3,728 matches
-
luminez prin această rană a stelei morbinde. ESENȚA DIVINITĂȚILOR ASTRALE Domnului avocat Gabi Buculeasa În glasul nopții, sufletul dorului împachetat în fulgi de stele îmi săruta în trecere liniștile imprevizibile ale înaltului. Și n-am știut de ce îmi plânge-n astre firmituri de iubire. Și n-am încercat să cunosc necunoașterea din sentimentul iubirii... Oare tu, El, sau visul îmi va aduce n timp, limpezimea imposibilului când gustul înjumătățit al înserărilor a locuit dintotdeauna în calmul unui neprevăzut ce m-a
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
răutatea ce nconjoară delirul. Undeva mie foarte târziu undeva îmi este El chinul. Eu te caut iubire prin lacrima arsă a infinitului, dar tu zâmbești ca și cum m-ai fi iubit pentru prima dată. E înserarea cu viețile mele desprinse din AȘTRI, desprinse din nopți de himere. Eu, înserarea desprinsă din trupul de AȘCHIE flămând, al unor AȘCHII DE VIS. Prin INCANTAȚIILE UNIVERSULUI SÂNII nopților flămânde, îngenunchiați în surdina unui pocal negru și surd. Dintre mine și noapte Flămândul rămâne flămând. El
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rog, să-mi păstrezi întregul univers al iubirilor absolute ce le-am consimțit în deplină libertate de gând. E-ul stelar e o deziluzie în CEAȚA DEASĂ A DRAGOSTEI, unde noaptea îmi plânge prin plete de ger. SOMNUL e un ASTRU pierdut printre gene și suferind în tăceri, Oprește Doamne Umbra ce mi se ridică la CER, o umbră flămândă de soare, O umbră flămândă-n mister. Culoarea, ce-mi razimă CETATEA ALBASTRĂ DE DOR, Din mine răcnește pământul, Mi-e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sărut de noapte în semn de întrebare. De unde vii tu înger de vrei a mă iubi, Când au murit în mine doar lumi de viețuire Și-n dorul meu de El sunt lacrima-n sfințire Ce îmi comandă timpul în ASTRUL DE PLUTIRE. Cu o privire rece tu vrei a mă uita Că am pătruns cu mintea în lumea-ntunecată De unde nebunia e pe-un pământ de stea Și-mi arde-n suflet gândul de-o viață amputată. Eu nu doresc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
e-un chip ce-a dus gândirea Din prea multă iubire un înger e hain. Privește cum mă zbat prin noroaie și furtuni Și-n nopți de grea durere sunt condamnat să rabd, Corola de iubire în patul meu de ASTRE și genuni E o taină arsă-n zile de un APUS prea cald. Când voi muri, nu știu, se pare că mi-e trist, Că am rămas o ploaie de voci cutremurate Și când un vers m alintă e poate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
imensitate prea albă, Dar tu știi drumul, de vrei urmează-mă acum Și lasă țărâna de ani, să te contemple-n măiastre Chemător de o iubire, pe-o distanță de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu vii prin brațul iubirii Să pășim astral prin fulgi de zăpadă, Ești RĂCNETUL SURD din zăpezi de venire. Ești distanța înserărilor prin DOR DE OCHIOADĂ, De ce nu vii să-mi ștergi lacrima iernii, Ninsă de-o viață, pe un ASTRU PIERDUT, Inima mi-e de gheață, și am un foc al tăcerii, La tine să țip, să mă auzi ca un FULGER DURUT. Dar las’ ca noaptea să mă alinte Pe o distanță dintre lumile albe Vei veni poate într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
doruri arse, din albăstrita taină a mării. Dar ne desparte-un legământ dintr-o iubire stinsă Ce a plecat în AERUL DE CER DURUT, Cu lacrimi vii de stele, privirea-mi pare ninsă De-un plânset surd și albastru, un ASTRU nevăzut Ce mi-a furat iubirea din neștiute doruri Și viața mi-a fost condamnată la un delir flămând Ca un pribeag de stele prin negrele decoruri Un trup de AER, în ruina unui FIOR zăcând. Așteaptă înnoptarea, din veacuri
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
mea de lacrimi, văzduh îndrăgostit, Prin tine înalț grădina mea de timp, Și te strecor în ceasuri de lumină. În raze de tăceri mi-i timpul, Când mă veghează cum de nu disper, În catedrale de nisip ca pe un astru, Să nu mai mor în murmurul de ierni. Mi-s ochii înlăcrimați de un destin de nori, Că mi-a lăsat puterea de-a trăi, Și clopote mai bat prin trupul meu de dor, Și un neant de vise îmi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
