3,543 matches
-
pe cea a bătrînului ei tată, erau prea multe pentru conștiința ei, pentru simplul delict de a fi refuzat să aparțină În totalitate unui bărbat. De cînd se ținea minte, Niña Carmen se obișnuise să privească În jur, revoltîndu-se Împotriva blîndeții cu care celelalte femei - inclusiv mama sau sora ei - acceptau să se transforme În proprietatea privată a soților lor, supuse și resemnate să joace un rol care nu-l depășea cu mult pe acela al unor servitoare aparținînd unor stăpîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei. Are patru copii, doi feciori și două fiice, pe care i-a crescut cu dragoste și cu blândețe, copii care o ascultă și care îi răsplătesc acum, la rândul lor, dragostea și grija pe care a avut-o pentru ei. Credința acestei femei n-a pus-o nimeni la îndoială. Multe persoane din sat, aflându-se pe patul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
după ce a trebăluit prin gospodărie, tanti se așeză puțin pe alt pat și adormi. Trecu vre-un sfert de oră și soțul o strigă: - Alexandra, hai să facem rugăciune, că e târziu, deja! Ea se trezi și-i zise cu blândețe: - Imediat, Leonid, imediat facem, numai să potrivesc candela. Mare a fost bucuria așteptării. Atât de mult și-a dorit acest început! Știa că va veni. Și acum a venit. Așa, câte puțin, s-a deprins soțul ei cu rugăciunea, după
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aștept. Nu auzeam bine ce vorbeau, dar am auzit bine când vecina zise: - Mulțumesc mult, mătușă Alexandră, cu plăcere, dar nu sunt singură, arătând cu privirea spre mine. Mătușa Alexandra se apropie de mine și-mi zise cu sinceritate și blândețe: - Poftiți și dumneavoastre la mine acasă. Facem o masă de pomenire a celor răposați. Haideți, veniți cu Maria împreună. Eu am acceptat cu plăcere. Când am intrat în ograda mătușei Alexandra, mirosea a sărbătoare. Acasă, fiicele ei deja pregătiseră masa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Anton și soția lui și o rugasem să-mi povestească cum ajunseră acei pomi să fie lăsăți în voia soartei. - I-am cunoscut, cum să nu? zise mama cu voce sigură. Erau doi bătrânei buni ca pâinea. Moș Anton era blândețea satului. Mătușica Agripina era și ea cuminte și omenoasă. Dumnezeu nu le dăruiseră copiii pe care îi așteptaseră mulți ani. Cred că de aceea și iubeau toți copiii satului. Își aveau căsuța exact ca o ciupercă în mijlocul ierbii. Niciun fel
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mulțumesc cu ce-i aici. ― Ascultă! ― Ai început să mă enervezi și când mă enervez... Dădu din cap cu sensul "nici nu știi ce pot să fac..." Inginerul își mușcă buzele și închise ochii. Încercă să-l ia cu duhul blândeții. ― Ascultă-mă, dragul meu. Vrei să-ți cumperi niște fluturași albaștri... ― Ești tîmpit! îl repezi Dascălu. Nimeni nu vinde așa ceva. ― În sfârșit, ai nevoie de bani ca să te ocupi de treaba asta. Cu ce vezi tu aici pe pereți nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un bărbat înalt, cu figura obosită. Două riduri adânci, săpate în jurul gurii proeminente, buzele subțiri îi dădeau un aer agresiv, în bizar contrast cu blândețea ochilor. Purta un palton elegant. Gulerul și căciulița de biber prinseseră în gerul de afară o strălucire metalică. Ridică surprins sprîncenele: ― Sînteți matinali astăzi... Valerica Scurtu arătă dezastrul de pe zid. ― Inundație! Nici nu vă imaginați ce balamuc a fost. Firește
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
venin; Veninul s-au împietrit, Sănătatea mi-au lipsit, Căci ție m-am planisit Și sunt foarte năcăjit, Dar Domnul nu s-o-ndura De ticăloșia mea - Amețit în dor mult, - Să m-arunce în mormânt, Ci să ostoiesc cu blândețe Spre ale mele tinerețe, Că eu nu-ți sunt vinovat De ce m-ai ofticat. No. 35 Ah! a mea puică iubită, De multe ori neprivită, Cum aș face să te văz Sufletul să-mi alinez, Ca să-mi ies din păreri
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ar omorî dacă ar ști că port perlele ei pe plajă, zise Lauren, observând că mă uitam la ele. Apa sărată le strică. Numai că azi-dimineață, când m-am trezit, m-am simțit pur și simplu ca un personaj din Blândețea nopții, așa că trebuia musai să le port. Mă dau În vânt după șicul gen Riviera-anii ’20, tu nu? Îl ador, am aprobat eu. —Doamne, ce cald e. E prea multă lume aici, oftă Lauren, uitându-se de-a lungul celebrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o petrecere În centru după ce mi-a făcut copilul ăla? M-am așezat pe canapea lângă ea lăsându-mi geanta pe podea. —Marci, chiar Îmi fac griji pentru tine. Pot să stau de vorbă cu tine? i-am zis cu blândețe. Dădu din cap, mormăind: — Da. — Poate că ar trebui să te gândești la