7,476 matches
-
aștepți la prea mult, am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
am vândut bicicleta unui învățător din Țigănești. Mi-a dat a zecea parte din preț ca arvună și arvunită a rămas pe vecie. Câte odată îl visez, că se mai întâmplă și așa ceva, cum pedalează pe bicicleta mea printre nori. Bicicleta strălucește de mama focului, magazia de vise conservând ca nimeni altcineva închipuirea. Dar dacă chiar zboară ?! Ne-am urcat în tren cu banii cusuți în căptușala hainelor. De la Galați iată-ne coborînd de pe vapor la Ismail unde nu cunoșteam pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Victor Ivanovici e rugat să vină la recepție". Bucata de carton cu numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
numele său lipsea de la tablou. Când, în sfârșit, Victor Ivanovici a apărut, toți au aplaudat. Elvețianul care m-a intrigat în prima seară și-a adus, la Pireu, bicicleta pe vas! Și la Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Odesa și la Constanța și-a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar marea senzație ne-a rezervat-o pentru seara aceasta. Fiind "seară de cabaret" în "marele salon", a apărut cu perucă de femeie și cu buzele rujate. Nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la autobuz împreună cu soțul ei, un vlăjgan, mândru foarte în geaca sa de piele. Îl zăresc pe Theo (am aflat că "elvețianul" e, într-adevăr, elvețian, că-l cheamă Theo și că mulți au îndoieli asupra psihicului său) coborând cu bicicleta și cu eternul rucsac negru în spate. Victor Ivanovici îmi șoptește că Theo poartă în rucsac cărți de sonete, adnotate cu observații filologice. Azi e îmbrăcat cu pantaloni albi, cu un veston negru și poartă o cravată roșie cai muleta
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Între timp am aflat că ar fi anarhist. E decis (ar fi mărturisit-o!) să dea foc Europei, s-o distrugă. A suportat-o, spune el, și așa, preaj mult. Deocamdată, își arată disprețul pentru acest mizerabil continent străbătîndu-l cu bicicleta. Observ că, deși ne-am deprins cu originalitățile lui, Theo ne uimește, de fiecare dată, cu ceva nou. "Libertățile" sale vestimentare mă trimit, cumva, spre extravaganțele lui Pierre Loti care adora să poarte pantofi cu tocur înalte, să se deghizeze
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
n-are nevoie nici de aplauzele noastre, nici de obiecțiile noastre. Pare prins cu totul într-o lume de fantasme la care noi, biete creaturi roase de complexe logice, nu avem acces. Noi vedem din ea doarj aparențele. Îmbrăcămintea excentrică. Bicicleta pe care o coboară la fiecare escală. Și nu știm cum să împăcăm cu ele aspectul studios al personajului. Se zice că tatăl său e milionar și că Theo a făcut studii strălucite înainte de a fi bântuit de reverii teroriste
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu. Avantajul de a fi sub nivelul mării! Marea e agitată și acum. Cerul, închis. Nu e, însă frig. Sunt 12 grade afară", ne anunță o voce feminini la difuzor. Iar a câștigat Ulici la poker. Theo are probleme cu bicicleta, se pare. Poetul turc cu voce cavernoasă zace bolnav. În rest, singura noutate e că nu vom merge toți la Efes. Cel puțin, așa rezultă din "comunicatul" auzit mai devreme: "Cei ce nu doresc să meargă la Efes sunt rugați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Deși prejudecățile mele sunt mai puternice decât înțelegerea mea, nu mai văd în Theo un ins ridicol și periculos. Nebunii periculoși se cred mari lideri politici, nu poeți. Vor să-i conducă pe alții, nu se duc în croazieră cu bicicleta pe un vapor și cu un rucsac în spate, plin cu coperți ale unei cărți nescrise. Narcis s-a îndrăgostit de chipul său de bărbat. Theo pare îndrăgostit de Thea, de femeia din el, pe care uneori o "arată", deghizîndu-se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
