3,506 matches
-
Palatul Buckingham, reședința regală oficială din Londra, la 25 mai 1846. A fost a treia fiică și al cincilea copil al reginei Victoria și al soțului ei, Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Albert și Victoria i-au ales numele "Helena Augusta Victoria". Numele german pentru Elena era "Helenchen", mai târziu prescurtat la "Lenchen", numele prin care membrii familiei regale se refereau la Elena. Botezul a avut loc la 25 iulie 1846 la Palatul Buckingham. Nașii ei au fost Friedrich Wilhelm,Mare
Prințesa Elena a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315393_a_316722]
-
avut loc la 25 iulie 1846 la Palatul Buckingham. Nașii ei au fost Friedrich Wilhelm,Mare Duce de Mecklenburg-Strelitz, vărul ei primar; Ducesa de Orléans și Ducesa de Cambridge. Printre talentele ei manifestate în copilărie se includea și desenul. Lady Augusta Stanley, doamnă de onoare a reginei a comentat favorabil desenele Elenei în vârstă de trei ani. Ca și celelalte surori, știa să cânte la pian foarte bine încâ de la o vârstă mică. Alte interese includeau știința și tehnologia, călăritul și
Prințesa Elena a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315393_a_316722]
-
Moștenitor al Prusiei și al Imperiului German. Frederic Wilhelm s-a născut la Palatul de marmură din Potsdam în provincia Brandenburg. A fost fiul cel mare al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (1859-1941) și al primei lui soții, Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein (1858-1921). Când s-a născut, era al treilea în linia de succesiune la tron, după bunicul său și tatăl său, în timpul domniei străbunicului său, împăratul Wilhelm I. A fost cel mai mare copil din cei șapte ai
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
Cecilie de Mecklenburg-Schwerin ("Cecilie Auguste Marie"; 20 septembrie 1886 - 6 mai 1954) a fost Prințesă Moștenitoare a Germaniei și Prusiei ca soție a lui Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei, fiul cel mare al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei. Cecilie a fost fiica cea
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
Olandă. Monarhia s-a prăbușit odată cu înfrângerea Germaniei la sfârșitul războiului. Cecilie cu copiii ei locuiau la Potsdam în timpul perioadei revoluționare. S-a mutat cu copii și cu soacra ei în siguranța relativă a Palatului Neues. Aici era când împărăteasa Auguste Viktoria și-a informat nora: "Revoluția a izbucnit. Kaiserul a abdicat. Războiul este pierdut". Fosta Prințesă Moștenitoare germană privea realist noua situație politică cu care se confrunta familia ei și Germania. Fosta împărăteasă a plecat în exil alăturându-se soțului
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
Prințul Joachim Franz Humbert al Prusiei (17 decembrie 1890 - 18 iulie 1920) a fost cel mai mic fiu al kaiserului Wilhelm al II-lea al Germaniei și al primei lui soții, Ducesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein. În timpul Insurecției de Paști de la Dublin, Irlanda din 1916 unii lideri republicani au vrut să-i acorde tronul Prințului Joachim. După declarația de independență a Georgiei în urma revoluției ruse din 1917, Joachim fost pentru scurt timp considerat
Prințul Joachim al Prusiei () [Corola-website/Science/321831_a_323160]
-
timid, ale cărui lecturi favorite au fost poveștile până la sfârșitul vieții. În contrast, mama ei era "una dintre cele mai importante femei ale timpului ei", conform poetului Johann Wolfgang von Goethe. Maria și sora ei cu trei ani mai mică, Augusta, au primit o educație vastă concentrată pe îndatoririle ceremoniale de la curte. Această educație a inclus lecții de pictură de la pictorița curții, Louise Seidler, și lecții de muzică de la compozitorul curții, Johann Nepomuk Hummel. Maria a crescut la curtea de la Weimar
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
Maria să se căsătorească cu un prinț moștenitor; al treilea fiu al regelui nu reprezenta chiar speranțele lor. Rușii au propus ca Maria să se căsătorească cu Wilhelm (care era al doilea fiu al regelui) și Carol cu sora Mariei, Augusta. Acest lucru ar fi mulțumit curtea de la Weimar și Wilhelm o plăcea mai mult pe Maria decât pe Augusta. Lucrurile erau însă complicate de dragostea lui Wilhelm pentru Elisa Radziwiłł. Marea Ducesă Maria Pavlovna nu a vrut să bazeze căsătoria
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
