3,441 matches
-
ca la doisprezece ani oare cum or fi japonezele În pat și stewardesa asta Își tot freacă curul de mine pe geam nu se vede nimic clăbuci de spumă albă și ăsta de alături doarme de cînd am decolat cu batista aia galbenă de fetiță În mînă ce dracu o face cu ea un talisman om În toată firea nu ne putem rupe de ce lăsăm În urmă aiurea să intri În mîine ca Într-o femeie străină cu toate riscurile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
simboluri la metafizică e nevoie de o lovitură după ceafă de o realitate violentă o fotografie care să te pălmuiască să muște o fotografie agresivă asta le ofer eu pe oameni dacă Îi scarpini Îi adormi ce tot face cu batista aia galbenă uite c-o duce la gură doar nu s-o apuca să borască În ea nu se șterge la frunte eu n-am nici pe dracu parcă săraca maică-mea m-ar fi fătat În avion nu Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar fi putut realiza dacă fiecare Își folosea propria lui forță pentru sine da da În mod egoist și natural pe mine cine m-a ajutat să trec Asia În zbor n-am cerut protecția nici unui zeu nici măcar a unei batiste galbene ca vecinul ăsta al meu care și În somn Își invocă Îngerul păzitor m-am descurcat singur cu obrăznicia mea cu - nu mai suport cinismele tale - reproșurile Wandei totdeauna Îndrăzneață după ce o regulam - buchetele de orhidee duse la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un coniac amice În noaptea asta bîntuie ce-am vrut să spun căldură mare și agenții roșii cu plasele de țînțari la Athénée Palace sus capiii jos capul capuci papucii vol de nuit put putina Bărbatul de alături Își pune batista galbenă În buzunar Îi ia paharul din mînă și-l așează pe măsuță apoi se cuibărește mai bine În fotoliu și Închide din nou ochii. Și acum pentru că rîndurile se răresc, pentru că ei pleacă tot mai departe și pentru mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am ajuns până aici. Camera mea era mică, destinată unui scop precis, dar foarte curată - genul acela de curățenie domestică maniacală. Mi-a trecut prin cap că Tușa Ruth ar putea fi genul de femeie care ar scuipa într-o batistă și te-ar freca tare de tot cu ea în colțul gurii. Imediat ce am încuiat ușa, Ian a sărit din cutie și s-a așezat pe scrin, cu spatele la calorifer, cu ochii întredeschiși ațintiți la mine, mișcând încet din urechea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
i se dăduse de urmă. Nu era domnul Rennit. — Domnule Rowe? auzi o voce de femeie, pe care nu o recunoscu la Început. — Da! — Ești singur? — Da! Era o voce voalată, ca și cum posesoarea ei ar fi acoperit receptorul cu o batistă. Fata nu putea să știe că pentru el nu existau alte voci feminine, cu care s-o poată confunda pe-a ei. — Caută să părăsești casa aceea cît mai repede cu putință! — Ești domnișoara Hilfe, nu-i așa? — Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avea inflexiuni alarmante, din ce În ce mai convingătoare). — Jones, detectivul, e Încă afară? Întrebă el. După un interval destul de lung (pesemne că fata se dusese la fereastră să verifice), vocea Îl făcu să tresară prin neașteptata ei tărie - nu se mai folosea de batistă: — Nu e nimeni acolo! — Ești sigură? — Absolut sigură. Rowe se simți părăsit și indignat: cu ce drept plecase Jones de la postul său? se Întrebă el. Auzind pași pe coridor, spuse În grabă: — Trebuie să Închid telefonul. — Vor Încerca să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
radio, cîteva romane polițiste, o reproducere după van Gogh (Floarea-soarelui, desigur). În timp ce telefonul suna și suna, Rowe Își dădea frîu liber imaginației. Da, În dulapuri nu s-ar găsi nimic interesant - nici scrisori de dragoste ascunse sub un teanc de batiste, nici vreun carnet de cecuri... Măcar dacă rufăria ar fi marcată cu inițiale! Dar nu, nimic personal. Nici măcar un cadou de la cineva! Ce mai, o cameră pustie, cu obiecte standard, cumpărate de-a gata. Deodată, auzi o voce cunoscută, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
