5,357 matches
-
Frau Proserpina, biata de ea e atît de bătrînă, unchiul Juan spune să nu-i vorbesc de Beethoven, ar putea să-i facă rău, dar mai mult ea sigur că nici n-o să-și aducă aminte, fiindcă e atît de bătrînă, pe aici trebuie s-o iau la stînga. Julius Înainta străbătând un coridor lung, unde s-ar fi putut electrocuta dacă i-ar fi venit chef să aprindă lumina, dar aproape sigur că nici aici nu era lumină; Înainta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbit pe deasupra, poate reușea să devină prieten cu bătrînica și ea o să-i povestească plîngînd despre bunicul ei... „Înțeleg“, i-o reteză din nou Frau Proserpina, care dacă o ținea tot așa avea toate șansele să se transforme Într-o bătrînă urîcioasă și nimic mai mult. Dar povestea cu filiația geniilor... „Înțeleg că dumneata, tinere, n-ai făcut cu domnișoara profesoară pe care-ai avut-o pînă acum nici un studiu vrednic să fie calificat drept serios, prin urmare trebuie să Începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În clasa Întîi și le povestea tuturor că fusese invitat de Cano la el acasă. Le povestea și băiatul acela, Julius, asculta și el că eu Îl invitasem și că bunica, ce rușine, fiindcă stă cu bunica, e orfan, o bătrînă care e bunicuța lui, e tare bătrînă și are părul alb, ea mi-a spus că e orfan și că ea e singura ființă pe care-o mai are pe lume, nu mai vorbi, bunicuțo, sîntem săraci, nu mai vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ieși la fereastra dinspre coridor, chiar lîngă Academia de muzică. Voia să Întindă un cearșaf și se trezi nas În nas cu ei doi, Încremeniți În fața ușii. Lumina de la fereastră Îi Îngădui să-i vadă bine de tot: ce bătrînă era Frau Proserpina, dar ce bățoasă se ținea, parcă era un soldat german și bătrînelul evreu clătinîndu-se pe picioare, ce-o fi cu ei că nu se ceartă? Pentru prima dată Îi vedea stînd de vorbă fără să se certe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că nu poate merge pe propriile picioare. Lydia se ridică greoi din lectica ei, conștientă cât de bătrână și neatrăgătoare trebuia să pară bărbaților care rânjeau în curte. Nu se lăsă prea mult copleșită din această cauză. Era de mult bătrână, și imaginea din oglindă încetase s-o mai șocheze. Lucrul cel mai important era că cererea ei de a i se acorda o întrevedere fusese satisfăcută de Czinczar după ce, la insistența lui, ea retrăsese clauza contractuală de a i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
barbă, care veneau din îndepărtata Europă pentru a cuceri un imperiu despre care aflaseră din auzite. Uitându-se la ei, se simțea îndreptățită în toate acțiunile necruțătoare pe care le întreprinsese la vremea ei. Erau, așa cum i se păreau unei bătrâne femei posace, personificările vii ale haosului, împotriva căruia luptase toată viața. În timp ce intra în camera tronului, gândurile negre îi dispărură din minte. Se uita în jur cu ochi ageri, pentru a-l zări pe conducătorul misterios. Nu era nici unul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
atunci, se strecură în comportamentul lui. Insinuarea unei batjocuri, disprețul unui bărbat puternic fizic față de decrepitudine, o senzație de superioritate autentică față de o persoană atât de rafinată precum era Lydia. Când vorbi, dovedi că era perfect conștient că acordă milă. - Bătrâno - spuse - te las să pleci pentru că mi-ai făcut o mare favoare când l-ai manevrat pe fiul tău, lord Tews, să devină - cum își spunea - lord consilier. Mișcarea aceea și numai ea singură mi-a dat șansa de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
de dureri. Căci cea mai cumplită dintre ele a fost, acum câțiva ani, moartea mamei. Dispariția ei a așezat o cortină - nevăzută, însă, totuși, atât de prezentă - între mine și oamenii satului meu. La fel de năpraznică a fost stingerea bunicii, chiar dacă bătrâna atinsese, de mult, vârsta senectuții. Pentru că această mână de om alinase întrucâtva, suferința pricinuită de pierderea mamei; mai rămăse cineva acasă care să mă vadă tot copil, tot puștanul de altădată... Bine, cel puțin, că deocamdată satul a rămas același
