4,680 matches
-
cinematografică din oscova (1936-1938), participând la realizarea mai multor filme documentare la studioul cinematografic din Kiev. După invadarea Uniunii Sovietice de către Germania, Verșigora s-a alăturat Armatei Roșii, având funcțiile de comandant-adjunct de pluton, apoi comandant de companie și de batalion. Ulterior și-a continuat activitatea în calitate de șef al brigăzii corespondenților de pe front. La data de 13 iunie 1942, pe când era ofițer de informații pe Frontul din Briansk, a fost parașutat într-o misiune de recunoaștere în regiunea Orel, ocupată de către
Piotr Verșigora () [Corola-website/Science/311053_a_312382]
-
la acoperirea aeriană aliată a operațiunilor din Normandia și la cele pentru cucerirea podului de la Arnhem. Escadrila a 311-a cehoslovacă a executat 149 de raiduri de bombardament împotriva țintelor din Germania între 1940 - 1942 și la luptele bătăliei Atlanticului. Batalionul al 11-lea de infanterie cehoslovacă, care luptase alături de Polonezi și reușise să se evacueze în Orientul Mijlociu, a luptat în 1941 cu trupele franceze ale Regimului de la Vichy și au participat la bătălia de la Tobruk. Numeroși cehoslovaci au fost încadrați
Istoria Cehoslovaciei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/311135_a_312464]
-
septembrie 1939, OHW a cerut ajutorul armatei Slovace. Deși forțele armate slovace aveau o vechime de doar șase luni, au fost formate două mici grupuri mobile. Primul grup de luptă a avut dimensiunea unei brigăzi și era compus din șase batalioane de infanterie, două de artilerie și o companie de geniști, aflate sub comanda lui Antonín Pulanich. Al doilea grup a fost compus din două batalioane combinate de cavalerie și motocicliști de recunoaștere, plus nouă baterii motorizate de artilerie, sub comanda
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
mobile. Primul grup de luptă a avut dimensiunea unei brigăzi și era compus din șase batalioane de infanterie, două de artilerie și o companie de geniști, aflate sub comanda lui Antonín Pulanich. Al doilea grup a fost compus din două batalioane combinate de cavalerie și motocicliști de recunoaștere, plus nouă baterii motorizate de artilerie, sub comanda lui Gustav Malár. Cele două grupuri au fost organizate în jurul cartierelor generale ale Diviziilor I și III-a de infanterie slovacă. Cele două grupuri slovace
Republica Slovacă (1939-1945) () [Corola-website/Science/311188_a_312517]
-
a fost detașamentul comandanților Pavlovski și Bumajkov. De-a lungul anului 1941, baza socială a mișcării de partizani a fost formată din soldații Armatei Roșii rătăciți de unitățile lor depășite sau distruse în timpul înaintării rapide a germanilor, din soldați ai batalioanelor sovietice de distrugeri și din comuniști și komsomoliști locali. Detașamente de partizani, specializate în eliminarea personalului german, acțiuni diversioniste și în organizarea rezistenței au fost infiltrate în teritoriul controlat de germani din vara anului 1941. Grupurile de rezistență urbană erau
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
au favorizat creșterea numerică și calitativă a forțelor de partizani în anul 1943. Dezertările din rândul forțelor de poliție controlate de germani, uneori a unor unități întregi, a întărit mult mișcarea de partizani. A fost cazul de exemplu a unui batalion de tătari de pe Volga (februarie 1943) și a Brigăzii I SS „Gil-Rodion” (2.500 de oameni, august 1943), care au trecut in corpore de partea partizanilor. În 1943, cam 7.000 de foști luptători antisovietici au schimbat tabăra și s-
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