banchetă, la mai puțin de doi metri. Privindu-le părul lung, blond sau brun, Își simțea deja membrul erect; căutându-și un loc, umblând printre bănci, presiunea din pantaloni Îi creștea dureros. Se așeza, iar În același timp scotea o batistă din buzunar. Era suficient să deschidă un dosar, să și-l pună pe genunchi; din câteva mișcări, termina. Uneori, fata Își desfăcea picioarele În momentul când el Își scotea sexul: atunci nu mai era nevoie nici să-l atingă; zărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dosar, să și-l pună pe genunchi; din câteva mișcări, termina. Uneori, fata Își desfăcea picioarele În momentul când el Își scotea sexul: atunci nu mai era nevoie nici să-l atingă; zărindu-i chiloțeii, se slobozea dintr-o țâșnitură. Batista era pentru siguranță, În general ejacula pe paginile dosarului: pe ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îmi spunea „tata”. Dintr-odată, Începu să plângă. Ghemuit pe canapea, plângea În hohote, fornăind. Michel se uită la ceas; era trecut de patru. Pe ecran, o pisică sălbatică ținea În bot cadavrul unui iepure de casă. Bruno scose o batistă de hârtie, Își șterse coada ochilor. Lacrimile continuau să-i curgă. Se gândea la fiul său. Sărmanul Victor, care copia benzi desenate, și care Îl iubea. Îi dăruise atât de puține clipe de fericire, atât de puține clipe de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
iar coapsele ei răspîndeau miros de soc înflorit. Cu părul strîns în cocul ruginiu, Madlen mă privi cu ochii subțiați. Își juca deasupra capului rufa roz cînd, deodată, toți izbucniră în hohote. Mi-am dat seama de năuceala mea. Punîndu-mi „batista” după gît, femeia mă tîra către paravan. - Să nu faci nasoale, îmi hotărî ea la ureche Sau oi fi din ăia care fac dragoste cu palma?!... Tremuram. Simțeam cum ard și mă prăvălesc în haos. Cînd totul se ilumină, descoperii
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ea singură la toate cunoștințele. Tata era convins că n o să am încotro și va trebui să mă prezint la post. Scoasă din fire, mama țipase: - Vrei să meargă la Pocreaca? Băiatul e bolnav. Cine-i pregătește lui regimul, cămășile, batistele?... De dimineața pînă seara dumneaei umbla în audiențe. În cele din urmă obținu o promisiune și foarte multe sfaturi. Dintre cei pe care îi abordase, cel mai de seamă personaj a încredințato că, pentru a părea serios, flăcăul trebuie să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nevoie acum, când Sophie îl consideră laș, în timp ce el e doar extrem de chibzuit. De fapt cine a plănuit și a pus în aplicare toate tâlhăriile, Sophie sau el? El, bineînțeles. Din păcate, Anna tot vomită, iar Sophie îi dă o batistă de hârtie, întorcându‑și fața într‑o parte. Apoi cu toții își schimbă locul, departe de borâtură. Acum Sophie tace și Rainer poate, în sfârșit, să explice totul în liniște. Întoarce lucrurile pe toate fețele, așa cum întoarce gândacul de gunoi bila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se răsfiră întunericul, șuierând subțire, neauzit, legănarea nopții. E lumină peste tot și muzica a încetat. Amfitrionul reapare între noi, își șterge cu o mare batistă albă fruntea pleșuvă și nasul lung și subțire. Vrea să pară proaspăt, dar se vede oboseala, privirea tulbure nu se poate fixa. Am dansat cu fotografa... Botticelli, băieți ! Asemenea festi vitate dovedește că mai sunt vulnerabil, cu o imaginație încă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
masa era goală, curățată. Rămăsese doar o sticlă îngustă, neagră. APĂ DE FAȚĂ, scria pe eticheta aurie. Alături, un flacon minuscul, cât un degetar. PARFUM. Privi ceasul din perete. Patru și jumătate. Adormise, mâncând, cu capul pe masă. Scoase o batistă din buzunarul rochiei. Îi dăduseră batiste noi, subțiri și o rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-o stofă groasă, ca o cuvertură. Își umezi fața, mâinile cu apa din sticlă. Dormise, prin urmare. Privi iar ceasul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o sticlă îngustă, neagră. APĂ DE FAȚĂ, scria pe eticheta aurie. Alături, un flacon minuscul, cât un degetar. PARFUM. Privi ceasul din perete. Patru și jumătate. Adormise, mâncând, cu capul pe masă. Scoase o batistă din buzunarul