universul nebun. Neliniștea albastă de clipe sfârșește Solfegii de har mai vor să petreacă Prin sfera umbrită de stea viețuiește Ochiul tăcerii ce-n vremi se înneacă. OCHIUL DE UMBRĂ Gândul spre tine mă cutremură iară Ca o lumină de astre sunt clipele plânse prin trupuri de nor acorduri de chitară mă clatin pe ceața albastrelor vise. Sufletul mi-e seva câmpului-dor, Amiezi de iubire, uitate-n veșmânt Mă sărută în treacăt, alintul de zor și-mi lasă prin zile, fărâme
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Nu vezi că universul pică prin clipe și elanuri de uitare iar astrul nostru... luna purtând cămașa ta de noapte dezvelește proteic țărmul uitatelor povești? În noaptea asta nu vreau să te schimbi. Trăiește-ți viața în reverii pictate iar dimineață... de te vei trezi în zgomot de cometă urlătoare, tu nu uita
Dans irepetabil by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83921_a_85246]
-
stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul era iluminat ca-n plină zi. Dar strălucirea lor se pierdea în imensitatea hangarului. Sute de metri pătrați, în mijloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mai întâi să le însuflețească puterea de a înțelege rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul de a se bucura de căldura și lumina marelui astru. Ei nu sunt cu nimic mai prejos decât semenii lor, chiar dacă prin culoarea pielii, a obiceiurilor și datinilor se deosebesc de mulți alții. - Noi ne tragem dintr-un neam ales, din marele popor al Indiei, spuse el și acest lucru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în stare să cuprindă între maluri suferințele neamului nostru. De când se știa, etnia lor se aflase pe drumuri colbăite de îngrijorări. Și nu rareori își plângeau rugăciunile când pleoapele dimineții despicau zările în așteptarea ivirii soarelui, mai ales că Marele astru nu-și arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu la nivel fizic -, poarta prin care se intră În vibrația Pământului. Pământul are două luni: una mai mică, care circulă cu mult mai multă viteză În jurul său și nu poate fi zărită de oameni cu ochiul liber, și Luna, astrul, luminariul pe care Îl vedeți voi În fiecare noapte. Când ea se apropie de Pământ la perigeu, se produce la nivel subtil energetic un transfer de suflete. De exemplu, este momentul În care sufletele care au fost pedepsite să mai
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
locurile dintre Herculane - Râmnicu-Vâlcea și Făgăraș, am înnoptat și eu pe la stânile din munte cu aceeași emoție de a face cunoștință cu urșii și că, undeva în apropierea lacului Capra din Făgăraș, am asistat la un fenomenal și feeric apus, astrul zilei urma să dispară în speranța unui nou răsărit. În acel peisaj, emoționat, copleșit de splendorile naturii transilvănene, am rostit acel jurământ că, dacă va fi să mor cândva în război, să mor pentru Transilvania - pe pământul Transilvaniei... Dragii mei
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
realmente și pot să o aducă într-o stare de uimire (tháuma). Omul se minunează de ceea ce vede sau aude, deși înțelesul lor îi apare ascuns. Este ceea ce se petrece în fața unor fenomene cerești: „fazele Lunii, cursul Soarelui și al aștrilor“, „stelele căzătoare“ și eclipsele. Sau în fața unor situații complet insolite, „cum se întâmplă, de pildă, cu mașinile automate [...], cu solstițiile și cu incomensurabilitatea dintre diagonala și latura pătratului“ (983 a). Aceasta din urmă, incomensurabilitatea a ceva finit, va fi recunoscută
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu a fost să fie așa, ci, a fost, potrivit aprecierilor tuturor, ceva mai binișor. În una din zilele care au urmat a venit un ofertant ieșit din comun. Își făcea, omul, vilă, dicolo de dealul Bogata, din fața soarelui, când astrul zilei se găsește la amiază. Și i-a luat pe toți. I-a plătit, en-gros, peste două săptămâni , după cum, de la bun Început, s-au Înțeles. Urmând, ca, dacă se vor mai duce, peste alte două săptămâni, să muncească vor primi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
