4,354 matches
-
Mai e vin? Au rămas până au scurs și ultima picătură de vin, până au lins tava cu ultimele firimituri de Hula Hoop, apoi s-au uitat unii la alții și s-au întrebat: „Și acum?“. Au coborât pe Soho, bântuind barurile și dând iama în tequila, într-o escapadă de vineri seara tipică clasei muncitoare. Plăpânda Sharif Mumtaz (redactor-șef adjunct) s-a despărțit de grup și a fost ajutată să meargă acasă de un om bun cu care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ar fi avut darul profeției. Pur și simplu muncise ca să-și clădească viitorul, spre deosebire de mine, care l-am tratat în mod superficial. Iar acel „Cherchez la femme“, pe care-l rostise pe un ton atât de grav, continuă să mă bântuie până-n ziua de azi. Asta pentru că relația noastră colegială n-a fost decât drumul încâlcit care ne-a dus la Dalia. Iar în cele din urmă ea a ajuns să ne posede complet pe amândoi. I FOC ȘI GHEAȚĂ CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am mușcat-o, vrând să-mi ostoiesc tremurul. Madeleine alunecă ușor de sub mine. — Dulceață, te simți bine? Imaginea cu șerpii îmi trecu iar prin fața ochilor. Madeleine mă gâdilă. M-am răsucit și am privit-o, ca să alung vedenia care mă bântuia. — Zâmbește-mi. Fii blândă și dulce. Madeleine îmi oferi un zâmbet larg. Rujul ei roșu, întins, îmi aminti de rânjetul Daliei. Am închis ochii și am îmbrățișat-o strâns. Ea mă mângâie pe spate cu blândețe. — Bucky, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
El Nido. Am citit și am ascultat jazz la radio, încercând că nu mă gândesc la viitor. Am studiat cu atenție dosarul, deși știam că e un caz închis. Martha Sprague și Lee, ambii în varianta lor din copilărie, îmi bântuiau visele. Câteodată li se alătura clovnul cu gura tăiată al lui Jane Chambers, care îmi azvârlea reproșuri prin găurile căscate în obraz. Cumpăram în fiecare zi toate cele patru ziare din L.A. și citeam fiecare rubrică. Tevatura cu semnul „Hollywood
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
istoria veche, câțiva literați greci. Peste tot alegea locuri superbe, însă păzite și inaccesibile, și ridica acolo case după gustul său, sigure ca un castrum din ținuturile barbarilor. „Vizuinile uzurpatorului“, zicea Agrippina, „unde își ține ascunsă teama“. Tiberius nu era bântuit doar de suspiciuni și spaime. Era și misogin, nu suporta glasurile, râsetele și zgomotele, nu-i plăceau ceremoniile de la curte, înghesuiala, muzica, veșmintele colorate, prezența femeilor. Rănile sale erau tainice și adânci. Ceasurile petrecute de unul singur erau umilitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să-i răspundă, Împăratul întinse mâna și arătă spre un punct de pe hartă. — În Iturea, să redăm libertatea și puterea tetrarhului Sohaemus, care își conducea cu înțelepciune poporul. Să-i încredințăm lui Kotys, neobositul cavaler, munții din Armenia Minor, unde bântuie tâlharii. Și se gândi: „Să-i încredințăm Pontus-ul și Bosphorus-ul lui Polemon, principele poet care scria epigrame pe o foaie subțire de pergament și mi le dăruia. «Eros, te rog, smulge dragostea pe care o port în mine sau îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vineri) Lui Martin. Rămâi cu bine, chip cioplit În marmura iubirii mele, și tu, suflet pe care nu l-am putut Învinge niciodată, rămâi cu bine... O, potecă Îngustă, știu că mă duci spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
degrabă o nouă fațetă a talentului său puternic, capabil de sinteze dintre cele mai Îndrăznețe; ca unul care, de fiecare dată, joacă totul pe o singură carte, la risc. Vatra, nr. 5, mai 1985 Nicolae Manolescu: Romanele criticilor Molima romanului bântuie printre criticii literari. Intermezzo al lui Marin Mincu este al treilea roman scris de un critic de care mă ocup În ultimele sâptămâni. Ar fi interesant să vedem dacă romanele criticilor seamănă Între ele. Minus tema erotică (și Încă!), nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dimineață, când mergeam în excursie și împărțeam un cort. Era îngrijorată, bineînțeles, dar într-un fel camaraderesc: fără să mă judece, bănuiesc că așa s-ar chema. Îi deschisese mama și am verificat repede să mă asigur că nu mai bântuia