rochiei. Îi dăduseră batiste noi, subțiri și o rochie nouă. Un fel de halat larg și lung, dintr-o stofă groasă, ca o cuvertură. Își umezi fața, mâinile cu apa din sticlă. Dormise, prin urmare. Privi iar ceasul. Patru și treizeci și patru. Ar mai dormi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din pantaloni, pendulând în deschizătura hainei. Se zguduia, înăbușit. Capul îi căzuse între umeri, zvâcnind, ca și pieptul uscat. Se înroșise și dunga, tot mai lată spre creștet, a cheliei. Băgase mâinile în buzunarele hainei. Scotea, în pumni, câte o batistă, pe care o ducea, alternativ, cu câte o altă mână, la nas... strănuta ! Femeia nu-și mai putu reține zâmbetul. El reuși să ridice capul, o văzu. Între loviturile tusei și zăpăceala strănutului observase, se pare, zâmbetul și, culmea ! zâmbea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere. Nasul aprins de vinișoare roșii devenise moale, apos. Băga și scotea când o batistă, când alta din buzunare, înfundându-și obrazul în ea, cu pumnii strânși. Dezarticulat de convulsii, rușinat. Femeia văzu, prin fereastră, lumina tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate, nu-și dădea seama, mult timp. Fragilul bărbat își regăsi cu greu și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Colegul Lucian tocmai își căuta, iată, șervețelul ! Scotocea prin buzunarul pantalonilor, voia să-și șteargă fruntea, gâtul, buzele. Fracțiunea adevăratei regăsiri, darul liniștitor al domesticității, recuzita simpatică în care se blindează bărbații serioși. Vecinul își ștergea, într-adevăr, palmele cu batista, neatent la scârțâitul fotoliului de- alături. — N-ai cumva un șervețel ? întrebă ipocritul, trezit de-a binelea. Consumă tacticos gradația prelungită a momentului, se ridică, înviorat, dar încă palid de oboseală, anunțând începutul duminicii : — Bem cafeaua de dimineață ! Cafea apoasă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la doi la patru metri adâncime, restul de treizeci și doi metri cubi peste patru metri adâncime. Sprijinirile, umplutura, volumul scăzut din săpătură, transportul pământului excedentar, betonul, tencuiala, gura de vărsare... inginerul A.P. își cufundă fața în pătratul albastru al batistei, pe care o trece, de câteva ori, dinspre frunte pe obraji și pe gât. Curg secundele, căldura urcă, monotonia creșterilor mici, insesizabile, timpul încremenește, ziduri muiate, fragmentare, planșete fluide, brațele agățate de ele. Da, da... e vocea lui Tomski : „Mașina
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îmbrăcată în negru, două eleve, un militar tuns, cu fața plină de coșuri. Un tânăr tuciuriu, cu cămașa descheiată până la brâu, ronțăind semințe. Se așază în cele din urmă în mijloc, aproape de ieșire, la capătul rândului. Își șterge fruntea cu batista, se rotește în stânga, unde nu e nimeni, și în dreapta, unde nu e nimeni. Sala miroase a praf și el o populează, tacticos, indicând fiecăruia locul pe care trebuie să-l ocupe. Inginerul Ion Caropol, șeful atelierului, va sta cât mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
prea costisitoare și, de fapt, nesigure, se ajunge ca rețelele să coste de trei-patru ori mai mult decât de obicei, și ce precauții se prevăd la fundații ! Conu Mișu Varlam se descheiase la haină și își ștergea palma cu o batistă de mătase, gata să se ambaleze într-o nouă disertație, când Manole fu strigat de soție. Bucuros să încheie astfel o controversă fără rost. „Știm cine decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
concediu în plus și doamna inginer Manole apăru lunea următoare la serviciu. Arăta de-a dreptul excelent ! Mult dezgolită și bronzată, dar... o dureau dinții. — Nu-mi dai nici o atenție, protesta doamna Manole, veselă și provocatoare. — Văd că tot duci batista la gură, te dor dinții. — Da, mă dor, n-am astâmpăr. Dar mă fac bine și am să țin cont. — Cum adică ? N-ai avea de ce să... bolborosi bufonul încurcat, fără să ridice capul din podea. Roti lent, lent, cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate : — Iartă-mă, n-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]