de sublocotenent la 1 iulie 1910. A participat la luptele desfășurate pentru întregirea neamului românesc. După participarea la luptele de la Mărășești, ofițerul a fost avansat, la 1 septembrie 1917, la gradul de maior și promovat în funcția de comandant de batalion infanterie. Generalul a îndeplinit cele mai importante funcții de conducere în perioada celui de-al doilea război mondial. La 1 ianuarie 1941 a fost numit la comanda Brigăzii 2 Mixte Gardă. După mai bine de un an, cât timp s-
Gheorghe Ionescu-Sinaia () [Corola-website/Science/311805_a_313134]
-
statul major al "Comandamentului Corpului Expediționar din Asia de Est", care a fost implicat în reprimarea Răscoalei Boxerilor. După o lungă ședere în Manciuria și Coreea Falkenhayn a revenit în Germania. La 18 octombrie 1903, a fost numit comandant de batalion la Regimentul nr 92 din Braunschweig, iar la 15 septembrie 1905 a fost avansat locotenent colonel. La 10 aprilie 1906, a fost din nou mutat în Statul Major General. Un an mai târziu, la 22 martie 1907 a fost numit
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
1944 - 1946), subofițer de jandarmi (1946 - 1948), urmează cursurile Școlii de Ofițeri M.A.I. (1948 - 1949). La 23 august 1949 este avansat sublocotenent și numit locțiitor politic al comandantului de companie la Centrul de Instrucție Grăniceri - Rădăuți, ulterior comandant de batalion de grăniceri. Căpitan în 1950. În perioada 1950 - 1952 urmează cursurile Academiei Militare "Klement E. Voroșilov" de la Moscova. General maior (30 iulie 1955); general locotenent (august 1967). La 8 octombrie 1954 a fost numit comandant al Direcției Trupelor de Grăniceri
Ioan Șerb () [Corola-website/Science/311806_a_313135]
-
târziu este comandant de companie în Regimentul de infanterie nr. 85 din "Leutschau", azi Levoča, Slovacia, cu grad de căpitan clasa a II-a. Între anii 1900-1902 a fost comandant de companie în Sighetu Marmației, iar între 1906-1910, comandant de batalion în Regimentul de infanterie nr. 33 din Arad cu grad de maior. Avansat la gradul de locotenent-colonel, Dionisie Florianu a fost ofițer de stat major pentru probleme de trageri și armament, precum și comandant al Districtului de apărare din Krivošije, la
Dionisie Florianu () [Corola-website/Science/311811_a_313140]
-
dramatica experiență a războiului din est, fiind luat prizonier pe front de către sovietici la acea dată aliații Armatei Române (septembrie 1944). După venirea din prizonierat, a fost reintegrat ca ofițer în Armată. A fost comandant de companie (aprilie 1945), de batalion și șef birou operații în cadrul Regimentului 6 Infanterie voluntari (1948). A studiat la Academia Militară Generală - Facultatea de Arme Întrunite (1948-1950) și apoi la Facultatea de Științe Juridice a Universității București (1958-1962). Ion Șuța a desfășurat o îndelungată carieră militară
Ion Șuța () [Corola-website/Science/311896_a_313225]
-
Război Mondial. Ziua Z inițială pentru declanșarea operațiunii (5 iunie) a fost amânată cu 24 de ore, pentru 6 iunie 1944. Atacul inițial a avut două faze: o debarcarea a parașutiștilor americani și britanici (printre ei se afla și un batalion canadian) la scurtă vreme după miezul nopții și o debarcare amfibie a infanteriștilor și diviziilor blindate aliate pe plajele Franței, care a fost declanșată la ora 06:30. Operațiunea a presupus transpotarea a numeroși soldați și a unei uriașe cantități
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
declanșarea unei invazii. Mai mulți comandanți cu rang înalt lipseau de la posturile lor de conducere. De exemplu, Erwin Rommel își luase câteva zile de permisie pe care urma să le petreacă cu familia. Mai mulți comandanți de divizii, regimente și batalioane erau absenți de la posturile lor fiind prezenți la conferințe de război. Planul Overlord se baza mult și pe cooperarea cu rezistența franceză. Serviciile speciale britanice a pus la punct cu ajutorul rezistenței franceze o campanie masivă de sabotaje, care viza distrugerea