pe lângă ușa dormitorului meu înainte s-o-nchid la loc și să mă așez pe pat lângă Holly. —E vorba de tata. Se poartă ciudat și mi-e frică. N-aș zice asta nimănui în afară de tine, dar cred că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că e acolo. Charlie își revine încet - dar revine la o altă lume, una în care soția lui e mai prevenitoare și mai cinică, unde încrederea mai are mult până să-și facă loc. Și mai e un mic colțișor bântuit din el unde nu pot eu ajunge: nu e de mirare că e plin de remușcări și de vinovăție - și nici nu pot spune că îmi pare pe deplin rău că e așa, dar simt că în ultimul an s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
aparținea cerului. De luni de zile, Jim Încerca să găsească un mod de a-l covinge pe tatăl lui să-l ia În Amherst Avenue. Noaptea ar fi putut sta aproape de patul lui, luminat de filmele de actualități care Îi bîntuiau mintea. Jim așeză aeromodelul pe capota motorului, se cățără peste parbriz și lăsă pe scaunul de metal. Fără parașuta care Îi asigura pilotului un fel de pernă, stătea pe podeaua cabinei, Într-o scobitură de metal. Se uită la tabloul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fost ofițer În poliția din Nanking. Timp de o oră, Jim Îi ajutase pe bărbați să despacheteze containerele parașutate, iar Price nu obiectase cînd Tulloch Îi dăduse tînărului lor recrut un baton de ciocolată americană. Imagini ale foamei și violenței bîntuiau mintea lui Price, așa cum se Întîmplase În anii cît fusese Închis de kempetai. Ținînd cutia de Spam și un pachet cu reviste Life În mînă, Jim urcă treptele spre holul Blocului D. Se opri la avizierul cu buletinele decolorate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca și cum n-ar fi fost vară niciodată. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare, venite de prin toate colțurile planetei bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan, și În burta lui trebăluiau doi mecanici, sub asistența stăpânului (primul Înger al dreptății), un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se luptă și se duc. Liniștea apăsătoare În Înserările de peste oraș. Lumina de cânepă a acestor Înserări. Fumul ridicându-se drept În sus, ca o ață, din coșurile caselor. Tu, copilandru, răvășit de bucurie, prin tunelele acestei lumi de gheață. Bântui fericit de la un acoperiș la altul peste toate casele mahalalei. Ciorapii aspri de lână nu te mai Înțeapă, mâinile și obrajii Îți ard, iar pâinea prăjită, frecată cu usturoi, Îți biruie visul cu o portocală pe care nu ai gustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
politicos / Că din Cioplea viu pe jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre oameni și nimicuri de vânzare. Ăia care primesc pachete din Israel și Franța vând gumă de mestecat, lame și pastile, șampon, reviste Paris Match și ciorapi cu sau fără dungă. Sărăcimea și proletarii, cârpe și fiare. Scăpătații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
el În arșița nesmintită, până Îl Îmbibi de transpirație. Dar nu mai contează, ai palton, și așa, cu el În cârcă, simulând iarna, tu și tatăl tău, două stafii fericite, Încercați să biruiți drumul spre Bariera Vergului, două stafii fericite bântuind prin câmpia aceea plină de iarbă, secară sălbatică, scaieți, maci și livezi de zarzări și duzi, câmpia aceea, care asemenea stafiilor ce sunteți, nu poate fi decât câmpia fericirii. Toate dintr-o viață care nu va fi niciodată așa cum ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
umblat sunt În inventar. E iarnă și pe ei i-au apucat inventarele, tramvaiul 15 a deraiat la Sfântul Ștefan și circulația este oprită, Mătasea Populară iese din schimb. Te zvârcolești prin zăpada grea și prin mulțimea de oameni care bântuie ponosită, spre Hala Traian. Azi ai dat lucrare la Socialism. „Clasele sociale și lupta de clasă În perioada de trecere de la capitalism la socialism”, n-ai scris nimic, ai apucat să copiezi doar că „tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