au propus ca Maria să se căsătorească cu Wilhelm (care era al doilea fiu al regelui) și Carol cu sora Mariei, Augusta. Acest lucru ar fi mulțumit curtea de la Weimar și Wilhelm o plăcea mai mult pe Maria decât pe Augusta. Lucrurile erau însă complicate de dragostea lui Wilhelm pentru Elisa Radziwiłł. Marea Ducesă Maria Pavlovna nu a vrut să bazeze căsătoria fiicei ei pe nefericirea lui Wilhelm. Ea a sperat că Wilhelm se va căsători morganatic cu Elisa și în
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
fie moștenit de fiul Mariei și al lui Carol. La 26 mai 1827 Prințesa Maria s-a căsătorit cu Prințul Carol al Prusiei la Charlottenburg (astăzi parte din Berlin). Fiul lor Friedrich Karl s-a născut 10 luni mai târziu. Augusta s-a căsătorit cu Wilhelm doi ani mai târziu însă mariajul lor nu a fost unul fericit. Wilhelm și-a considerat soția ca o "personalitate remarcabilă" dar și cu mai puțin farmec decât sora ei mai mare. El a scris
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
și-a considerat soția ca o "personalitate remarcabilă" dar și cu mai puțin farmec decât sora ei mai mare. El a scris "prințesa este frumoasă și inteligentă dar mă lasă rece". Maria și Carol au avut trei copii: După căsătoria Augustei cu Prințul Moștenitor Wilhelm al Prusiei, statutul Mariei a devenit mai scăzut la Curte. Ea și soțul ei au avut o poziție inferioară și în timp ce Carol și-a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
Wilhelm al Prusiei, statutul Mariei a devenit mai scăzut la Curte. Ea și soțul ei au avut o poziție inferioară și în timp ce Carol și-a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-a întrecut cu Augusta pe haine, peruci și bijuterii. Carol și Maria au deținut o casă la modă, înconjurată cu înalta societate, spre deosebire de sobrul Wilhelm și intelectuala Augusta. Maria nu și-a putut suferi nici sora nici succesoarea acesteia, Victoria, căsătorită pe atunci cu
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-a întrecut cu Augusta pe haine, peruci și bijuterii. Carol și Maria au deținut o casă la modă, înconjurată cu înalta societate, spre deosebire de sobrul Wilhelm și intelectuala Augusta. Maria nu și-a putut suferi nici sora nici succesoarea acesteia, Victoria, căsătorită pe atunci cu Prințul Moștenitor Frederic. Cum Victoria era britanică (era fiica cea mare a reginei Victoria), cea mai mare parte a Curții anti-britanice o aproba pe
Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (1808–1877) () [Corola-website/Science/322011_a_323340]
-
în Catania la 31 mai, condusă de Nicola Fabrizi, a fost înăbușită de garnizoana locală, dar ordinul de plecare către Messina a însemnat că acest succes tactic al napolitanilor nu a avut niciun rezultat practic. La acea vreme, doar Siracusa, Augusta, Milazzo și Messina mai rămăseseră în mâinile regatului celor Două Sicilii. Între timp, dictatorul Garibaldi a dat prima sa lege. Prin recrutare, nu a reușit să strângă mai mult de 20.000 de oameni, în timp ce țăranii, care sperau într-o
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
zvonuri că prințesa Clémentine se va căsători cu verișorul ei, Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii, după ce va trece perioada lui de doliu după soție. Regele Leopold al II-lea al Belgiei a organizat căsătoria Clementinei cu Prințul August de Saxa-Coburg-Kohary, care era strâns conectat cu casele regale ale Portugaliei, Spaniei, Belgiei, Braziliei, Mexicului și Austro-Ungariei. August era al doilea fiu al Prințului Ferdinand de Saxa-Coburg și Gotha și a soției acestuia, Maria Antonia Koháry. Verișorul lui August, Albert
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
semnat la Viena la 24 februarie 1843 de ambasadorul francez Charles Joseph, conte de Flahaut, reprezentând-o pe Clémentine și ambasadorul belgian baronul O'Sullivan, reprezentându-l pe August. La 20 aprilie 1843, Prințesa Clémentine s-a căsătorit cu Prințul August la Castelul Saint-Cloud, în prezența a multor membri ai regalității europene. Cuplul a avut cinci copii: Revoluția franceză de la 1848 a dus la sfarsitul domniei tatălui ei și prințesa a părăsit Franța împreună cu tatăl ei și mulți membri ai familiei
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
Maximilian Joseph Eugene Auguste Napoleon "de Beauharnais" (2 octombrie 1817 - 1 noiembrie 1852), al 3-lea Duce de Leuchtenberg, al 3-lea Prinț de Veneția Prinț Ereditar al Italiei și pretendent la Marele Ducat de Frankfurt a fost soțul Marii Ducese Maria Nicolaevna a
