3,362 matches
-
din cap încă de vreo cinci ori, cam o dată pe secundă. De obicei, după ce numărăm până Ia patru, interlocutorul va începe din nouă să vorbească și să ne furnizeze alte informații. Și atât timp cât stăm rezemați pe spate, cu mâna la bărbie, nu ne presează nimic să vorbim. ÎNCURAJĂRI MĂRUNTE în timp ce interlocutorul vorbește, prin încurajări mărunte ÎI putem stimula să continue. Asemenea încurajări sunt printre altele: "înțeleg", "A, da", "Chiar așa?", " Mai spuneți-mi ceva despre asta", încurajările mărunte pot dubla lungimea
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
combinarea lor pot rezulta mii de variante. Metoda a folosită cu succes de Leonardo da Vinci. Capetele grotești și caricaturile sunt exemple de aplicare a acestei metode. Pentru început el stabilea fiecare element al feței: fruntea, ochii, nasul, gura, buzele, bărbia, pielea. Pentru fiecare element realiza o listă de atribute, pe care le combina în diferite feluri, alegând combinațiile cele mai deosebite. În tabelul de mai jos este prezentată listarea atributelor, iar în Figura 22 este reprodusă caricatura obținută pe baza
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
împotriva la fel de trecătoarei lumi de hârtie: „cum mă temeam în copilărie/ de gura deschisă a unui clopot/ azi locuiesc între fălcile lui:/ o limbă grea, de bronz,/ îmi izbește timpanele,/ mă izbește peste gură,/ peste degetele întinse - / firul prelins pe bărbie,/ o literă tainică - / ne-a mai rămas descifrarea ei” (Filologie); „O poetă își taie vinele peste cupa de jad./ Păsări de pradă se rotesc peste mal./ De-aș fi știut/ că spuma îmbătrânește, că valul nu înflorește/ a doua oară
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
știa! Ograda noastră-i lungă și puțin în pantă. Niciodată n-am străbătut-o mai lent și cu inima mai grea ca acum. Cînd am intrat în casă, tata stătea pe marginea patului și privea nedumerit pe fereastră, sprijinindu-și bărbia în palmă. M-am apropiat de el, l-am îmbrățișat și l-am întrebat cum se mai simte. Mi-a răspuns, abătut, că nu tocmai bine, fără să-și schimbe poziția în care îl găsisem. „Dar ce s-a întîmplat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu mare greutate) capul, i se vede fața îmbătrînită nemilos, grotescă. Are un ochi cuprins de albeață, iar celălalt îl ține pe jumătate închis. Galbenă spre negru, pielea feței îi este invadată ici-colo de peri lungi, țepoși. Din partea dreaptă a bărbiei, peste pliul broboadei saltă un neg cît o măslină. Lena a întîmpinat-o cu o bunăvoință exagerată, cerîndu-i, chiar înainte ca baba să apuce a mînca, să-i ghicească în palmă. „Madam Zodieru” nu numai că arată ca o vrăjitoare, dar
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fac că n-aud sau mă arăt obosită. «Lăsați-mă în pace, am și eu necazurile mele». De unde să știu că nu-s provocatori? Da, sînt prudentă!...” Mă uit la ea: păr blond sîrmos, față trandafirie, ochi mici, gură mică, bărbie ascuțită, împinsă spre înainte... Femeie aseptică. Da, i-adevărat: n-a putut avea alt protector decît prudența!... Numai o minte echilibrată ne conferă, în toate situațiile, demnitate. Exaltații, pateticii, impetuoșii cad, inevitabil, în exces și ridicol. În cazul meu, cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe „Serioja”, în timpul căreia, mimînd seriozitatea, dar de fapt turnînd gaz pe foc, l-a întrebat: „Ai auzit ce zice lumea despre dumneata, că dezbraci babele, ca să îmbraci fetele?” în loc să rîdă, „Serioja” a primit vorbele ca pe un pumn în bărbie. A insistat să afle ale cui sînt, mergînd de la unul la altul, pîrpălindu-se, iar cînd a descoperit, a înjurat-o pe C. ca-n „Țara de lut”. Horribile dictu: „Nu i-i rușine? Eu și babele?! Nu vede că are
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mare”. De felul ei, nu era însă o femeie veselă, ci una așezată, solitară, enigmatică. Un amănunt sugestiv pentru firea supusă și închisă pe care o avea e că n-am văzut-o niciodată dezbrobodită. Purta baticuri negre, înnodate sub bărbie, și straie de aceeași culoare, îndeosebi după moartea accidentală a singurei sale fiice, Magdalena, tragedie suportată cu demnitate. În general, a dus un trai retras, într o curățenie și o liniște aproape perfecte. *„Realitatea e asta de aci”, a spus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a doamnei Vera Călinescu și a Corneliei ștefănescu) a fost provocator cu ostentație făcînd ca „șopîrlele” să