3,262 matches
-
de Romă. Orașul are un climat tipic mediteranean. Orașul a fost o colonie greacă cu numele de "Neapoli" (nouă cetate). Orașul intra în scurt timp sub autoritatea română. După dispariția Imperiului Român, orașul a rezistat invaziei lombarde și va rămâne atașat Imperiului Bizantin. La finalul secolului VI, Napoli a devenit capitala a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent. În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
Caron", publicat de asemenea postum. A decedat la 6 mai 1961, în Cluj. Lucian Blaga a fost înmormântat în ziua sa de naștere, 9 mai, în cimitirul din Lancrăm. În anul 1926 a intrat în diplomație, ocupând succesiv posturi de atașat cultural la legațiile României din Varșovia, Praga, Lisabona,Berna și Viena. A fost atașat și consilier de presă la Varșovia, Praga, Berna (1926-1936) și Viena (1936-1937),subsecretar de stat la Ministerul de Externe (1937-1938) și ministru plenipotențiar al României în
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
1 sept. 1918). Avansat colonel în mod excepțional (1 apr. 1919), la 27 mai 1920 devine adjutant al Regelui Ferdinand, îndeplinind serviciul pe lângă casa M.S. Regina. Pentru serviciul său a primit distincția de „Adjutant Regal Onorific”. Este trimis, apoi, ca atașat militar al României la Londra (iul. 1926-1928), iar la întoarcerea în țară a fost avansat general de brigadă (25 mart. 1928) și numit comandant al Brigăzii 4 Roșiori (1928-1929). A fost ajutor al comandantului Inspectoratului General al Cavaleriei (1929-1931) și
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
a Războaielor Balcanice, Kemal nu a putut lua parte, fiind încă în Libia, în schimb în 1913 s-a întors la Constantinopol și a fost numit comandantul apărării otomane în zona Gallipoli pe coasta Traciei. În 1914 a fost numit atașat militar în Sofia, în parte pentru a-l îndepărta din capitală, drept urmare a unor intrigi politice. Când Imperiul Otoman a intrat în război de partea Germaniei, Kemal a fost trimis la Rodosto (azi Tekirdag), pe Marea Marmara. Zona de comandă
Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/297611_a_298940]
-
celor deportați din motive rasiale sau din alte considerente politice mai mult sau mai putin similare, ca și al celor emigrați sau „repatriați”, din rândurile evreilor, germanilor, românilor, polonezilor și ucrainienilor, au fost aduși cetățeni de pe cuprinsul Uniunii Sovietice, majoritatea atașați culturii ruse și ucrainiene. Populația actuala este, potrivit datelor recensământului populației Ucrainei din 2013, de 259.419 de locuitori. Între aceștia se află 189.021 de ucrainieni, 26.733 ruși, 10.553 români și încă 3.829 români care au
Cernăuți () [Corola-website/Science/296872_a_298201]
-
de C. A. Rosetti în postul de controlor financiar al județului Putna. Primește știrea cu mari sarcasme: denumind-o „incalificabilă”, enumerându-și meritele de combatant liberal, refuză „nostima funcțiune”. Apoi, la 14 octombrie îi solicită lui Mihail Kogălniceanu postul de atașat de legație, evidențiind faptul că este cunoscător al limbilor franceză, germană și italiană, dar este numit la 13 noiembrie director de prefectură al plășii Silistra Nouă, cu reședința la Cernavodă. În acestă perioadă face excursii arheologice, impresionat îndeosebi de locul
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al Corpului I Armată (1937) sau Inspector general al artileriei (1937 - 1939). În anul 1940 a
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935 - 1937), Comandant al Corpului I Armată (1937) sau Inspector general al artileriei (1937 - 1939). În anul 1940 a fost numit la comanda Armatei I. La data
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
licența pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la București. În 1936 se căsătorește cu Rodica Burileanu, iar în 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat „Tema morții și a păcatului în poezia franceză” pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franța. Activitatea politică a atașatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumându-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze. Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii
