3,326 matches
-
Tarde face o excepție pentru flirturi, conversațiile mondene, pentru că transparența scopurilor lor a seduce, a flata, și toate celelalte nu elimină nici jocul, nici plăcerea, din contra. După el, faptul de a sta la șuetă îți fixează atenția și îți ascute spiritul. Nici un alt raport social nu ar putea produce o mai profundă întrepătrundere între două persoane, și nici nu ar genera mai multă influență asupra gîndurilor lor. "Reunindu-i, scrie el, conversația îi determină pe oameni să se împărtășească unii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
războiului... ticăloșii de hitleriști terorizează pașnicele noastre cătune... țăranii români ies cu furci și topoare să-și apere glia strămoșească... femeile otrăvesc fîntînile... bărbații dau foc la recolte... avioanele fasciste trag cu mitralierele lor spurcate în nevinovații patrioți... copiii stau ascunși în fîn, de teama patrulelor germane... vedeți, asta înseamnă regie, să traduci în multe fraze, un singur cuvînt!"... Dar cînd V. era mîndru de cît de deștept e, sufleuza, care se uita scîrbită la el, îi curmă fericirea, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Goethe. Era ceva neobișnuit pentru mine, care devorasem teatru, de mic, dar la spectacole, cu sala plină; ori, de cîteva ori, la repetiții de zi, banal(izat)e. Aici era altceva: era o repetiție de noapte, anotimp al zilei care ascute sensibilitatea, aduce cu el o misterioasă somnolență și inexplicabile reveniri de temperament. Actorii rosteau textul aparent normal, mișcarea lor nu avea nimic deosebit, și totuși... în jurul nostru apăruse un personaj pe care nu-l crease nici Goethe, nici directorul de
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de personaje echilibrate și politicoase, atenua culorile relatărilor, dar dacă se întâmpla ca acestea să aibă legătură cu lumea spaniolă, sau dacă i s-ar fi părut că ar fi venit acolo ca în vizită la o grădină zoologică, își ascuțea limba asemeni unui brici de Sevilia, tăind în carne vie pe neașteptate. Smulgea orice fel de perdele dând la iveală o realitate, neîndoielnic moștenită și consecință a prea multor alte nepăsări. Asupra acestora era nevoie să se intervină, astfel încât acele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
desfășurat fără întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun, ci doar vinovat și viclean, l-au supus la tot felul de chinuri fizice: l-au pârjolit la subsori, i-au înfipt așchii de lemn ascuțite sub unghii, i-au tăiat genele. El, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine, n-a încetat să acuze temnicerii și înverșunarea de a-l face cu orice preț să recunoască ceea ce nu putea și nu știa să recunoască
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
căsătoriile se făceau pe baza negocierii dintre părinți și rudele apropiate ale celor doi. E adevărat că tot în satele despre care vorbeam, nu rareori, dacă opțiunile îndrăgostiților nu coincideau cu cele ale părinților, ei „fugeau”, se duceau și stăteau ascunși la rude sau prieteni din localitate câteva ore sau zile, timp în care, de regulă, se producea și împreunarea fizică, și astfel cu greu mai puteau fi despărțiți. Natura mai puțin pasională și înalt selectivă pe o persoană anume a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
criticarea absenteismului creștinilor din viața publică, nu este îndreptățită atât din motive ecleziastice, cât din strategii, dacă le putem numi astfel, politice sau religioase ale păgânilor care influențau aceste decizii persecutoare. Sub domnia lui Gallienus (253-268), criza Imperiului s-a ascuțit în mod dramatic: inflația agravată ulterior, ciuma, frontierele continuu amenințate, apariția uzurpatorilor în diferite puncte ale imperiului, toate acestea sunt tot atâția factori care par să răvășească lumea romană, sporind confuzia și nesiguranța cetățenilor Imperiului. Conștient fiind de instabilitatea Imperiului
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
linii curbe cu un traseu semicircular sau de trasee cu segmente parabolice sau elipsoidale, liniile cu o mișcare vălurită ne propun o dinamică mai blândă, mai liniștită, mai cursivă în imagine. Ele nu au caracterul tăios al întâlnirilor în unghiuri ascuțite dintre liniile orizontale cu liniile oblice. Liniilor curbe le lipsește cruzimea acestor întâlniri tensionate, de orientări și întâlniri de linii și forme oblice. Studiind relațiile care se nasc între curbe, constatăm că ele sunt de atracție sau de respingere. De