pară vipere. În timpul ultimului prînz de la Onești, buza de jos a profesorului Piru a prins să sîngereze: o picătură s-a scurs pe bărbie, și deaci pe cămașă. Doamna B. și-a plecat privirea în farfurie, iar Mihai Drăgan, fiind de aceeași parte a mesei cu dînsul, n-a observat „accidentul”. După o scurtă ezitare, l-am prevenit pe Profesor de cele întîmplate. S-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în Bacău: unt și brînză găsești doar la țigani. Aceștia reprezintă 35% din populația Capitalei și, întrucît domină «bursa neagră», au tot ce vrei”. „Minus puterea politică, am adăugat eu, dar vor ajunge curînd și în Bulevardul Victoria Socialismului!” * Cu bărbia trasă în piept (semn de maximă seriozitate), Sp. o asigură pe Emi Cârneci de ceea ce nimeni nu poate asigura, respectiv că orice istoric literar îi va acorda (ca și Agathei lui Bacovia) „un capitol gras în istoria literaturii”! Ea roșește
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zi, cu apă. Peste zi ne-a vorbit mult de o mătușă a lui, care locuia undeva în Bucureștii Noi. Dimineață m-am trezit înainte de ora 5. Nuti adormise definitiv având un firicel de sânge scurs din colțul gurii pe bărbie, gât și piept. Am anunțat gardianul, care ne-a spus să-l ducem cu pătura în curticica din față și să-l lăsăm acolo. Nu lam plâns, din contra l-am fericit, că l-a scăpat Dumnezeu de suferința care
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
puțin. Era doar un craniu de animal. Și nu unul mare. Suprafața osoasă era uscată de parcă stătuse la soare. Se decolorase atât de mult, încât nici nu-mi dădeam seama ce culoare avusese la origini. Gura era ușor deschisă și bărbia mult împinsă înainte, de parcă voia să spună ceva, dar înlemnise în poziția aceea. Cele două orbite oculare, lipsite de conținut, păreau pierdute în neantul încăperii. Craniul era anormal de ușor, de parcă și-ar fi pierdut orice consistență. Nici nu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
masă. Am luat-o tiptil spre bucătărie și l-am prins exact în momentul în care voia să bage craniul într-o sacoșă neagră de plastic. Am deschis briceagul, i-am sărit în spate și i l-am proptit sub bărbie. Bărbatul a dat imediat drumul sacoșei. — N-am vrut să fac nimic rău, se bâlbâi el. În clipa în care l-am văzut, mi l-am dorit teribil. A fost un impuls de moment. Vă rog să mă scuzați. — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi cum să ajung. 8 La capătul lumii Colonelul — Mă îndoiesc că-ți mai recuperezi Umbra, zise Colonelul în timp ce-și bea cafeaua. La fel ca toți cei obișnuiți să dea ordine ani de zile, stătea cu spatele drept, bărbia înainte și capul sus, fără să fie însă câtuși de puțin agresiv. În lunga sa carieră de militar învățase ce înseamnă corectitudinea și se deprinsese cu regulamentele. Amintiri legate de ea avea o grămadă. Pentru mine era vecinul ideal. Amabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am decuplat robotul telefonic. Era ora unsprezece și cincizeci și șapte de minute. Îmi rămânea la dispoziție o zi întreagă. M-am dezbrăcat repede, mi-am pus pijamaua, m-am băgat în pat și mi-am tras pătura până sub bărbie. Am stins veioza. Aveam de gând să dorm neîntors douăsprezece ore. Speram din tot sufletul să nu mă deranjeze nimeni. Douăsprezece ore bune. N-aveau decât să cânte păsărelele și lumea să meargă la serviciu. Puțin îmi păsa mie dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de tare ar fi, face și el greșeli. Deci... Pitic s-a uitat iar la ceas și a pocnit din degete către Matahală. Când a auzit sunetul, huiduma s-a mișcat ca un robot băgat în priză. Și-a ridicat bărbia și s-a apropiat de canapea. S-a proptit în fața mea de nu se mai vedea nimic din pricina lui. Nici măcar lumina din tavan. Și pe aia reușise să o pună în umbră. Mi-am amintit de o zi din copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceas. Zece minute și douăzeci de secunde. Sper din tot sufletul să ajungem la cascadă în timp util. Am ajuns în cinci minute. Se pare că aparatul funcționa încă. Ne-am tras glugile pe cap, le-am legat bine sub bărbie și apoi ne-am pus ochelarii de protecție. Am trecut prin cascadă fără nici un zgomot în jurul nostru. — Ciudat! exclamă fata. Faptul că încă mai funcționează aparatul de desonorizare înseamnă că laboratorul n-a fost atacat. Dacă l-ar fi invadat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