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cale. Bucătăriile s-au umplut cu fierturile acestor vremi de-a îndoasele, au fost decimate pădurile și acum oamenii trag ponoasele. Toți se vaită de-atâta gunoi, noroi intrat în case, n bordei; Doamne, -o fi vremea de-apoi... și bătrânele recitesc Evanghelia după Matei. După o jumătate de ceas țara e plină de-o nouă lumină; fiecare se uită la ce i-a rămas, femeile suspină, plâng și se-nchină. Ce multe au loc în lacătul mut al destinului nostru
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cum mai arată Măicuța Domnului”. De cele mai multe ori, în momentele în care avea chipul întunecat vremurile erau vitrege, iar pașii oamenilor nu prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau cu multă evlavie și constant, grăiau către părinții cei mai în vârstă din mănăstire: „iar s-a supărat Măicuța Domnului pe noi, binecuvântați să facem oleacă de post !”. Alteori o găseau foarte luminoasă și aveau toți inimile
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
pe la 1858, spre închinare, a aflat în Schitul Prodromul o parte mărișoară din piciorul Sfântului Ioan Botezătorul. Interesându-se de la părinții schitului, a aflat că duhovnicul Nectarie de acolo, le-a 68 primit când a fost la Iași de la o bătrână din neamul Mavrocordaților, cu hrisov de la Grigore Ghica voevod, care a întărit acea danie. Piciorul Sfântului Ioan s-a păstrat în familia Mavrocordaților din timpul lui Grigorie Ghica și până a fost dat Schitului Prodromu. Sentimentul evlaviei creștine împuținându-se
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
hrisov de la Grigore Ghica voevod, care a întărit acea danie. Piciorul Sfântului Ioan s-a păstrat în familia Mavrocordaților din timpul lui Grigorie Ghica și până a fost dat Schitului Prodromu. Sentimentul evlaviei creștine împuținându-se din sânul acelei familii, bătrâna a socotit de cuviință să-l dea la o mănăstire, iar binecuvântarea a fost pentru Sfântul Munte... Se spune că pentru creștin, orice pământ străin îi este patrie și orice patrie îi este un pământ străin. Cred că așa este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
noaptea aia am auzit primul glas... măi, măi, iar s-aude șuieratul ăla! Știi ce, fiule, ascultă, parcă-mi vine să mă scol și s-o pornesc cu el. Da, da, păi cum, că doar nu-s chiar așa de bătrînă! Aș porni chiar acum... să-ți spun drept, mă bate gîndul s-o fac... mi-ar plăcea s-o pornesc și să văd totul... toate țările alea: Anglia, de unde se trage neamul nostru, și Franța, Germania, Italia... Ascultă, totdeauna mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
da, ăsta-i adevărul adevărat. Ba am văzut grozăvii și mai mari“. Oricum, așa s-a făcut de-a ajuns el acolo. Ei, și-a venit În casa lor și l-au primit ca chiriaș, Lydia și bătrîna doamnă Mason. Bătrîna a spus, a recunoscut, desigur; „Ne-am bucurat c-a venit, că tare eram singure“ - a zis - „și-aveam nevoie de-o mînă de bărbat În gospodărie. Ne simțeam mai În siguranță avîndu-l pe el cu noi“ - a zis. „Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai duduia hornul, de se clătina toată casa! Ei... dragul meu, să-ți mai spun ceva: dacă e să fim cinstiți, dacă e să judecăm drept, n-a fost numai vina lui! N-a fost el singurul vinovat: firește, și bătrîna - a recunoscut asta, i-am spus: „Ascultă, doamnă Mason, spune drept! Dumneata trebuie să fi aflat ceva despre el Înainte de a veni să locuiască În casa dumitale. Că doar trăia În același oraș cu dumneata și trebuie să fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cuvine să aibă mai multă mîndrie și bună-cuviință... eu, una, mai bine muream decît să fac ce-a făcut ea!... să se țină scai de el și să i se arunce-n brațe chiar așa! Sigur că da! Că doar bătrîna doamna Mason a și recunoscut. Nu mi-a spus-o chiar ea?! „Ei, Lydia! Lydia!“ - a zis dînd din cap „Și-a ieșit de tot din minți!“ Ea, care fusese toată viața o femeie cumsecade și la locul ei, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ieșit de tot din minți!