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
Întrebuințată ca o sabie.” (M. Sadoveanu) Cine nu face nimic Învață să facă rău. (Imaginația care nu este controlată de rațiune, de rigori de ordin moral Își pervertește resursele creative, lăsându-se pradă tuturor ispitelor. Trândăvia atenuează așadar vivacitatea gândirii, ascuțind-o, În schimb, pe cea a simțurilor.) „Libertatea de a trăi ca și când ordinea n-ar exista - nu e nimănui dată... Pentru a identifica ordinea, omului Îi e dată libertatea de a o căuta, de a gândi orientat spre ea, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și numai bătrîna, croită dintr-un aluat cu o altă valoare, să
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de la Beijing sau prin foametea unei țări precum Bangladeshul. Una dintre cărțile cu acces larg la propria biografie este romanul din 2004, Biografia foamei: romanul copilăriei ei, o poveste frumoasă, crudă dar fericită, spusă cu cinism dar Întreruptă de momente ascuțite de patetism. Aici veți face cunoștință cu un personaj din carnea căruia le veți regăsi plăsmuite pe toate celelalte din cele 15 romane publicate până acum, dintre care În limba română s-au tradus deja 11, ultimul, Acid sulfuric, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
față. Deși, în raport cu fantoma, din punct de vedere ontologic, el se află la același nivel cu supravegheații, din punct de vedere politic, le este superior: un tiran în devenire. Asemenea unui aparat de fotografiat, scena revelează negativul fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea știe cine sunt victimele și cine e călăul. Din această materializare a coprezenței, scena
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
reprezintă nucleul cosmosului, iar rolul său în organizarea fațadei schimbă diferite raporturi între sistemul compozițional centric și cel excentric. La Notre Dame centralitatea rozasei este relativ necontestată, dar în catedrala gotică mai târzie de la Reims mulțimea de geamuri și acoperișuri ascuțite din partea superioară introduce vectori excentrici ce perturbă puternic stabilitatea organizării în jurul centrului. Influența poziției rozasei asupra verticalei centrale poate fi observată, de exemplu, pe fațada catedralei Sfântul Petru din Toscanella (figura 52), unde fereastra este plasată foarte sus, exact sub
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
spate mai mult decât lateral. În plan frontal, îndoirea încheie turilor corpului uman oferă exemplul cel mai convingător. Figura femeii așezate din Dejun pe iarbă a lui Manet (figura 97) este cuprinsă într-un triunghi. Corpul, brațul, picioarele formează unghiuri ascuțite în diferite direcții. Cotul acoperă genunchiul, mâna este foarte mult îndoită la încheietură și ține bărbia, iar gâtul se menține drept alături de curba spatelui. Această sumă de contracții se reunește într un nod puternic. Încercați să vă amintiți Suzana lui
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
zugrăvită imaginea. Tot astfel, băutorii de absint ai lui Degas (vezi figura 113) sunt atât de convingător strâmtorați deoarece mesele îi intersectează perspectival. Colțurile meselor pe care le-am descris ca străpungând-o pe femeie devin din unghiuri drepte unghiuri ascuțite prin iluzia proiecției optice. Acum trebuie să luăm în discuție consecințele compoziționale ale interacțiunii dintre proiecție și efectul de adâncime. Permiteți-mi să încep printr-un avertisment. Diferența perceptivă dintre imaginea proiectată în planul frontal și cea tridimensională în adâncime
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ea să predomine. Comparați mandala din figura 7 cu schița după lucrarea lui Bruegel, Luilekkerland (Țara unde curge lapte și miere) din figura 116. Mandala, afișând o simetrie centrică perfectă în planul frontal, nu prezintă nici o tendință de a se ascuți în partea din spate, în adâncime. Compoziția lui Bruegel este și ea simetrică centric, cu cei trei trântori grupați în jurul axei de echilibru a trunchiului de copac, precum spițele unei roți. Aici, totuși, aranjamentul simetric este localizat în spațiul tridimensional