energie. În cazul în care n-a intervenit nici o defecțiune la sistemul de racordare, ar mai fi existat posibilitatea blocării nucleului conștiinței. Chiar dacă pentru foarte scurt timp, creierul uman n-a suportat șocul. Profesorul și-a tras pătura până sub bărbie. — Au fost presupunerile mele, continuă el după o scurtă pauză, cauzele cele mai posibile. Autopsia n-a rezolvat nimic? — Creierul nu este prăjitor de pâine, și nici mașină de spălat. Codurile și întrerupătoarele nu se văd cu ochiul liber. Aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fond, temperamental-caracteriale. Nu se are în vedere doar chipul, ca în fisiognomia predominent morală, ci întregul corp, ca în doctrina temperamentelor. Tipul morfologic „picnic”, cel cu linii rotunde și predispus spre îngrășare, cu umeri mici și abdomen mare, cu nas, bărbie, urechi și fața, în general, rotunjite, fără linii colțuroase sau sistem muscular bine dezvoltat, este un tip morfologic care, din punct de vedere psihic, este spontan, sociabil, firesc, natural, neproblematizant, vesel sau trist, prietenos, petrecăreț, superficial. Lista calificativelor caracterizante nu
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ești un dobitoc!" Și atât mi-a trebuit: l-am împins așa, cu repulsie, dar cu intenția de a curma orice fel de discuție cu el. Împingându-l, acela s-a enervat, a devenit agresiv și m-a luat de bărbie. A fost ghinionul lui. Ne-am luat la bătaie zdravăn, au sărit ceilalți deținuți și, din cauza vâlvei stârnite, am atras atenția gardianului care era pe sector, care oricum monitoriza permanent celulele uitându-se pe vizetă. Și cum a văzut învălmășeala
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
vinovatului. Lume peste lume sta îngrămădită în afara porții, așteptând să iasă vinovatul pentru a-l duce cu alaiu. Bietul Ponici! Cu mânele legate în spate, cu capul ținut sus din cauza unei zgarde groase și scorogite ce i se puse supt bărbie, mergea în pas rar, dus din urmă de- o parte și de alta de o ceată de seimeni agiești - un fel de sergenți de uliță de astăzi - iar în urmă și pe delături lume peste lume de numai era loc
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
zeului. Bărbatul, de vreo cincizeci de ani "ținea capul atât de aplecat asupra pieptului încât abia dacă i se vedeau ochii și această aplecare părea provocată de greutatea frunții lui mari și a unui nas foarte coroiat. Strivită la nivelul bărbiei de poziția capului, barba lui mare se răsucea în masa părul stufoasă fără a reuși să înalțe acel cap" (27). Bărbatul copleșit de greutatea propriului cap, cu bărbia în piept este desigur un motiv constant la Kafka, ceea ce Deleuze și
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
frunții lui mari și a unui nas foarte coroiat. Strivită la nivelul bărbiei de poziția capului, barba lui mare se răsucea în masa părul stufoasă fără a reuși să înalțe acel cap" (27). Bărbatul copleșit de greutatea propriului cap, cu bărbia în piept este desigur un motiv constant la Kafka, ceea ce Deleuze și Guattari numesc un blocaj funcțional, o neutralizare a dorinței. Această atitudine de supunere (ființa fiind supusă sau supunătoare) este semn de bătrânețe, de oboseală și de culpabilitate. Scrisoarea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
conflict, iar când acest lucru se întâmplă, libertatea unuia trebuie limitată pentru a putea apăra libertatea celuilalt, după cum s-a exprimat cândva un judecător de la Curtea Supremă: libertatea mea de a-mi mișca pumnul trebuie să fie limitată de proximitatea bărbiei tale"362. Sistemul de interese umane nu trebuie să acționeze împotriva libertăților umane, aceasta este marea provocare a lumii libere. Este vorba despre o linie de demarcație extrem de fină între interesul propriu și interesul comun, general. Poate și din această
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din poleistocen/ își lasă țîțele pe un zar în flăcări/ și trece prin urechile veacului lin;/ incest, viol, holocaust" (Navigînd, navigînd). Un nud e tratat printr-o reificare, în care prezenta operatorului uman transpare doar prin ingeniozitatea operației: "Cap cu bărbia în pumn - întunecat/ mă țintește ochiul strateg:/ că o învîrtire de cheie în broască./ Sînul din profil se vede întreg.// Între coapse deschisă e cartea/ la mijloc crăpata de-o lungă mănușă./ Gîtul întors către ușa/ are o prezență obscena
Un basm pentru adulti by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18133_a_19458]