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
aproximativ 400 de avioane C-47. Planoarele care au aterizat în zorii zilei au adus tunuri antitanc și trupe de sprijin pentru fiecare divizie. În seara zilei de 6 iunie, au mai aterizat planoare aducând Diviziei a 82-a două batalioane de artilerie și 24 de tunuri de câmp. Un alt val de planoare aterizat pe 7 iunie a adus în sprijinul Diviziei a 82-a și Regimentul al 325-lea de infanterie aeropurtată. În aceeași zi s-au mai încercat
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
firave au fost extinse în următoarele câteva zile, iar obiectivele inițiale ale zilei de 6 iunie au fost îndeplinite în ziua D+3. Amplasamentul masiv din beton armat de pe creasta falezei Pointe du Hoc a fost desemnată ca obiectiv al Batalionului al 2-lea comando de sub comanda lui James Earl Rudder. Pentru a-și îndeplini misiunea, luptătorii aliați trebuiau să escaladeze pe corzi și scări sub focul inamicului un perete abrupt înalt de 100 m, să atace și să distrugă tunurile
Operațiunea Neptun () [Corola-website/Science/311895_a_313224]
-
Stat Major (1983-1985), Colegiul de Comandă și Stat Major (1989), Colegiul Superior de Stat Major (1995) și apoi Colegiul NATO pentru generali, Italia (2005). În decursul carierei militare, el și-a perfecționat constant pregătirea urmând un curs de Comandanți de Batalioane (1982), un curs de limbă engleză - Canada (1997), un curs PSO pentru comandanți, Norvegia (2002), un curs PSO (Operații în Sprijinul Păcii) de luarea deciziilor, UȘA (2003) și un curs de pregătire didactica la Departamentul pregătirii personalului didactic universitar din
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
așa se reține pentru această perioadă - comisar politic în armată în regimul comunist, pentru impunerea cu forța în gând și faptă a conținutului dictatorial politic. În Academie, se specializează ca ofițer de stat major. După un stagiu de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1985-1988) și avansarea în 1987 la gradul de maior, Florian Pinta devine ofițer de stat major la Direcția Operații din Statul Major General (1988-1990). În anul 1989 obține gradul de locotenent-colonel. După Revoluția din decembrie 1989
Florian Pință () [Corola-website/Science/311952_a_313281]
-
avansau din sud, si brigăzi ale armatei italiene și armatei statelor unite. Contribuția SUA, cunoscută că Forța Inițială de Intrare, a fost condusă de primă divizie blindata. Unitățile subordonate au inclus armuri TF 1-35 de la orașul german Baumholder, al doilea batalion, parașute ale regimului de infanterie 505 dn partea Fort Bragg din nordul Carolina; unitatea militară marină 26 de la tabăra Lejeune, din nordul Carolinei; primul batalion, regimul de infanterie 26 din partea Schweinfurt (Germania), și trupe Echo, al 4-lea regimul de
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
divizie blindata. Unitățile subordonate au inclus armuri TF 1-35 de la orașul german Baumholder, al doilea batalion, parașute ale regimului de infanterie 505 dn partea Fort Bragg din nordul Carolina; unitatea militară marină 26 de la tabăra Lejeune, din nordul Carolinei; primul batalion, regimul de infanterie 26 din partea Schweinfurt (Germania), și trupe Echo, al 4-lea regimul de cavalerie, oferit tot din partea Schweinfurt. De asemenea alături de forță SUA a fost armata Greciei, batalionul de infanterie de mecanizare 501. Forțele inițiale SUA și-au
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
