5,219 matches
-
îmi dau toate acestea, am mărturisit eu. — Să nu le fi adus? întrebă ea. — Nici eu nu știu, am recunoscut. Foile astea de hârtie au fost cândva parte din mine, am spus luând în mână manuscrisul cărții mele, un experiment bizar cu titlul Memorii ale unui Casanova monogam. Pe ăsta trebuia să-l arzi. — Mai bine mi-aș arde brațul drept, ripostă ea. Am pus cartea la o parte, am luat un teanc de poezii. — Să vedem ce are de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
toți înălțimea peste un metru optzeci și doi. Erau îngrijit îmbrăcați, purtau costume, cămăși albe și cravate. Singurul mijloc de identificare era o mică panglică aurie trecută prin butoniera de la reverul drept al fiecăruia. N-aș fi observat acest detaliu bizar al existenței butonierelor pe reverele din dreapta, revere care în mod obișnuit nu au butoniere, dacă dr. Jones nu mi-ar fi atras atenția. — E un mod al lor de-a se identifica unul pe altul, chiar dacă nu poartă panglica, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
a întors, am văzut-o apropiindu-se cu un pas vioi, așa cum prezisesem. Ochii i se aprinseseră, și zâmbetul ușor schițat îmi spunea că trecuse de încercările scorpionilor. Puteam să fac din ea ce voiam. Avea chiar și o familiaritate bizară în gesturi, aproape conjugală. Se regăsise, asta era mai presus de orice îndoială. Eu o regăsisem. M-am ridicat și am plătit. Am urmat-o spre ieșire mângâindu-i în gând coapsele, și aproape nu mi-am dat seama când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
n-o ținem cu forța sub observație și nu-i interzicem nimic. Ea vrea să-i purtăm de grijă, conștientă de propria-i importanță. Ne-am acceptat statutul inferior urmând directive pur raționale. Poate vei crede că e o situație bizară, dar Y și cu mine ne considerăm asistentele ei; relația se bazează pe înțelegere și respect reciproc. Lipsa unui spectru emotiv veritabil ne facilitează enorm apropierea. E greu de înțeles pentru un străin. - Dar tu nu ești un străin, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
duc să fac un duș. Scuză-mă, te rog! Se ridică și, cu pași mari, o luă alene spre baie. Ușa se închise și auzii apa curgând; chiar făcea un duș. Am rămas uitându-mă lung, mască din cauza acestui comportament bizar, după care m-am întins după cutia lui țigări, pe care o lăsase pe masă. Nu fumez decât în anumite situații, bine definită și asta era, cu siguranță, una dintre ele. După vreo zece minute, Hugo ieși din baie, înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aia, peste vreo lună am reușit să trec și de proba lalelelor pentru o poartă ornamentală. Plumb. Practic erau mai grele decât mine - ce-ți spun eu toate astea? — Probabil că sherry-ul îți răscolește amintirile. Mai spune. Din nu știu ce motiv bizar, mi se pare ciudat de atractiv să fiu în pat cu cineva care e în stare să sudeze lalele din plumb pentru ornament sau ce naiba se face cu ele. — Pe bune? — Mm. Continuă. — Păi, zisei eu, sprijinindu-mă de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
drugul la ușă. Mă așteptam ca Hugo să sune sau să vină și nu voiam să fiu turtă dacă și când se întâmpla asta. Așa că, în cele din urmă, am adormit pe canapea, cu rochia pe mine, în zgomotul tâmpeniilor bizare, pline de energie ale emisiunilor TV din toiul nopții pâlpâind prin cameră și împletindu-se incomod în țesătura viselor mele. Pesemne că se transmitea vreun film de groază, pentru că Hugo mă urmărea pe un coridor, cu un cuțit de vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
decât cu mânie În voce. Bine, vin eu la tren. O să vin cu mașina personală; În felul acesta putem parca În apropierea casei lui, să nu se Întrebe tot cartierul ce căutăm acolo. Brunetti, pentru care mașinile erau lucruri străine, bizare, nu stătuse să se gândească la asta, la felul În care o mașină aparținând În mod clar fie carabinierilor, fie poliției era sortită să provoace rumoare În orice cartier mic. — Mulțumesc, Giancarlo. Apreciez asta. — Chiar sper că e așa. Șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a căzut maiestuos un fulg de nea în palmă. M-am uitat cu atenție la el. Nu era un fulg obișnuit, deoarece pe ceilalți fulgi îi vedeam ca pe niște simple stele minuscule, dar acesta era diferit, având o formă bizară, parcă desprinsă din basme. Dar când credeam că nimic nu poate fi mai ciudat, am auzit o voce spunând: Oare de ce mă topesc vara ? Eram prea mică, atunci, și nu știam ce să răspund, știam că fulgii se topesc vara