operă în care "nu e numai poezie" ascunde o taină. Și sunt, am impresia, singurul de pe vapor care îl ia în serios. Ceilalți au clasat "cazul". Au zis: "e nebun" și se mărginesc să zâmbească disprețuitor-compătimitor de câte ori îl văd coborîndu-și bicicleta pe scara vaporului sau pătrunzând în "marele salon" cu rucsacul său negru în care duce coperți și o potcoavă. Poate că, trăind înlăuntrul fantasmelor sale, Theo ne consideră pe noi "anormali", deoarece "nimeni nu plînge", "nu simte durerea", nu strigă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Trec destul de repede. Mar-muririle sunt din perioada helenistică și perioada romană. Singura care mi se pare că merită atenție e o sculptură arhaică rătăcită, prin ce minune nu știu, printre celelalte. La ieșire, îl văd pe Theo lângă autobuze, fără bicicletă. Îmi arată pantofii proaspăt lustruiți de un lustragiu care se îndepărtează. Asta îmi dă curaj să-l întreb: "Dar unde e bicicleta dumneavoastră?" "E bolnavă, îmi răspunde el. Am cumpărat de aici un medicament pentru ea." Și scoate o cutie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
arhaică rătăcită, prin ce minune nu știu, printre celelalte. La ieșire, îl văd pe Theo lângă autobuze, fără bicicletă. Îmi arată pantofii proaspăt lustruiți de un lustragiu care se îndepărtează. Asta îmi dă curaj să-l întreb: "Dar unde e bicicleta dumneavoastră?" "E bolnavă, îmi răspunde el. Am cumpărat de aici un medicament pentru ea." Și scoate o cutie din buzunar. Am făcut o figură uluită, probabil, încît se simte obligat să mă lămurească: "Bicicleta e calul meu. Noi toți suntem
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să-l întreb: "Dar unde e bicicleta dumneavoastră?" "E bolnavă, îmi răspunde el. Am cumpărat de aici un medicament pentru ea." Și scoate o cutie din buzunar. Am făcut o figură uluită, probabil, încît se simte obligat să mă lămurească: "Bicicleta e calul meu. Noi toți suntem Don Quijote, fără să știm. Diferența dintre mine și ceilalți e că eu știu. Dar "calul" meu e bolnav la "copită"". Holbez ochii. "La copită?" "Da." Și face un gest din care înțeleg că, de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
suntem Don Quijote, fără să știm. Diferența dintre mine și ceilalți e că eu știu. Dar "calul" meu e bolnav la "copită"". Holbez ochii. "La copită?" "Da." Și face un gest din care înțeleg că, de fapt, se referă la pedala bicicletei. Intru în joc. "Și nu mai merge calul dumneavoastră?" "Ba da, însă din pricina bolii mă obligă să depun mai mult efort." Desface cutia și văd în ea niște site care ar reprezenta "medicamentele" de care are nevoie "calul" lui Theo
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dumneavoastră?" "Ba da, însă din pricina bolii mă obligă să depun mai mult efort." Desface cutia și văd în ea niște site care ar reprezenta "medicamentele" de care are nevoie "calul" lui Theo. Cum nu mă pricep la mecanică și la biciclete, nu-mi dau seama dacă vorbește serios sau își bate joc de noi. În cele din urmă, deschide un caiet și mă roagă să notez pe o foaie adresa mea ca să-mi trimită marea lui carte. Mă roagă să notez
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
timp util (diseară trebuie să fim înapoi), e imperios necesar să ocolim centrul orașului, supraaglomerat de trafic. Din păcate, în toată zăpăceala asta, am uitat de Theo. Nu mi-a trimis poemele promise. L-am zărit doar o clipă, coborîndu-și bicicleta. După aceea, nu l-am mai văzut. Ne strecurăm prin periferiile Atenei până intrăm autostradă. De o parte și de alta, măslini, chiparoși, câmpii cu pământ roșcat. Coline sterpe, pietroase. Oprim undeva să bem un ceai, deoarece pe vapor n-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și izmă care coboară din firmele roșii și verzi. Olanda e o nălucire, domnule, o nălucire de aur și de fum, mai fumurie ziua, mai aurie noaptea, și, noaptea ca și ziua, plină de toți acești Lohengrini, lunecând visători pe bicicletele lor negre cu ghidonul înalt, lebede funebre ce se rotesc fără încetare în toată țara, în jurul mării, de-a lungul canalelor. Visează, cu capetele pierdute în norii lor arămii, lunecă în cerc, se roagă, somnambuli, în tămâia aurie a ceții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