militară marină 26 de la tabăra Lejeune, din nordul Carolinei; primul batalion, regimul de infanterie 26 din partea Schweinfurt (Germania), și trupe Echo, al 4-lea regimul de cavalerie, oferit tot din partea Schweinfurt. De asemenea alături de forță SUA a fost armata Greciei, batalionul de infanterie de mecanizare 501. Forțele inițiale SUA și-au stabilit zona de operare în jurul orașelor din districtul Uroševac, viitoare tabăra Bondsteel, si tabăra Monteith din orașul Gnjilane și au petrecut patru luni-începutul unei șederi care continuă să colecteze date-stabilind
Războiul din Kosovo () [Corola-website/Science/311917_a_313246]
-
dat seama că a devenit marioneta acestuia. Primul ministru nu avea prerogative însemnate, Azerbaidjanul fiind republică prezidențială. Din această cauză, sub protecția indirectă a lui S.Huseynov, la 7 august, în sudul Azerbaidjanului s-a proclamat „Republica Talıș-Mugan” de către comandantul batalionului Lankaran, filo-rusul Alikram Humbatov. Se urmărea ca, prin destabilizarea situației politice, să se creeze posibilitatea revenirii lui A.Mutallibov. Acesta a solicitat adunarea sesiunii Sovietului Suprem, cu majoritate comunistă. Dar protestele populației locale din 21-23 august au determinat suspendarea “guvernului
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
a adresat în direct poporului azer prin televiziunea și radioul național și l-a chemat ca, “unindu-se în numele apărării și libertății țării, să lupte cu dușmanul”. Ca urmare a acestui fapt, în noiembrie-decembrie 1993 au fost organizate 40 de batalioane noi, compuse din 16 700 soldați și s-au suspendat trupele voluntare aflate sub influența diferitelor forțe politice din țară. Atacul armean declanșat în mijlocul lui noiembrie a fost oprit la intrarea în orașului Beylaqan,iar în decembrie, soldații azeri au
Heydar Aliyev () [Corola-website/Science/311318_a_312647]
-
război, a avut parte de o ascensiune rapidă în structurile militare. Este avansat la gradul de locotenent (1946) și numit pe rând în funcțiile de comandant de pluton și companie în Regimentul 3 Infanterie voluntari, apoi locțiitor politic al comandantului Batalionului 3 Tancuri din Brigada 3 Tancuri (octombrie 1947 - 1948). Îndeplinește atribuțiile de locțiitor politic al comandantului Diviziei 2 Vânători de Munte (1949 - 1951), comandant al Diviziei 5 Infanterie (1951), al Diviziei 1 Vânători de Munte/Diviziei 57 V.M. (1951 - 1952
Marin Dragnea () [Corola-website/Science/311326_a_312655]
-
comandant de pluton și apoi de baterie artilerie antiaeriană (1949-1950). În decembrie 1949 primește gradul de locotenent. Revenit din URSS după absolvirea Școlii Superioare de Tancuri și Autotunuri, este înaintat la gradul de locotenent major (1952) și numit comandant de batalion (1952-1953). În anul 1953, având deja gradul de căpitan, devine comandant al Regimentului 227 Tancuri și autotunuri independent (1953-1955), aflându-se ulterior la comanda Brigăzii 94 Tancuri (1955-1957), Diviziei 11 Mecanizate (septembrie 1959 - iunie 1960) și Brigăzii 20 Tancuri (iunie
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
din șanțuri pentru trăgători, șanțuri care însă pe alocuri lipseau, malurile lor surpându-se din cauza neîntreținerii lor. Forțele care au atacat Turtucaia erau reprezentate de aripa stângă a Armatei a III-a bulgare, formată din Divizia a IV-a Preslav-18 batalioane, Brigada I-a a Diviziei 1 Sofia - 8 batalioane - și detașamentul mixt al maiorului "von Hammerstein" (de puterea unei brigăzi) format din trei batalioane bulgare și unul german. La acestea se mai adăugau cinci escadroane de cavalerie, trei companii de
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]