3,230 matches
-
tocmai descria un peisaj: un gard de sârmă ghimpată și un munte bolovănos și golaș, lipsit de vegetație, pe care gardul Îl marca precum un cadraj ironic și pervers, ca pe o poză. La vorba „poză”, musafirul se ridicase În beznă - Faulques și el sporovăiau de ceva vreme, două corpuri informe față În față, fără altă lumină decât a lunii din fereastră - și, după ce Își căutase ranița pe pipăite, se profilase În ușa deschisă, neclintit un moment, parcă șovăind Între a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un supraviețuitor. - Sunt, a Încuviințat Markovic. - Păi, uite. Ori de câte ori dau peste un supraviețuitor, mă Întreb de ce-o fi fost el În stare ca să rămână În viață. Din nou tăcere. Acum lui Faulques, aproape bucuros, i-a părut rău că bezna tot mai mare Îl Împiedica să distingă trăsăturile celui cu care vorbea. - Asta-i nedrept, a spus celălalt, În fine. - Poate. Dar, nedrept sau nu, asta mă Întreb eu. Umbra de pe scaun, Învăluită În ultima licărire roșiatică a luminii pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Alcoolul băut, penumbra ori un efect al luminii răspândite de felinarul cu gaz i-a trecut o umbră prin fața ochilor. Cutremurat, a căutat locul de pe vasta frescă murală unde se ascunsese umbra. După altă clipă, a dat din cap. „E beznă, a murmurat amintindu-și, În casa unde viețuiești acum.” 6. De dimineață, l-a deșteptat apa rece din golful mic. După ce a Înotat În largul mării cele o sută cincizeci de brațe obișnuite la dus și tot atâtea la Întors
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de două ori aceeași fotografie; era absurd să se plagieze singur. Cât despre chestia cu meik mi uan foto și toate celelalte, cea mai apropiată definiție avea s-o dea Olvido chiar În acea noapte la Mogadiscio, pe când beau În bezna de lângă fereastră, la hotel. Mă fascinează Africa, spusese, fiindcă pare bancul de probă al viitorului. E ca desenele animate de la televiziune, unde personajele Înnebunesc, Înarmate cu macete, puști și grenade. - Ca să supraviețuiască, a repetat Markovic. Faulques, care revenea molcom din
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nume, s-a gândit. Ce vorbă incertă. Buimac, a pus iar mâna pe sticlă, pe marginea râului morților, Întrezărind pe celălalt mal umbre care se mișcau agale, Îngrădite de cețuri și urme negre. Pictorul de război a privit fresca În beznă, tot analizând paradoxul: unele vorbe se sinucideau semantic, negându-se pe sine. Olvido era una dintre ele. De pe malul Întunecat al amintirii ei, ea Îl privea cum Își bea coniacul. 13. Ivo Markovic s-a Întors a doua zi, pe la
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă. Își amintea de sine, În zorii altor zile, pregătind dis-de-dimineață bagajele, cu o rutină precisă, oprindu-se În prag Înainte de a Încuia ușa, aruncând o ultimă privire În jur, ca să verifice că tot ce lăsa În urmă era curat și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
unei investigații de natură enciclopedică, executată cu minuție de către eu. O enciclopedie derizorie, desigur, iscată de cercetarea sistematică a microuniversului biografic și mental al scriitorului. Autoportretul În jurnalul intim ia naștere asemănător felului În care Își croiește liliacul drumul În bezna compactă În care se mișcă. Sunetele emise Înspre țintele necunoscute se Întorc modulate, iar radarul ultrasensibil nu face decât să decodifice și să sistematizeze semnificațiile acestui decupaj În real. Prin urmare, acumularea de asimetrii transformă jurnalul Într-o oglindă involuntară
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Între plăcerea de a scrie și greutatea de a scrie se interpune ceva misterios, o forță care vine dinspre realitate și vrea să acceadă la adâncimea unui adevăr ficționalizat. Ficționalizat pentru că nu i se Întrevede finalul. O avansare, așadar, În bezna unui prezent luminat pe măsură ce e străbătut. Fărâmițările detectate În jurnal sunt, de fapt, Încercări de a aduna laolaltă materia alunecoasă a realității. Percepția fragmentaristă e mărturisirea imposibilității de a respecta „clauza regularității”27. Din masa nestructurată a realului sunt reținute
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
