3,303 matches
-
intrat cei doi pui de mierlă în acea cutie poștală întunecoasă și au găsit scrisorile de hârtie. Era comod, era moale pe ele și au rămas acolo. Numai că oamenii au venit cu alte și alte scrisori, care le-au aterizat în cap, și-i grămădeau acolo. Numai când n-au mai avut loc să-și întindă aripile și a venit Mașina Poștei să ia scrisorile, cei doi pui și-au dat seama că era o căsuță poștală, și nu o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
scândura va cădea - și vom rămâne blocați aici!... - Nici o grijă!... - Avem și parașute cu noi. Și voi săpa până ce voi face o gaură acolo și toți veți sări prin acea gaură cu parașutele, de pe Soare, pe Pământ înapoi! Și au aterizat direct pe Primărie! Și Primarul s-a întrebat: - Ce-i cu voi aici, și cu bidoanele astea mari cu apă pe care le purtați cu voi?... Haideți să vă ajut, că sunt grele. Cum ați ajuns voi aicea? - Am fost
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în vitrină. - Da, și după aia s-a așezat pe un stâlp. A plecat de la expoziție și s-a dus pe un stâlp. - Pe un stâlp - și toată lumea se uita la el. - Da. Așa... În centrul orașului, da... Și el aterizase în Omania. - Și el era verde, ca de obicei? - Da... Și, cât stătea acolo el, pe stâlpul lui, începea să îi pară rău că s-a plictisit și a plecat de acasă, pentru că voia altceva. Și începea să îmbătrânească
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
am probleme de sănătate. Marți, 3 august 2010 - ziua sosirii Marianei la București. Încă de foarte de dimineață e un soare extrem de luminos ce anunță canicula. Urmăresc cu gândul și dragostea mea zborul Marianei și aștept să mă vestească: a aterizat cu bine la București. Vor urma zile de neuitat ale întâlnirilor amicale cu aceeași dragoste și Dumnezeu să ne fie sprijin permanent ca totul să fie la cota cea mai înaltă! După ora 18 mă sună foarte bucuroasă, emoționată că
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
amenințat cu reclamația pedala pe o bicicletă zburătoare... Și părea extrem de mulțumit. Eu umblu de ore în șir și nu mai ajung la benzinărie, cu toate că ar fi trebuit să fiu demult acolo... Nu mai înțeleg nimic. Nu văzu vulturul care ateriză chiar lângă el. - Ce nu-nțelegi? Partea cu bicicleta zburătoare sau partea cu nunta morților? Nu reuși să scoată niciun cuvânt. Vulturul îl privea fix în ochi, apoi ciocul i se mișcă și auzi foarte clar alte cuvinte. - Adevărul este
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari pe articol de Îmbrăcăminteă. Singura oprire care Îmi rămăsese de făcut era la Cabina de Machiaj, unde una din lucrătoare a aruncat o singură privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ieșit din biroul ei și m-am Întrebat dacă e posibil ca inima mea să cedeze pur și simplu și să fac infarct la Înaintata vârstă de douăzeci și trei de ani. Prima țigară pe care am aprins-o a aterizat direct pe botul noilor mele cizme Jimmy și, În loc se se rostogolească pe pardoseală, a rămas acolo timp suficient cât să facă o gaură frumoasă și rotundă. Minunat, am bombănit eu. Al dracului de minunat. Suma totală a mărfurilor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nimic nu retează mai drastic ideile romantice decât dizenteria amibică. Am rezistat timp de o săptămână Într-un motel indian soios, dar l-am implorat pe Alex să nu mă lase nici moartă În infernul acela. Patru zile mai târziu aterizam În Newark, iar Îngrijorata mea mamă m-a Întins pe bancheta din spate a mașinii și a bombănit tot drumul până acasă. Într-un anume fel, ăsta e visul oricărei mame evreice: să aibă un motiv serios să alerge de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cap până-n picioare. — Bineînțeles. Am ziarele și apa aici și trebuie doar să le duc În biroul ei. Scuză-mă. — Andrea! m-a strigat În timp ce fugeam pe lângă ea cu paharul din care un cub de gheață a sărit și a aterizat pe covor, lângă departamentul artistic. Schimbă-ți neapărat pantofii! Am stopat brusc și m-am uitat În jos. Purtam o pereche de adidași haioși de stradă, genul de Încălțări care nu aveau altă funcțiune decât aceea de a arăta șmecherește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un