În hainele de aur ale copilăriei. In: ANTOLOGIE:poezie by Mihaela-Raisa Tofănel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_693]
-
unei fecioare, undeva la malul unui lac împânzit cu calm. De ce nu ne-a fost dat să fim pietre în albia unui râu, să fim veșnici cu adevărat? Trupul nu rămâne pentru a ne compara viața cu a altuia. E bizar cum el, cel frumos, cel care transformă lumea într-un cuib de tablouri mergătoare se dezintegrează frumos, obscur de repede după moarte și, doar sufletul, atât de lipsit de importanță în lumea care vrea să judece trupul, atât de mascat
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
focul s-a stins! O cană de ceai, o carte, un caiet, o ploaie mocănească, rece, dezamăgită și ea de venirea toamnei udă orizontul. Ochii mei la fel de deschiși, de curioși sunt parcă umbriți de o nostalgie ce vă e poate bizară, dar nu și mie. O melodie începe să răsune încet, îmi ascund tristețea... Sau sunt doar egoistă și nu vreau să le împărtășesc și celor care n-au fost acolo magia de basm a unei veri în Apuseni? Refrenul mă
La un foc de tabără, la apusul unei veri. In: ANTOLOGIE:poezie by Oana Sîrbu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_688]
-
vină era creșa. Chicklets se mândrea că le servea copiilor numai mâncare organică, ceea ce, desigur, era un lucru admirabil. Partea proastă era că mâncarea organică producea și-un căcățel organic, care era mult mai rău decât tipul normal. În mod bizar, până și situația asta l-a făcut pe Hugo să se gândească la Alice. Amintindu-și manualul de mâncare organică pentru copii pe care Alice îl răsfoia în librărie, Hugo și-a închipuit că sindromul acesta îi era și ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Pune-l pe tati să ți-o monteze. Și să te ajute să-i scrii o scrisoare de mulțumire minunatului domn Fayed. Ne vedem curând, dragul meu. Mămica ta iubitoare. După căsuță, a urmat o întreagă serie de cadouri din ce în ce mai bizare. Într-o săptămână, a venit o jucărie sub formă de câine uriaș, care lătra, în următoarea săptămână a ajuns un mini-costum, din acela care se folosește în caz de atac cu agenți biologici infecțioși, costum care fusese cumpărat de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să coboare pe o scară care se afunda în ceață, se pierdea în adâncul prăpastiei. Zvonul de voci venea... venea, mereu, dulce, amețitor: ”Goguu... Goguu!” în timp ce cobora treaptă cu treaptă și nu se putea împotrivi. Limbile de foc luau forme bizare, chipuri de năluci ori de oameni. Dintr-o singură limbă de foc, o întreagă lume hâdă năvăli spre el. Cu o încordare a întregii sale ființe se cutremură, în somn... A intrat în întuneric, nu-și mai vedea trupul de la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mai spus vocea. Îți poate da șansa de a analiza cauzele neliniștii care te frământă. Visul ăsta e prea complicat și încâlcit, omule, pentru a-l dezlega!” a mai adăugat vocea interioară. Într-adevăr,imaginile acelea aveau un profund caracter bizar întruchipând personaje și întruchipând personaje și înfățișări ciudate , greu de deslușit în înțelesul ascuns din spatele lor. Ni se arată o lume lipsită de logică. Visul ăsta a fost marcat de o intensitate emoțională atât de puternică încât a devenit un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Corul de voci reprezintă comunicare din partea unui spirit întruchipat... Coborârea pe scară, căutarea unei dezlegări la problemă înseamnă iar, sub aspect spiritual, simbolizează coborârea în infern, căutarea cunoașterii mistice, renașterea și nemurirea...” - Nălucele, chipurile ciudate, imaginile onirice au un caracter bizar... Cum am putea desluși înțelesul ascuns din spatele lor?! murmură Iorgu. ”- Ele reprezintă o lume, aparent lipsită de orice urmă de logică... în care se manifestă neașteptatul, adică acele lucruri lipsite de logică în viața reală. Nălucirile din vis sunt mesaje
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