Eugen Ionescu () [Corola-website/Science/297105_a_298434]
-
finele deceniului 7 al secolului al XIX-lea îmbrățișaseră deja o formă de evoluție biologică (cum spune Jacques Godbout, "trebuie amintit elevilor că dușmanii credincioșilor sunt în primul rând microscopul și telescopul"). Creștinii conservatori, pe de altă parte, au rămas atașați ideii de creație. Creaționismul este credința că universul și toate formele de viață au fost create de Dumnezeu sau de o altă formă de inteligență extraterestră. Creaționiștii biblici acceptă relatarea din "Cartea Facerii" (Geneză), potrivit căreia Dumnezeu creează totul în
Creaționism () [Corola-website/Science/297133_a_298462]
-
studia la Universitatea Gregoriană și la Universitatea din Roma, dar în 1922 a fost transferat la "Academia dei Nobili Ecclesiastici" pentru a studia diplomația, continuându-și studiile de Drept Canonic la Universitatea Gregoriană. În 1923 este trimis la Varșovia ca atașat pe lângă nunțiatură, dar este chemat la Roma (în 1924), datorită efectelor iernii grele poloneze asupra sănătății sale. În același an a fost numit la biroul Secretariatului de Stat, unde a rămas pentru următorii treizeci de ani. Pe lângă activitatea didactică la
Papa Paul al VI-lea () [Corola-website/Science/298165_a_299494]
-
prin prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, Antonescu susținând că în viitor nu era exclus un posibil conflict armat în acest sens [al anexării Banatului de către România]. În martie 1920, noul prim-ministru generalul Averescu l-a propus pe Antonescu ca atașat militar la Paris. Propunerea a fost respinsă în urma raportului nefavorabil al observatorului militar al Franței la București, generalul Victor Pétin, care îl descria drept personalitate negativă, „extrem de orgolios, șovin și xenofob”. Postul a fost acordat colonelului Șuțu, care l-a
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
orgolios, șovin și xenofob”. Postul a fost acordat colonelului Șuțu, care l-a deținut până în 1922, când acesta a părăsit Franța și postul i-a revenit lui Antonescu, de data aceasta fără opoziție. Între 1923 și 1926, Antonescu a fost atașatul militar al României în Franța, Marea Britanie și Belgia. După reîntoarcerea în România a fost numit comandantul Școlii Superioare de Război (1927-1930), șeful Marelui Stat Major al armatei (1933-1934), promovat la 25 decembrie 1937 general de divizie și după trei zile
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
jucat și în țara natală a rămas astfel doar un deziderat. Una dintre piesele sale tradusă în limba engleză, Ladies All, a avut 140 de reprezentații pe Broadway, la teatrul Moresco. Înaintea Primului război mondial prințul Anton a fost întâi atașat, apoi însărcinat de afaceri al legației României la Londra și în 1918 intrase în cercul fostului prim ministru liberal Henry Asquith. Atunci, la 40 de ani, Anton Bibescu se află în relații cu scriitoarea Enid Bagnold, dar afecțiunea lui pentru
Anton Bibescu () [Corola-website/Science/297505_a_298834]
-
d. 24 aprilie 1976) a fost un jurnalist și istoric român, care a militat împotriva abolirii monarhiei și contra instaurării regimului comunist. Eminent istoric specializat în istoria Orientului Apropiat, cu precădere în istoria civilizației otomane, fusese numit în anul 1944 atașat de presă în cadrul Ambasadei României la Ankara. Rechemat în țară, după ce Ana Pauker a devenit ministru de externe, în noiembrie 1947, el a ales să rămână în Turcia, unde datorită pregătirii sale excepționale (între altele cunoștea limbile arabă, persană și
Aurel Decei () [Corola-website/Science/297525_a_298854]
-
și aeriene britanice au fost trimise în ajutorul elenilor. În aceste condiții, forțele italiene au avut suficient timp pentru a mobiliza în Libia noi unități terestre și aeriene. Forțele italiene au primit întăriri din partea germanilor conduși de Rommel. Contingentul Luftwaffe atașat Afrika Korps număra aproximativ 200 de avioane și alte cam 600 în Sicilia. Regia Aeronautica și aliații lor din Luftwaffe au avut rezultate mult mai bune, în primul rând datorită schimbării doctrinei tactice și a dotării cu aparate de zbor