pachet de țigări din buzunarul jachetei negre sport și mi l-a Întins. Am luat o țigară și am scăpat-o imediat pe jos, ca să am ocazia de a-l analiza când se apleacă să o ridice. Țigara a aterizat la câțiva centimetri de pantofii lui lustruiți, cu vârf pătrat, care purtau inconfundabila marcă Gucci, și când s-a ridicat am observat că jeanșii Diesel, prespălați exact unde trebuia, erau lungi, largi În partea de jos, așa fel Încât atingeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că ăsta era rezultatul notelor bune și al numeroaselor temenele. În loc de asta, am comandat cafeaua Mirandei de la una din noile mașini și am adăugat câteva chestii pentru mine. Un Cappuccino Amaretto mare, un Mocha Frappuccino și un Caramel Macchiato au aterizat și ele În plasa mea, laolaltă cu jumătate de duzină de croissante și brioșe. Totalul s-a ridicat la douăzeci și opt de dolari și optzeci și trei de cenți și am avut grijă să pun chitanța În buzunărașul special desemnat - deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
hol. Orice gând la amețeală, sau foame, sau extenuare a dispărut În clipa În care am i-am văzut fața crispată și Încruntată și am zburat de pe scaunul meu să Îi pun tava pe birou Înainte de a mă zări. Am aterizat la loc pe scaunul meu cu capul Învârtindu-mi-se, cu gura uscată și total dezorientată exact În clipa În care primul pantofior Jimmy Choo trecea pragul. Nu mi-a aruncat nici măcar o privire și, din fericire, nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
este absolut flexibilă În ceea ce privește programul de lucru, e foarte probabil să nu o intereseze un post de bonă. Trebuie să‑mi fi citit gândurile, pentru că telefonul a sunat imediat. Am făcut câteva calcule și am realizat că Miranda probabil tocmai aterizase pe aeroportul De Gaulle și o scurtă privire pe itinerarul elaborat cu atâta efort, la secundă, de Emily a scos la iveală faptul că ea trebuie să se afle În clipa asta În mașină, În drum spre Ritz. — Biroul Mirandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de acord aproape În nici o privință. — Partea cea mai grozavă? Apoi a tăcut ca să prelungească momentul de distracție pe care Îl trăiam Împreună. — Ea nu și‑a dat seama, evident, dar, deși cursa cu Delta a decolat mai devreme, a aterizat la opt minute după cea inițială, cu Continental! — Nu se poate, am râs mai‑mai să mă‑nec, Încântată de acest nou fragment delicios de informație. Spune‑mi că glumești. Când a Închis În cele din urmă telefonul, am constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
speranța că o să Încep călătoria pe o notă cât mai plăcută cu putință. — Mulțumesc pentru povestea asta nesfârșită, Ahn‑dre‑ah. Și aș putea să te Întreb pe unde ai fost În ultimele treizeci și cinci de minute? — Păi, Miranda, avionul a aterizat cu o Întârziere de câteva minute, și pe urmă a trebuit să... — Pentru că, În conformitate cu itinerarul pe care l‑ai scris chiar tu pentru mine, eu citesc aici că avionul tău a aterizat la zece și treizeci și cinci azi dimineață. — Da, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ultimele treizeci și cinci de minute? — Păi, Miranda, avionul a aterizat cu o Întârziere de câteva minute, și pe urmă a trebuit să... — Pentru că, În conformitate cu itinerarul pe care l‑ai scris chiar tu pentru mine, eu citesc aici că avionul tău a aterizat la zece și treizeci și cinci azi dimineață. — Da, atunci ar fi trebuit să ajungă, dar vezi tu... — Nu accept să‑mi spui tu ce trebuie să văd, Ahn‑dre‑ah. Un asemenea comportament este În mod clar inacceptabil pe durata săptămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
umilință. De umilința că mi se vorbea În asemenea fel, dar, mai mult decât orice altceva, de rușinea că acceptam toate astea. Tocmai Îmi cerusem iertare - foarte sincer - pentru faptul că nu reușisem să fac ca avionul meu internațional să aterizeze la timp și pentru că nu fusesem destul de isteață ca să găsesc o metodă de a evita cu totul vama franceză. Mi‑am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