unor artere principale, gâtuite Într-o piațetă mică, rotundă. Pe o parte se află un părculeț cu trei oțetari, două bănci și un rond de flori Înmuiate de prima brumă. Dincolo de calcanul caselor, care străjuiau partea din spate a parcului, bântuia fantoma fabricii de perii și bidinele Munca Orbilor. Peste drum, destul de aproape de biserica Bălăneanu, fusese de mult, cu ani În urmă o găzărie și stația de taxiuri În care au zăcut În așteptare de clienți, birje, Forduri negre și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
stradă. Scările de lemn erau murdare. Tapetul din camere era scos, lemnul dușumelelor era aranjat cu grijă Într-un colț. În pod erau stivuite plăcile teracotei albastre. Stăteau acolo ca și cum cineva ar fi vrut să le vândă. Un aer acru bântuia camerele goale, iar din tavane spânzurau crăcănate, firele instalației electrice. O singură cameră, de la parter, cu ușa larg deschisă, era neatinsă, lăsând să se vadă un interior sordid În care se Învălmășeau claie peste grămadă, mobile vechi, cărți, lustre, polonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vis. Așa ești tu. Ai vise. Visai așa: că stai picior peste picior și ești boier. Pe taică-tu l-au scos din pâine, s-a Întors de la uzină, iar tu, cu maturitatea În buzunar, pleci la munte În vacanță. Bântui prin Sinaia și Bușteni cu un coleg de bancă și dansați până În miez de noapte „madison” În compania unor fete simpatice. Niște curve nenorocite din Poiana Țapului. Și țigănci pe deasupra. Creole, cum spunea indulgent colegul tău. Tu, tot timpul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și Îndurerată a mamei tale. Răzbate către tine gândul ei chinuit. Când o să faci și tu ceva În viață? Și tot În gând Îi răspunzi: Cu toți banii câștigați o să-mi cumpăr cărți. A doua zi, În loc să cumperi cărți, după ce bântui pe Bulevardul Magheru, intri la cinematograf și vezi filmul Cerul Începe la etajul III și mănânci trei savarine În picioare la o Răcoritoare de lângă restaurantul Zori de zi, colț cu Ion Vidu. De restul de bani Îți cumperi revista Urzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pentru asigurarea procesului neîntrerupt al vieții economice și sociale, al edificării socialismului În România. Și se edifică În continuare, fără sutele și sutele de morți tocați de dărâmături și cu numele suite În crucile cimitirelor. Un Ceaușescu cu pardesiu elegant bântuie prin orașele devastate. În vizită de lucru. Este Început de noiembrie. Câte o frunză se mai desprinde cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Cum mort se așază și tatăl tău În brațele tale, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și mirosul acru, de gudron, al traverselor. Diminețile În hotel erau monotone, aceeași cafea, aceeași țigară, același duș rece, muzica molcomă a postului de radio care mai transmitea din când În când știri lapidare venite de prin toate colțurile planetei, bântuite de războaie locale sau lâncezind În pace absolută. Același ziar citit pe balconul care dădea spre plajă. Chevroletul negru stătea la umbra unui platan și În burta lui trebăluiau niște mecanici, sub asistența stăpânului, un bărbat cu alură de atlet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Tagametul. Ulcerul va fi biruit fără de cuțit. Numai minciuni. Aproape pe nesimțite s-a furișat pe piața românească un nou produs. Cafeaua În amestec. Populația Republicii Socialiste România o numește nechezol (totul scris pe spatele unei chitanțe la I.C.R.A.L.). TU, bântuind toamna prin Ardeal. Pe la Sibiu. Te plimbi prin Dumbravă inhalând anotimpul. Frunzele roșii, galbene ale arțarilor, grele de lumină. Spre seară În oraș. Treci pe sub zidurile Bisericii Evanghelice. Din turnul Înalt planează stoluri de porumbei. Lângă Podul minciunilor, un pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Împărtășindu-ți gânduri, ascultându-te, certându-te pentru cine știe ce nimic, ascultându-ți perorațiile despre călătoriile În Ardeal, despre grădinile fastuoase ale unor cetăți inventate, planurile tale cehoviene, iluziile tale că te vei plimba Îmbrăcat Într-un costum alb și vei bântui prin Nisa, după ce ți-ai băut cafeaua la Negresco, sub soarele cald al Mediteranei, toate fantasmagoriile posibile despre un desfrâu al libertății, căruia ai să-i dai bice Într-o bună zi, ca și cum pentru asta ai venit pe lume, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]