zile să mai numere. Tare mai era nerăbdător!... O întâlnea deseori pe bunica și, vorbind cu ea, îi spunea că și-ar dori o mașinuță cu telecomandă sau un DVD cu multe jocuri sau o minge de fotbal sau o bicicletă sau un laptop doar al lui. Multe își mai dorea Dumitrel! Bunica se uita la el și ofta, gândindu-se că nepoțelul ei se bucură doar de daruri și că devenise din ce în ce mai pretențios, mai materialist. O umbră de tristețe se
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nu-i loc curat. Acolo a murit la coasă Cot cel bătrân. Acuma iese și se uită la cei ce trec... Ptiu ! - Ei, ce te potrivești. - Nu se știe, răspunse evaziv celălalt. Demult oamenii așa credeau... Când a ieșit întăi bicicleta, adusese boierul Savastian una de-și da drumul până la Curte. Și, într-un rând, moșneagul Gavrilei - l-ai apucat și tu, măi Toá, că tot ești vechi - îl vede pe boier cum se slobozea din deal, din Cotu Morii : călare
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
oamenii bogați și fără griji. Julius nu Înțelese nimic, dar reținu fraza probabil În subconștient, fiindcă Într-o zi, cu șapte ani mai tîrziu, Îi veni pe buze la fel, cu greșelile ei cu tot, pe cînd se plimba cu bicicleta pe aleile Clubului de Polo. Abia atunci o Înțelese. Înseamnă că trecuseră șapte ani Încheiați de cînd murise Bertha. A murit Într-o după-amiază călduroasă de vară. Golise piscina și se așezase pe un scaun așteptând să vină Cinthia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o Înghițitură din vinul alb sec, Își rotunji buzele lui hispanice pentru a lăuda vinul și Începu conversația Într-o franceză impecabilă. Domnișoara care-i făcea injecții lui Julius era bolnavă, de aceea venise Palomino. Sosi Într-o după-amiază cu bicicleta și cu o valijoară neagră de medic, cu inițiale aurite cum scrie la carte. Sună la intrare plin de importanță și, cînd Celso Îi deschise ușa, spuse că Îl caută pe Julius, ca și cum ar fi fost un prieten care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Palomino venea acum foarte des; venea chiar și atunci cînd n-avea de făcut nimănui injecții. Și petrecea ceasuri Întregi stînd de vorbă cu Vilma, lucru care-l cam plictisea pe Julius. Tuturor În afară de ea le-a fost antipatic, cu bicicleta lui, cu costumul lui bleumarin și trusa neagră. Se credea un medic adevărat Palomino ăsta, dar nu știa că Celso, Carlos și Daniel l-ar fi rupt În bucăți. Pe de altă parte, Nilda striga În gura mare că Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care acum, la ieșire, ca să devină bărbat, ei o să-l pună să se Încaiere cu pușlamaua care are pretenția să păzească automobilele de la intrare și asta chiar aici, cînd o să iasă din bazin, fiindcă probabil că el a furat bicicleta fratelui lui Pedro. Fumau calculînd totul băieții ăștia din cartierul Marconi și, Între două țigări, nu uitau să țină socoteala salturilor mortale ale străinului, unde nu dă Dumnezeu să cadă pe marginea bazinului și să rămînă lat, dar o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se hotărî să-l Întrebe pe Carlos care-i cealaltă semnificație a cuvîntului a se culca. Lucrurile s-au oprit aici deocamdată. Susan Îi ceruse lui Celso să aducă darurile pentru domnișorul Julius și majordomul Își făcea acum apariția cu bicicleta de curse nou nouță, fusese ideea lui Juan Lucas, care avusese În vedere faptul că Julius nu mai juca nici minigolf. „E din ce În ce mai slab, spusese, mai stîngaci, hainele parcă atîrnă pe el, nu seamănă de loc cu frații lui“. Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]