zâmbet larg. Și m‑am gândit și că era momentul să nu mai vorbesc În șoaptă, să spun tuturor micul nostru secret. — Îmi pare foarte rău, Miranda, am anunțat‑o eu cu o voce normală care, pentru prima dată de când aterizasem la Paris, nu tremura incontrolabil, dar nu cred că voi putea să fiu prezentă la petrecerea de mâine seară. Înțelegi, nu‑i așa? Sunt convinsă că va fi o petrecere minunată, așa că te rog să te bucuri de ea. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Maca zâmbi către sfânta familie. — Hei, bună seara ! — Ce treabă ai tu ? răspunse hârâit bărbatul, mutându-și iscodeala de la un ochi la celălalt. Maca puse piciorul pe prima treaptă, fără a mai replica, și bine făcu, căci mucul de țigară ateriză cu precizie chiar pe urmele sale. — Mă bucur, aruncă el peste umăr, fără a mai lua în seamă hârâielile bărbatului, că sunteți bine. La primul etaj, dădu în casa scării peste un aragaz unde uleiurile din tigăi sfârâiau de sănătate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încă de când erau mici copii. Spectacolul ajunge la punctul său culminant. Maimuțele își etalează îndemânarea acrobatică. Învârtindu-se și făcând tumbe, regele Maimuță execută un salt peste umerii maimuțelor mai mici. La sfârșit, se aruncă mult în aer și apoi aterizează cu ușurință pe o creangă de copac, un element de decor făcut din lemn vopsit. Mulțimea aclamă. Regele Maimuță sare pe un nor, o scândură agățată cu funii din tavan. O bucată mare de material alb, care reprezintă cascada cerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mă, continui: Asta ... e... ca să te facă să-și privești în față tatăl... Vreau să știi cum de s-a transformat el într-un om gol pe dinăuntru. De parcă biciul ar avea o voință proprie, el își schimbă direcția. În loc să aterizeze pe Tung Chih, mă lovește pe mine. Sunetul e puternic și ascuțit. Precum un șarpe înfuriat, biciul se înfășoară în jurul trupului meu, lăsându-și după fiecare lovitură urma însângerată. Amețit de spectacol, Tung Chin rămâne mut. Mă copleșește epuizarea, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Buddha, despre care se zice că e capabilă să „acopere totul“. În folclor, când Regele Maimuță al Magiei crede că a scăpat după ce a mers rostogolindu-se pe o roată de căruță mii de mile, el descoperă că a aterizat într-o palmă atotputernică. Capul meu era singurul pe care asasinul nu reușise să-l colecționeze în panoplia sa. Prințul Kung și cu mine ne-am așezat să stăm de vorbă - și așa a început lunga noastră relație de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
târziu. —Mai târziu? Da, știi tu, un avion care să plece mai târziu decât cel pe care... — Înțeleg ce vreți să spuneți, am răspuns puțin cam prea tăios. Dar problema e că evenimentul Începe la șapte și conform programului toată lumea aterizează la două. Dacă alegem unul mai târziu, s-ar putea să nu ajungeți la timp. —Ei, sunt convinsă că o să te descurci tu, dragă. Chiar trebuie să mă odihnesc pentru marea călătorie de mâine - zborul ăsta, LA-New York mă scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să ajung măcar la scena În care John Travolta Înfige acul În pieptul Umei Thurman, am adormit și eu rapid. 24 De-abia la ora două În după-amiaza următoare am avut primul moment de intimitate. Am zburat toată noaptea, am aterizat joi dimineața la unsprezece și am sărit imediat de la eleganța plușată de piele a Gulfstream-ului la eleganța plușată de piele a unei divizii de limuzine, trimise din partea Asociației Proprietarilor de Cluburi - sau APC, cum corect o abrevia domnul Kamal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dezastre, calamități naturale sau accidente; ... b) în caz de deces sau îmbolnăviri grave ale rudelor apropiate, dovedite cu documente corespunzătoare; ... c) în cazul echipajelor și pasagerilor navelor sau aeronavelor, aflate în situații deosebite, care sunt nevoite să acosteze ori să aterizeze ca urmare a unor defecțiuni, intemperii sau pericol de atac terorist; ... d) în cazul funcționarilor care aparțin unor organizații internaționale și au fost delegați să îndeplinească misiuni oficiale în România într-un interval de timp scurt; ... ----------------- Litera e) a alin
EUR-Lex () [Corola-website/Law/186246_a_187575]