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Lavaladolado, lavaladolado, lavala-dolid/ Îngerul respiră, cântec lin din liră. "". Finalul expunerii este sentențios și lapidar: "Matei Gavril este poet: "Sufletul meu este plin de zăpadă/ Toată noaptea am visat că a nins..."". Sau: "Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare". Sau: "Tudor George este foarte preocupat de arta lui, de aceea și-o tot definește în câteva rânduri. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
acestei lumi în care se refugiază, de aici sentimentul de groază generat de ferocitatea secolului, apocalipsa nopților ne trimit la Trakl: "Edict cu animale care dorm tihnite/ în câmpuri cu ovăz și mentă ninsă/ La gât ființele au clopote care ascut cuțite/ și mâini în care viața se-ncumetă prelinsă" și sfârșitul este inevitabil: Cine va rămâne părinte,/ Peste nimic, peste toate?" Universul întreg se va transforma într-un lan de morminte, lumânări de sânge vor arde, viața este o greșeală
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vadă." Mircea Dinescu "Invocație nimănui", Versuri, Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de M. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
M. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu-și ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie. Împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurată de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr" prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se visează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Dinescu "Invocație nimănui", Versuri, Editura Cartea Românească, 1971; "Elegii de când eram mai tânăr", Editura Cartea Românească, 1973. "Invocație nimănui" (1971) amintește de D. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
D. Iacobescu: "Sunt tânăr, Doamnă, tânăr de-aceea nu te cred,/ oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute gheara/ deși acații ceții spre mine își reped/ săgețile vestiri, sunt tânăr. Bună seara". Mircea Dinescu își umple poezia cu îngeri ascunși în noroaie, împerechează purul cu impurul într-un timbru melancolic pronunțat. Dincolo de lumea exterioară descoperim prospețimea și vitalitatea cenzurate de pudoare. "Elegiile de când eram mai tânăr (1973) prezintă lumea ca un spectacol în care unii înalță piramide, iar alții se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
iarbă, numai iarba crește cu gura-n pământ, se-astupă gurile ca șomoioage de iarbă, peste Casa Scânteii crește "iarbă". Un întreg univers al satului actual într-o adevărată grafie, cu puncte ascuțite și arcuite, delimitează fâșii colorate, ușor geometrizate,"ascut cuțitul pe gura fântânii,/ vin cisterne călare și laptele intră-n cușcă/ mai apoi, mai apoi invalidul cu picior de cireș, o ridică la gură și sticla se deschide ca o goarnă/ se albește calul, iarba, pământul, soarele". Ion Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Stângul..." ("Tu") sau "Lerui-ler/ Plouă și e noroi, Lerui-ler/ plouă pe dinăuntru, în respirație/ lerui-ler, în degete, lerui-ler/ în timpane,/ lerui-ler, în dinte" ("Miraj"). Nevroza se transformă într-o stare permanentă, stare de fapt, similară exaltării, provocată de o trăire ascuțită cu toate fibrele. Pentru a-și defini stările, poetul creează cuvinte menite să sugereze principiile cosmogonice al lumii; "Aerburg", "Ferburg", "Terburg", "Focburg" (apa este exclusă ca principiu cosmogonic). Încercările lui N. Stănescu tind spre marea poezie și emoția poetică există
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
fund, pe unde intră cu zgomot Farfuridi, Brânzovenescu și alți câțiva. Pristanda vorbește încet cu dânșii. Toți se aranjează în fund, astupând ușa de ieșire.) SCENA VII Aceiași Farfuridi, Brânzovenescu și alți alegători și Cetățeanul turmentat, apoi Zoe și Tipătescu ascunși după grilaj și ascultând ce se petrece în adunare. Trahanache: (clopoțind, cătră Cațavencu, care vorbește încet cu grupul lui) Poftiți la tribună, stimabile!... (Cațavencu pornește spre tribună.) Zoe: Nu mai auz nimic... Tipătescu: Pesemne n-a sosit încă Ghiță. Cațavencu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]