beteag. Îl ascultară. Și Înserarea cădea, cădea, peste ei și peste lume, ca un fel de plapumă dumnezeiască, la fel de adăpostitoare, la fel de calmă și de liniștitoare, a gândurilor, pentru toți, câți, suntem sub soare și printre celelalte, alte, cunoscute și necunoscute astre cerești. De inimă bună Bărbatul din fața mea, cum Îi zic ai săi, Bobu Filipel, se Întrerupe din povestit. Se caută pe la curea. Scoate de acolo un minuscul telefon mobil. Până când formează numărul dorit, reiau, În gând, câte ceva din ce Îmi
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și, nu de puține ori, pornite, incipient, așa, de pildă, ca niște răzișoare de soare, care se Întrevăd, dincolo de orizont, În partea cealaltă a acestuia, vreau să zic, atunci, când, lumina dimprejur arată că nu mai este mult până ce mărețul astru ceresc Își va arăta imensitatea frumuseții și Încrederii, pe care o varsă, cu fiecare clipită, În necrezut de multe inimi și suflete. Păi, măi Costruș, măi, aici țiai găsit, și tu, să-ți Încropești, un minimum de adăpost? Da, nene
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
spiritele celor plecați În lumea de apoi. Noaptea, luna revărsa peste acoperișuri bobițe de rouă amestecate cu spice de grâu, de orz și de ovăz și de secară, iar seara stătea pitită pe cer, Înotând În nămolul purpuriu, alături de alte astre. Câteodată, carapacea lunii pica În fântâna lor, făcându-și loc cu labele prin grămada de monede și pietre. O putea scoate la suprafață, dacă scufunda găleata mai adânc. Ajungând la luciul apei, luna se prefăcea când Într-o frunză, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un cer senin; ceea ce este deasupra noastră (în imediata vecinătate, să spunem) nu mai este opera hazardului. Cum să mai răzbată privirea noastră, prin atâtea semne ale puterilor umanului, către Dumnezeu? Propriile activități încep să se interpună între noi și astrul nostru; posibilitățile pe care energia electrică ni le oferă fac ca Soarele să-și piardă importanța inițială. Însă în construcția umanului Soarele deține un rol important. Asistăm pe nevăzute la o reconstrucție a umanului, la o re-centrare pe propria existență
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
spuse el, desfășurând cărțile de joc pe masă, În formă de evantai. „Vom face toate permutările posibile, transformând bărbatul În femeie și femeia În bărbat. Și viceversa, tocmai pentru a vedea ce simte unul când Îl posedă pe celălalt... Configurația astrelor pare să fie prielnică oricăror combinații...” „Dar cu pictorul cum ar trebui să procedăm?” se Întrebă inginerul, privind cu atenție zațul prelins pe marginile ceștii de cafea. „Să-l chemăm un pic la ordine sau să-l lăsăm să umble
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
un singur chip, o singură față: Mathilda, draga lui Mathilda, iubita lui Mathilda! Fața palidă, triunghiulară, străjuită de doi ochi imenși! Chipul ei e Înconjurat de mâini și de picioare lungi, ca de păianjen... În jurul brațelor se rotesc ca niște astre Îndepărtate cei doi sâni. Picioarele Înaintează, lunecând, prin aer. În urma lor se-nfoaie-n zare un evantai de sutiene și bikini... În costum alb și ochelarii fumurii, Noimann Înaintează pe stradă. Mișcând din gambe, picioarele Mathildei Îl ademenesc să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
noi ți-am adus din oraș ceva aparte, cadouri și mâncare pe placul tău și a lui tata. - Scoate și ceva de pomană și lumânări să mergem la biserică, să ne închinam la mormintele celor dragi care au plecat printre aștri. Am ieșit în curte. Soarele lunii iunie arunca lasere printre frunzele celor doi cireși. Înspre răsărit se vedeau turlele bisericii din sat. Am intrat în curtea ei și, sfioși, ne-am îndreptat pașii spre mormintele bunicilor, fraților și rudelor noastre
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]