era această pădure de curcubee, pentru oamenii locului era un semn Înfricoșător. Ei nu-l mai văzuseră, dar știau de la bătrânii bătrânilor lor că fenomenul acesta era extrem de rar și «nu era a bine». Cel de-al doilea fenomen, la fel de bizar, l-am văzut În vacanța Sfintelor Paști. S-a Întâmplat În Săptămâna Mare. Toată regiunea era Împodobită cu flori pentru că În anul 1948 Sfintele Paști cădeau chiar la Începutul lunii mai. Livezile de pe defileu și de pe coastele ferite de curenți
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
poftit să beau. Le-am mulțumit, dar ele nu m-au lăsat să plec. M au invitat să mă așez cu ele pe o băncuță ce se afla sub troița de lângă fântână ca sămi comunice ceva foarte important. Avui senzația bizară, ceva Îmi spunea că trebuie să plec, ceva mă oprea s-o fac, anulându-mi cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna a scos din traistă un crucifix. N-am văzut un altul mai frumos. Era din aramă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
arestate (Sica) i se făcu rău. Și, pentru că toate fetele erau prea ostenite și slăbite, clătinându-se În picioare, gardienii consimt să dea o scurtă pauză de odihnă. În vremea asta o bătrânică localnică, putând să se apropie de grupul, bizar pentru dânsa, oferi câteva nuci proaspete. Apoi, mirându-se, o Întrebă pe Pazi astfel: „Ce făcurăți, maică, de vă puseră la popreală, că tare mai sunteți tinere și frumoase?! Ce-aș fi putut să-i spun? Suntem studente, maică, și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, În afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care Îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce În ce mai repede, mă refugiam În jocul umbrelor și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ajung fărĂ amânare, ca să nu-mi irosesc complet viața. Adina Dabija 32 Preotul mi-a trimis vorbă prin tata să țin post câteva zile și să vin la el fărĂ să iau micul dejun. Asta mi s-a părut cam bizar. „Cred că vrea să te spovedească“, a fost de părere soră-mea. „imposibil“, i-am răspuns eu. „Vreau doar să-i cer un sfat.“ „Vom vedea !“, a surâs mari, ciufulindu-mi bretonul, ceea ce mă irită de data asta mai puțin
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu focul, ca să-mi ard toate slăbiciunile, ezitările și Îndoielile. Decalajul dintre principiu și acțiune s-a prelungit astfel În chip dureros timp de câteva luni. Simțeam că explodez, iar Jean-Claude nici nu voia să audă de despărțire. „Ce idee bizară !“, spunea el, neîncrezător și absent, ca și când ar fi auzit o poveste despre o țară Îndepărtată, neverosimilă. Până la urmă n-am mai suportat și am tăiat dintr-o singură mișcare nodul gordian. Am profitat de faptul că roberto, fostul meu prieten
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sentimentul de confuzie și neajutorare ce ne Încerca În acele clipe. Trebuie să fi avut amândoi aceeași expresie perplexă pe care o avuseserăm și În urmă cu trei ani, când fumaserăm Împreună jointul din Kosovo. lumea devenea un loc din ce În ce mai bizar. Când l-am revăzut pe Jean-Claude, peste câteva zile, i-am povestit despre vizita lui roberto și despre norul acela al inimii, care Îl cuprindea și pe el, și pe roberto. la o adică, și pe un francez foarte simpatic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În camera mea, neștiind prea bine ce să fac. mi-am călcat pe inimă și mi-am aprins o nouă țigară - deja a treia pe ziua aceea. Poate că eram la un pas de moarte și, Într-un fel foarte bizar, simțeam mai degrabă un fel de liniște Șaman 187 când mă gândeam, ca și războinicii de pe câmpul de bătĂlie, că măcar avusesem tăria să-mi apuc cu ambele mâini sulița și să mi-o smulg afară din inimă, chiar dacă acum
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe ai mei, vocile deveneau complicele mele fidele, singurele care făceau repausul obligatoriu oarecum suportabil, în afară, bineînțeles, de corpul meu, pe care îl descopeream mirată urmărind jocul propriilor mele umbre pe peretele de lângă pat sau mirându-mă de forma bizară a mâinilor, a celor două excrescențe la cap care constituiau urechile, de moliciunea neverosimilă a buzelor sau de jocul roșiatic al luminii prin firele de păr. Când vocile vorbeau toate deodată și din ce în ce mai repede, mă refugiam în jocul umbrelor și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]