oameni argumentează că acesta nu poate fi studiat. Ei pleacă de la premisa că fiecare persoană este un individ capabil să facă alegeri libere în legătură cu un număr aproape infinit de lucruri și atunci se naște întrebarea: Cum putem noi gândi comportamentul uman ca
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
empiric. Sursa: Uwe Flick, (1998, p. 27) Cercetarea calitativă și-a câștigat astăzi o relevanță specifică în studiul relațiilor sociale datorită pluralității lumii și vieții contemporane. Această pluralitate cere o sensibilitate nouă față de studiul empiric al problemelor. Susținătorii abordării calitative argumentează că era teoriilor mari este încheiată; abordările locale, temporale și situaționale sunt reclamate în momentul de față. Schimbarea socială rapidă și rezultatul acesteia, diversificarea lumii confruntă din ce în ce mai mult cercetătorii cu perspective și contexte sociale noi. Acestea sunt așa de noi
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
o strategie de cercetare abductivă. O altă variație majoră în analiza calitativă este dacă cercetătorul este satisfăcut doar cu descrierea ori dacă obiectivul acestuia îl reprezintă dezvoltarea teoriei. Nu există, oricum, o delimitare clară între aceste două activități. Unii pot argumenta că descrierea este tot ceea ce un cercetător poate face în mod legitim; alții pot susține că descrierea, în special cea densă, totdeauna asigură înțelegerea și posibilitatea explicației și că de fapt nu este nevoie de nimic mai mult, după cum alți
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
evident că schimbarea unui element al societății va conduce probabil la schimbări în alte părți. Schimbările mici din sistemul social sunt compensate cu relativă ușurință de acesta, dar schimbările mari sau bruște pot cauza dezordine socială majoră. Din această cauză, argumentează funcționaliști, sistemele sociale sunt caracterizate prin stabilitate și tendința către echilibru stare a balanței în care relațiile între părțile variate ale sistemului rămân la fel. Problema de ce o societate adoptă o anumită formă particulară de existență este o preocupare primordială
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
organism viu: așa cum fiecare organ are funcția lui pe care o realizează, tot la fel face și fiecare parte a societății. În mare măsură, adevărul este același și pentru cultură. Dacă o societate are o normă sau o valoare, teoria argumentează că acea normă sau valoare probabil există deoarece aceasta este într-un anumit fel folositoare societății. FUNCȚII MANIFESTE ȘI FUNCȚII LATENTE. Un interes central al abordării funcționaliste îl reprezintă determinarea felului de funcții pe care fiecare element al societății îl
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
până o nouă situație va impune o altă adaptare. În esență, tendința naturală a societății este să fie stabilă deoarece societatea este un sistem interdependent. O rafinare importantă a perspectivei funcționaliste a fost făcută de Robert Merton (1968). El a argumentat cum chiar acele aranjamente sociale care sunt folositoare societății pot avea disfuncții sau consecințe mai puțin favorabile pentru societate și astfel, la un moment dat, pot distruge echilibrul social mai mult decât să contribuie la realizarea acestuia. Spre exemplu, încurajarea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
lucru, sociologii când studiază orice element al structurii sociale în mod tipic se întreabă despre posibilele lui funcții și disfuncții. Una dintre criticile majore la adresa perspectivei funcționaliste este că supraestimează măsura stabilității și ordinii în societate. Din cauza acestui lucru, se argumentează că funcționalismul este o abordare conservatoare care sprijină condițiile sociale existente, chiar dacă acestea sunt inechitabile și opresive. Funcționaliștii adesea ignoră realitatea că conflictul și dizarmonia pot fi trăsături inerente ale societății. Perspectiva conflictualistă asigură o abordare alternativă în raport cu această insuficiență
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cuvinte, ei au puterea să formeze societatea pentru propriul lor avantaj. Rezultatul este că societatea tinde să ia caracteristicile care lucrează în avantajul grupurilor dominante din acea societate. Aici există o importantă paralelă cu teoria funcționalistă. Așa cum am văzut, funcționaliștii argumentează că societățile dobândesc caracteristicile lor deoarece acestea sunt funcționale, folositoare pentru societate. Teoreticienii conflictului sunt de acord cu acest lucru până la un punct, când ei pun întrebarea: "Funcțional pentru cine?" Cu alte cuvinte, ei cred că aranjamentele sociale există deoarece
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
mijloace favorizează grupurile avantajate, conflictul se va produce în afara cadrului instituțional. În această situație violența devine mult mai probabilă. ROLURILE CONFLICTULUI. Teoreticienii perspectivei conflictualiste văd conflictul nu numai ca natural și normal, dar de asemenea ca folositor pentru societate. Conflictul, argumentează aceștia, aduce schimbarea socială care face posibile două lucruri. Primul, aceasta oferă grupurilor dezavantajate o oportunitate să-și îmbunătățească poziția lor în societate printr-o distribuție mai echitabilă a resurselor insuficiente (limitate). Al doilea, oferă societății șansa să funcționeze mai
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