73 o profeție foarte tristă, ori va învinge ori peste neamul său se va așeza întunericul. El știa foarte bine de ce măcelarii istoriei au venit cu sabie și pîrjol să distrugă neamul rumunilor. Și de 2000 de ani umblăm prin beznă ca niște umbre mînate de vînturile altora, colcăind în mîrlănie, ticăloșie și umilință pentru că orice secătură de la noi sau de aiurea ne pune în nas cu ostentație că sîntem scursura imperiului roman amestecată cu ceva duhori slave și alte urdori
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
istorie de care încercăm încă să ne despărțim nu a știut să îl descifreze, deschizându-i așadar cărțile vei învăța să nu crezi că în urma adevărului rămân culoare pustii. Dacă l-ai deschis deja ai aflat de ce, incapabil să accepte beznele de orice fel de ieri și de azi, cel care ne ajută și acum, în cel mai pur spirit junimist și maiorescian să îl redescoperim pe Creangă ca pe cel mai testicular autor din literatura română, a preferat să-și
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu sonuri înspăimîntătoare (răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând caz de neamul și gingășia lui, ale căruia toate sunt uriașe, uluitoare. Turcii aduc pezevenglâcurile, caraghioslâcurile și pehlivăniile. Grecii, sofistica și sensibilitatea excesivă, apelpisirea. Din gravele latinisme, din groteștile gângăveli
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
erau În lucru, uzina s-a confruntat cu o pană totală de curent. Fără electricitate, utilajele folosite pentru fabricarea pieselor nu au mai putut fi pornite. Deoarece În zona de asamblare nu existau ferestre, echipa de producție a rămas În beznă. Cum să mai livrezi produsele? Dar acest lucru s-a Întâmplat, iar povestea a devenit acum o parte a culturii simbolice a companiei. Fără a se consulta cu cineva, o operatoare de la linia de asamblare a cerut o lanternă de la
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
și strigăte de ajutor, gemete îngrozitoare de oameni amestecați cu grămezi de betoane și cărămizi. Oamenii sunt speriați și îngroziți, aleargă de colo-colo, făcându-și semnul crucii și rugându-se de Dumnezeu să scape cu viață. în unele spitale este beznă și s-au defectat generatoarele de curent electric de rezervă, deși mulți oameni se află în sălile de operații, iar răniții vin mereu, cu sutele... Zvonurile devin tot mai alarmante, zguduitoare: S-a prăbușit “Scala”, “Casata”, “Lido”, blocurile de locuințe
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
inima chirilică În roșu-i chenar prindea să Învețe nou abecedar». Orânduirea nouă - a muncitorilor, În care stau scrise drepturile celor ce muncesc - aceasta este pecetea primăverii neamului nostru. Dan Deșliu o definește clar: În primăvara asta, cea dintâi, puserăm beznelor tuturor căpătâi și rânduirăm pravilă și lege că numai cine seamănă culege». Poezia acestor poeți ai primăverii se va țese pe teme apropiate, pentru că ea a crescut pe trunchiul aceluiași proces istoric. Amintirea trecutului recent, cu tiranii și silniciile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
populare, prezintă și un aspect discutabil. Ea rămâne valabilă cu condiția ca să nu devină, prin abuz, un fel de scop În sine, zăpăcind pe mânuitorul ei. Cu alte cuvinte, trebuie să fie prezentă În mintea cititorului ideea că «balaurul» și bezna În care zace lighioana nu Închipuie cine știe ce forțe mitologice și care, prin oroarea stârnită ar fi de nerăpus. Înțelesul realist trebuie să răsară precis, dincolo de aspectul fabulos al obiectului Încriminat. De aceea poetul care utilizează «balauri» sau «Feți Frumoși», e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noului cântăreț - poetul din uzină și de pe ogor care caută În versurile confraților săi, o pildă, un Îndemn. Acest Îndemn el nu-l poate găsi Într-o poezie lozincardă și lipsită de originalitate. Dimpotrivă, condeiele care se ridică astăzi din beznele exploatării de ieri, dau deseori pilda unei surprinzătoare adâncimi, unei sincere inspirații, unei tematici de profundă principialitate, cum reiese din poemele premiate de Ministerul Artelor și care au făcut cunoscute numele unor tineri muncitori poeți ca Petre Geantă, Vasile Iosif
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă mustea Jăratecul sub spuză!/ În beznă se ivise-o stea - Râvnită călăuză./ Poetul clocotea acum De vajnic dor de viață/Setos să Își deschidă drum Prin caerul de ceață;/Și despicând Într-un târziu Însingurării zidul,/În minte Îi pătrunse viu Cu torțe mii - Partidul,/În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