Regia Aeronautica () [Corola-website/Science/317001_a_318330]
-
deoarece corăbiile lor transportau numai strictul necesar, în timp ce cartaginezii erau împovărați de echipaj, echipamente, soldați și provizii. Echipajele cartagineze erau de asemenea lipsite de experiență. Românii au avut o mare manevrabilitate pentru a zdrobi vasele inamice cu berbecii de lupta atașați de corăbii. Jumătate de flota cartagineză a fost distrusă, fie capturată. Restul au fost salvate de schimbarea bruscă a direcției vântului, permițându-le să fugă din calea romanilor. Mulți berbeci din ambele flote au fost găsiți împreună cu o amforă și
Primul Război Punic () [Corola-website/Science/317973_a_319302]
-
ministru al afacerilor externe al Ungariei (10 decembrie 1938 - 27 ianuarie 1941). A urmat studii la Facultatea de Drept din Budapesta și la Școala Consulară din Viena. În anul 1919 a intrat în serviciul Ministerul Afacerilor Externe al Ungariei, ca atașat de ambasadă, participând, ca secretar al delegației ungare, la negocierea Tratatului de la Trianon (semnat în 1920). După aceasta, a lucrat în diplomație pe următoarele posturi: secretar II la Ambasada de la Vatican (1921-1923), funcționar în Ministerul de Externe (1923-1924), funcționar la
István Csáky () [Corola-website/Science/319046_a_320375]
-
(n. 26 martie 1888, Sankt Petersburg - d. 4 martie 1948, Boston, SUA) a fost o filantropă suedeză, fiind numită „Ingerul din Siberia” de prizionierii de război, Rusia din primul război mondial. a fost fiica atașatului diplomatic militar sudez din Rusia, Edvard Brändström și a soției sale Anna Eschelsson. Elsa urmează cursul seminarului pedagogic din Stockholm, în 1908 se reîntoarce la casa părintească în Sankt Petersburg. In anul 1913 moare mama ei, iar Elsa la izbucnirea
Elsa Brändström () [Corola-website/Science/315540_a_316869]
-
Relațiilor Culturale din Ministerul Culturii și pe urma revine în Ministerul Afacerilor Externe, ca Secretar I la Direcția Relațiilor Culturale, cu sarcina de a coordona activitatea centrelor culturale ale României din străinătate. Între anii 1993-1996 a fost Secretar I și atașat cultural la Ambasada României la Sofia iar din 1996 pensionar. Între anii 1952-1955 publică primele reportaje și versuri în ziarul "În slujba Patriei", unde lucrează în calitate de redactor și corespondent permanent. Opera literară a lui Chiriac Bucur cuprinde următoarele volume: În
Chiriac Bucur () [Corola-website/Science/315272_a_316601]
-
a luat foc și a explodat, împrăștiendu-se într-o largă zonă deosebit de greu accesibilă. Salvamontistul Ciprian Candea a declarat că nu au fost supraviețuitori din acest accident, el a mai raportat că au izbutit să identifice rămășițele a șapte corpuri. Atașatul militar al Ambasadei Israelului la București, colonelul Șlomi Cohen a mulțumit românilor pentru eforturile depuse în acțiunea de salvare. El a mai rugat ca zona accidentului să fie izolată până la venirea aeronavei israeliene „Hercules”, cu o echipă de 80 de
Accidentul aviatic de lângă Brașov din 2010 () [Corola-website/Science/320152_a_321481]
-
Franței cu scopul de a-l convinge să adopte drapelul tricolor. Dar prințul primește, de asemenea, la Chambord mulți reprezentanți ai adepților săi din toate clasele sociale și încearcă să-i convingă că oamenii din Franța nu sunt atât de atașați de tricolor. A părăsit Franța și a lansat un manifest publicat în "L'Union" la 8 iulie, în care spune că nu va lăsa să-i fie smuls din mâini steagul lui Henric al IV-lea, Francisc I și al
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
un succes imediat în Franța și a fost tradus rapid in Regatul Unit. În 1938 (în ședința din 23 iunie) este ales membru al Academiei Franceze. La începutul celui de-al doilea război mondial a fost numit observator oficial francez atașat la Cartierul general britanic. În calitatea sa de oficial a urmat armata engleză în Belgia. După ce a fost demobilizat, a plecat în Canada, unde a scris despre experiențele sale de pe front, în „"Tragedie în Franța"”. În 1947, pseudonimul „André Maurois
André Maurois () [Corola-website/Science/321205_a_322534]