“ Ea, care fusese toată viața o femeie cumsecade și la locul ei, și-și văzuse de prăvălioara ei de pălării, și pentru care toată lumea n-avea decît vorbe bune și... sigur, era deja aproape fată bătrîna... să ajungă să se poarte așa. „Vai, era Îngrozitor“ - a zis bătrîna - „nu-i dădea pace nici o clipă“ - zice, și zău că așa era. Știi cum era tatăl tău, vorba aceea, cînd dădea cu ochii de-o femeie nu stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cumsecade și la locul ei, și-și văzuse de prăvălioara ei de pălării, și pentru care toată lumea n-avea decît vorbe bune și... sigur, era deja aproape fată bătrîna... să ajungă să se poarte așa. „Vai, era Îngrozitor“ - a zis bătrîna - „nu-i dădea pace nici o clipă“ - zice, și zău că așa era. Știi cum era tatăl tău, vorba aceea, cînd dădea cu ochii de-o femeie nu stătea să-și facă mai Întîi rugăciunea. S-a repetat aceeași poveste: nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În pace pe soția fratelui meu!“... Da, așa mi-a spus, a mărturisit chiar el, zice: „Doamne! Mare păcat pe sufletul meu. Cred că, dacă există un Dumnezeu În ceruri, o să-mi iau pedeapsa pentru asta!“ Și amărîta aia de bătrînă făcea toată treaba, gătea și trudea pentru ei, iar stricata aia vopsită, că nu era altceva, lenevea și-l aștepta și nu mișca un deget s-o ajute, ce mai, merita tăvălită prin catran și fulgi. Ei, și cum Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Încărcat În buzunar, mergea de la un capăt la altul al sufrageriei și zicea: «Dacă nu-i gata Într-o jumătate de ceas Îi zbor creierii chiar de-ar fi să mă coste viața», iar Will, palid ca un mort“ - spunea bătrîna - „se plimba de colo-colo În veranda din față frîngîndu-și mîinile și ea stătea sus și nu voia să plece cu John.“ Și pîn-la urmă au convins-o: cred că și-a dat seama că ori se duce, ori se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
capul În lume!“ - și tot plîngea și se tot văicărea. „Da’ ce-ai pățit?“ - zice Amanda - „ce-ai făcut de spui asta?“ „Vai, n-am făcut nimic“ - zice fata - „dar copilul s-a născut Înainte de soroc!“ „Doamne, Maica Domnului!“ - zice bătrîna... și-odată-i răspunde așa, pe șleau, Înțelegi... „Numai din atîta lucru te frămînți? Credeam că ai ceva mai multă minte și nu-ți faci griji dintr-un fleac“ - a zis. „Vai de mine“ - a zis fata - „acum or să zică toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
comanda marelui împărat Traian niciodată de atunci încoace n-a mai pus atât de hotărît piciorul Europa Occidentală, unii îi zic carolingiană, la sud de Dunăre. E adevărat că asemenea descinderi colonizatoare și administrative s-au mai petrecut pe teritoriul bătrânei Dacii. Spre exemplu, în momentul în care pașa de Timișoara dădu spre încredințare cheile cetății Timișoarei prințului Eugeniu de Savoia în al doilea deceniu al veacului al XVIII-lea. Tot pe atunci se nimeri istoric ca Europa carolingiană să apuce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
oprit de un strigăt: — Lanark! Se întoarse și-l văzu pe bărbat în picioare, țintuindu-l cu privirea. — Lanark, dacă o să ajungi vreodată să te crezi capabil îcum să formulez mai bine?) să dai o lovitură de dragul Imaginii Divine a bătrînei vertebrate, ia legătura cu mine, bine? Avea lacrimi în ochi. Lanark ieși repede, simțindu-se jenat. Coridorul era în continuare cufundat în întuneric. O luă la stînga și se deplasă spre scară, numărînd ușile. A treia nu dădea într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Aceasta era acoperită cu afișe pe care scria NU ȚI-A MAI RĂMAS MULT TIMP - PROTESTEAZĂ ACUM. Cuvintele păreau scrise pentru el, așa că traversă holul din marmură spre baracă și intră. Un bărbos slab, cu guler de prelat și o bătrînă cu un păr alb în dezordine stăteau în spatele unui ghișeu și puneau fluturași în plicuri. Lîngă ei, un tînăr cu păr sîrmos dactilografia ceva la o masă, iar o tînără atrăgătoare stătea cocoțată pe masă și zăngănea leneș coardele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se crăpa, Micuța păsăruică țipa și rîcîia Curînd am început să mîncăm cu toții împreună, iar eu dormeam în cămăruță de unul singur. Mama își petrecea mai tot timpul într-o cameră de la etaj, în care nu puteam intra, iar o bătrînă venea să se ocupe de gospodărie în fiecare zi. Cred că la început femeia a fost angajată temporar cînd mama a născut, dar încă s-a ocupat de curățenie și-a pregătit masa multe luni după aceea, ducînd dimineața ouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]