realiste - mobilizatoare - mărturisind tendința viguroasă spre o politică de partid În literatură, Marin Preda a parcurs cu succes un drum lung. Scriitorul a atacat o temă nouă În literatura noastră: creșterea și educarea de către partid a elementelor Înapoiate, ținute În beznă de regimul burghez. (Ă). Pe lângă aspectele pozitive semnalate mai sus, Ana Roșculeț conține Însă, mai ales În cea de-a doua parte a ei, slăbiciuni care o Îndepărtează de realitate și Îi scad din puterea mobilizatoare. (Ă). Ana Roșculeț nu
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
multe lipsuri asupra cărora criticii ar trebui să se oprească, să le caute cauzele și astfel să ajute efectiv la dezvoltarea creației literare”. În 1950 au apărut și alte proze: romanele Orbecanii de I.Puțuri (lupta În ilegalitate), Scântei În beznă de A.G. Vaida (despre Doftana), nuvele și povestiri inspirate din actualitate: E ușor de ținut minte de I. Jipa, Primăvara de H. Zincă, La Taliane de Traian Coșovei, a căror bibliografie critică o dăm În nota 46. Tot acolo și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Titus Ștefănescu. - Priboi I. Puțuri „Orbecanii”. În: Flacăra, nr. 27 (131), 8 iul. Același roman recenzat și În Viața românească, nr. 6, de Eugen Campus; Mihai Novicov. - O carte care trebuie citită de cât mai mulți: A. G. Vaida „Scântei În beznă”, III. În: Flacăra, nr. 34 (138)-35 (139). Cronică literară la același roman și În Contemporanul, nr. 207, 22 sept., de Eugen Luca. Vezi și nota din Almanahul literar, Cluj, de V. Felea. J. Popper. - V. Em. Galan: „Calul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vom uita, nu, Petre niciodată!» Spun pumnii strânși și adâncii ochi senini - ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască!» Poezia care a evocat chipul celor mai buni fii ai poporului, al eroilor clasei muncitoare capătă un răsunet deosebit mai ales atunci când poetul știe, scoțând
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mari tarlale, Întocmai celor din colhozurile sovietice. Cu același ideal În fața, Lazăr de la Rusca strigă ucigașilor săi credința sa nestrămutată În victorie. Deși răpus, el biruie prin forța credinței sale. Și tot acel ideal da eroilor comuniști din Scântei În beznă de (A.G. Vaida - n.n.) forța necesară să transforme Hașul Într-o școală de educație marxistă, iar celor din piesa nouă a lui N. Moraru și Aurel Baranga să jertfească totul, până și viața „pentru fericirea poporului”. El Înflăcărează masele ieșite
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
să vorbească la fel ca toți oamenii? De ce atunci unii cronicari vorbesc păsărește? Ce Înseamnă de pildă că: «mari părți din această lucrare nu sunt propriu zis rotunjite epic» - cum scrie tov. Horia Bratu În cronica lui despre „Scântei În beznă” (Viața românească, nr. 12, 1950). Iar despre fraza Întrebuințată de A.G.Vaida criticul spune că «devine uneori abruptă și nepotrivită prin ritmul ei, pentru redarea unor sentimente mai variate». Cititorul Însă se Întreabă nedumerit: Ce Însemnează o frază abruptă prin
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
trimis să vestească ziua Judecății de Apoi; e încă un argument în favoarea existenței iadului. Pe la miezul nopții, cazanele lucrau din plin, ne descotorosisem de carcasă; navigam cu toate pînzele sus, căci vîntul se întețise; peste oceanul alb se lăsase o beznă adîncă. Dar, din timp în timp, era aprinsă de vîlvătăile aprige care se avîntau din coșurile pline de funingine, luminînd fiece parîmă a greementului, aidoma focurilor sacre ale grecilor din vechime. Corabia arzîndă înainta, parcă pusă pe o răzbunare cumplită
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
urla, talazurile săreau, iar corabia plonja printre ele, gemînd, dar împingîndu-și mereu înainte iadul roșu prin tenebrele mării și ale nopții, mestecînd în botu-i disprețuitor oasele albe ale balenei și scuipînd cu ciudă în toate părțile, de jur-împrejur. Cufundată în bezna aceea neagră, cu încărcătura-i de sălbatici și de flăcări și cu hoitul acela care fierbea în cazanele sale, corabia Pequod părea o întruchipare desăvîrșită a sufletului monomaniacului său comandant. Cel puțin așa îmi apărea mie, în vreme ce stăteam la cîrma
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]