3.4. Microsociologia: perspectiva interacționist-simbolică Aproape odată cu apariția sociologiei ca disciplină academică, unii oameni din domeniu au realizat că pentru a înțelege pattern-urile comportării umane nu este suficient să cercetezi numai caracteristicile societății la dimensiuni mari. Acești teoreticieni au argumentat că trebuie să se studieze procesele prin care se produc interacțiunile umane. Perspectiva interacționistă se concentrează pe interacțiunile sociale zilnice dintre indivizi mai mult decât pe structurile societale de dimensiuni mari ca politica, educația și altele de acest fel. Pentru
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Integrare, interdependență, stabilitate, echilibru Interes, putere, dominație, conflict, coerciție Interpretare, consens, așteptări, situații, mesaje Abordările diferite pot fi folositoare pentru înțelegerea aspectelor variate ale situației sociale. Într-o anumită măsură, orice aranjament social poate exista deoarece este folositor societății, după cum argumentează perspectiva funcționalistă. În același timp, parțial, el poate exista deoarece corespunde nevoilor unui grup particular de interese din societate, așa cum argumentează perspectiva conflictualistă; după cum, același aranjament social poate, în realitate, să fie chiar nociv altor grupuri de interes sau, într-
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
aspectelor variate ale situației sociale. Într-o anumită măsură, orice aranjament social poate exista deoarece este folositor societății, după cum argumentează perspectiva funcționalistă. În același timp, parțial, el poate exista deoarece corespunde nevoilor unui grup particular de interese din societate, așa cum argumentează perspectiva conflictualistă; după cum, același aranjament social poate, în realitate, să fie chiar nociv altor grupuri de interes sau, într-un anume fel, întregii societăți. În ciuda acestor influențe diferite asupra societății în ansamblul ei, dacă ne raportăm la cele două perspective
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
cultură. Marx credea cu putere că cultura oricărei societăți este un rezultat al structurii ei sociale. Cu alte cuvinte, aranjamentele sociale și economice fundamentale dintr-o societate determină ceea ce oamenii din acea societate vor ști și vor crede. Toate societățile, argumentează Marx, au o structură economică și o suprastructură ideațională. Prin structură economică Marx definea acele elemente ale structurii sociale care sunt legate de producție, bogăție și venit dar ea de asemenea este definită de sistemul de producție al societății. Prin
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
produs al: * alcătuirii genetice sau hormonale a individului; * instinctelor naturale ori impulsurilor care acționează ca factori influenți asupra comportamentului uman; * proceselor psihologice ale dezvoltării care determină gândirea și comportamentul persoanei în fiecare etapă de viață. Deși nu toți acești teoreticieni argumentează că comportamentul uman este în mod absolut un produs al naturii, ei consideră că natura are o influență extinsă asupra acestuia. Termenul educație se referă la influența forțelor sociale în formarea comportamentului uman. Oamenii de știință care subliniază că educația
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
jocului de rol este împărțit în două părți: 1. componenta "eu social", care este obiectivă, partea predictibilă a sinelui social care corespunde statusurilor și rolurilor individului; 2. componenta "eu", care este subiectivă, creativă, partea individuală a sinelui social. Mead a argumentat că sinele nu este niciodată un produs pe deplin terminat, mai mult, acesta este subiect al modificării semnificative prin întreaga viață a omului, deoarece statusurile și relațiile sociale ale individului se schimbă tot timpul. De unde interacționiștii simbolici, astfel ca Mead
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
societății. Potrivit lui Freud, viața oamenilor dominată de această luptă trece prin ceea ce el a numit etapele psihosexuale. Putem deci spune că în lucrările acestui faimos psihiatru și psihanalist, procesul socializării ființei umane este abordat din perspectiva teoriei conflictului. Freud a argumentat existența unui conflict între individ și societate și, că, procesul socializării constă din dezvoltarea progresivă a conștiinței sociale și creșterea supunerii impulsurilor individuale față de cerințele și dorințele societale. Freud credea că personalitatea umană are trei componente: 1. Componenta "id" este
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
5.4.2. Perspectiva conflictualistă Așa cum am spus, funcționaliștii văd procesul socializării ca un mijloc al prezervării și consolidării societății. La rândul lor, teoreticienii conflictului îl văd, în mare măsură, ca o armă în conflictul de interese dintre grupuri. Ei argumentează că procesul socializării adesea servește interesele grupului dominant din societate. Acest lucru se realizează în două feluri: prin sprijinirea practicilor și ideologiilor care servesc interesele grupului dominant și prin dirijare socială. Sprijinirea intereselor grupului dominant. Supunerea, conformismul și ierarhia sunt
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
trăiesc este minunată și că ei trebuie să fie recunoscători că s-au născut într-o țară deosebită. Semnificativ este că un asemenea mesaj nu îl găsim numai în țările dezvoltate și stabile ci aproape în orice societate. Teoreticienii conflictului argumentează că efectul lui este să facă oamenii să se preocupe doar de ce este bun pentru societatea lor și să ignore ce este rău. Aceasta, desigur, inhibă schimbarea socială și lucrează în avantajul unui grup care este deja privilegiat în societate
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]