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321358_a_322687]
-
Frankfurt a fost soțul Marii Ducese Maria Nicolaevna a Rusiei și văr primar cu împărații Napoleon al III-lea al Franței și Franz Joseph I al Austriei. A fost al foilea fiu al lui Eugène de Beauharnais și al Prințesei Augusta Amalia Ludovika Georgia a Bavariei. Bunicii materni au fost Maximilian I, rege al Bavariei și prima lui soție, Marie Wilhelmine Auguste de Hesse-Darmstadt. A fost frate cu: Bunicul matern Maximilian de Bavaria l-a numit pe Eugène de Beauharnais primul
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321358_a_322687]
-
și Franz Joseph I al Austriei. A fost al foilea fiu al lui Eugène de Beauharnais și al Prințesei Augusta Amalia Ludovika Georgia a Bavariei. Bunicii materni au fost Maximilian I, rege al Bavariei și prima lui soție, Marie Wilhelmine Auguste de Hesse-Darmstadt. A fost frate cu: Bunicul matern Maximilian de Bavaria l-a numit pe Eugène de Beauharnais primul Duce de Leuchtenberg la 14 noiembrie 1817. Titlul a venit cu administrarea efectivă a principatului de Eichstätt. Maximilian a fost numit
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321358_a_322687]
-
venit cu administrarea efectivă a principatului de Eichstätt. Maximilian a fost numit "Prinț de Leuchtenburg" și a devenit al doilea în linie la moștenirea ducatului. La 21 februarie 1824, tatăl lui a murit și fratele său mai mare a devenit Auguste de Beauharnais, Duce de Leuchtenberg. Fratele său nu avea moștenitori așa că Maximilian a devenit moștenitor prezumptiv. În cele din urmă Auguste s-a căsătorit cu regina Maria a II-a a Portugaliei însă a murit fără moștenitori la 28 martie
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321358_a_322687]
-
linie la moștenirea ducatului. La 21 februarie 1824, tatăl lui a murit și fratele său mai mare a devenit Auguste de Beauharnais, Duce de Leuchtenberg. Fratele său nu avea moștenitori așa că Maximilian a devenit moștenitor prezumptiv. În cele din urmă Auguste s-a căsătorit cu regina Maria a II-a a Portugaliei însă a murit fără moștenitori la 28 martie 1835. Maximilian a devenit al 3-lea Duce de Leuchtenberg. La 2 iulie 1839, în capela de la Palatul de Iarnă, s-
Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg () [Corola-website/Science/321358_a_322687]
-
un cult religios. Românii în general, au reușit să incorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un altar rdiicat dintr-un detașament al Legiunii ÎI Augusta, lui Jupiter și Coccidius, ultimul pare a fi un zeu al războiului răsândit în zona Zidului lui Hadrian. Românii nu venerau doar propriile zeități, ci și pe cele din zona unde erau trimiși. În secolele II-III d.H., foarte popular a
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.H. sia fost descoperit la Lambaesis, în Africa. Pe inscripția de pe acel monument stă scris: , Pro s[alute] et incolumitate imp(eratoris) Cae[s(aris) Trăia]ni Hadriani Auguști, Sex(tus) Iuli[uș Maio]r, legatus ipsius pro praetore templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit.”. O coincidență remarcabilă este aceea că din aceeași perioadă datează un monument dedicat lui Mithra, ce menționează preoțirea unui
Religia în armata romană () [Corola-website/Science/321370_a_322699]
-
comandată de William al IV-lea care era cunoscut ca Ducele de Clarence înainte de a moșteni tronul în 1830. William a locuit aici în vecinătatea Palatului St. James pe care-l considera prea înghesuit. Casa a trecut surorii sale, Prințesa Augusta Sophia și, după decesul ei din 1840, mamei reginei Victoria, Ducesa de Kent. În 1866, a devenit casa celui de-al doilea fiu al reginei Victoria, Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha și Duce de Edinburgh până la moartea sa în
Casa Clarence () [Corola-website/Science/321415_a_322744]
-
timpul clavus și-a pierdut importanța. Apoi, clavus a devenit mai elaborată: pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie este atestată în „Historia Augusta” și pe picturile de la Dura-Europos. Clavi erau țesute în fabrici în timpul manufacturii. La mons Claudianus, majoritatea clavi-lor de pe fragmentele textile aveau o lățime cuprinsă între 1 și 4 centimetri. Clavi erau uneori decorate și unele exemple erau largi de șapte
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]