cum să-ți salvezi căsnicia, i-am spus, nu la... invitații la petreceri. Petrecerile sunt importante când ești... Marci dădu băutura pe gât cu o repeziciune alarmantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spre umeri, În briza oceanului: — Vezi tu, Sylvie, când soțul tău Îți spune că trebuie să ai Încredere În el că totul va fi OK, chiar poți să faci asta, Îmi spuse. Privii lung spre Hunter. Îmi Întoarse privirea, cu blândețe și căldură. În acel scurt moment, a fost ca și cum ne-am fi Înțeles deodată perfect unul pe celălalt. Nu avusesem niciodată până atunci mai multă Încredere În soțul meu ca În acea clipă magică. Știu, am răspuns, simțind cum fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
noastră, însă nu excluse, răspunse Costache, tot încet. De obicei abia două sau trei potriveli îți dau răspunsul sigur. Deocamdată avem doar una, legată de găsirea celor doi. Doctorul Rosenberg, care avea părul complet alb și un glas de o blândețe extremă, îi puse la curent cu starea tânărului. — Domnul doctor Margulis mi-a trimis vorbă să vin, dacă pot, pentru că se așteaptă la o revenire de scurtă durată, înaintea... Și cred că ar fi bine, cum spunea și dumnealui, dacă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
strânse părul încărunțit prea devreme cum putu el mai frumos, Nicu pregăti masa de dimineață. Era bucuros s-o știe acasă, mai ales în zilele de iarnă, și-i îndeplinea toate voile, ca unui copil. Uneori femeia îi zâmbea cu blândețe de mamă, alteori se uita la el fioros, ca o sălbăticiune, dar pe băiat nu-l mai speria. Desigur, când era mai mic se îngrozea și-ncepea și el să urle, ceea ce nu liniștea deloc situația. Acum se purta cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mi-a spus, de la a doua întâlnire, cu tonul lui tandru și obraznic, în același timp: „Vreau să fac să intre puțin rău în tine! Ferește-te de mine!“ Ce ciudat, cum te pot urmări niște cuvinte... Mă privise cu blândețe, cu un surâs cumva îngrijorat - are buze frumoase și o mică mustață castanie și un chip de parcă vorbește fără cuvinte -, și-n acel moment timpul s-a oprit, balul a-ncremenit, n-am mai auzit nimic în jur, deși era muzică
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
puteam vorbi mai ușor cu el decât cu ei. Îmi amintesc că într-o vară, când am dat de-un gândac într-o carte și-am început să țip, a venit îngrijorat, a privit gângania și mi-a spus cu blândețe: „De ființa asta mică și iubitoare de carte te temi tu?“ Și i-a făcut vânt pe fereastră. Papa mi-a mai spus acum că pesemne vrea să-mi ceară niște informații, era foarte liniștit, prietenia lui pentru conu Costache
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate fi rău în bine? Ce poate fi rău în noi? Dovadă că nu-i un lucru rău e că trupul știe bine ce are de făcut. „Puțin rău în tine.“ E drept că el m-a călăuzit cu o blândețe pe care nu i-o bănuiam. Trupurile noastre sunt făcute să se înțeleagă, în timp ce cuvintele sunt făcute să ne despartă, pentru că la plecare mi-a spus cu reproș: „De ce-a trebuit să te văd dormind?“ Vorbe de neînțeles și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine c-ai venit imediat. Apoi a rostit o seamă de explicații din care el n-a înțeles o iotă, dar cuvintele necunoscute l-au îngrozit și, în fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i foarte bună, cu ciorbele acre ale nevestei, cu usturoiul și ceapa și piperul, nici legume sau poame crude n-ai voie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
considerată indecentă. Pentru o revoluție actuală este nevoie de un om politic și de un regizor TV. Cântecul doinei are ceva din violența durerilor de dinți ale neamului. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei ura i-a ridicat pe soclu, nu blândețea. Noi, românii, am stat câteva secole la interferența coatelor unor imperii hulpave. Fără zelul nemăsurat al cozilor de topor, ocupanții străini nu pot îngenunchea un popor. Niciodată istoria nu începe cu dacă... Unele popoare știu cum să gâdile istoria la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate valora mai mult decât slujitorii ei. Politica este zona disponibilității la obediență. Democrației nu-i cresc anticorpi în doar câțiva ani. Politicienii sunt mari specialiști la întors clătita. După ce duce la superlativ harababura, democrația împinge pe tron dictatorii. PROSTIE Blândețea nu poate salva oaia de prostie. Prostia beneficiază de cel mai rapid aluat. I s-a dat un scaun moale. Pentru că este tare de cap. Prostia are oroare de anonimat. Lipsit de aroganță, imbecilul ajunge un ratat. În cazul pseudointelectualilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
milioane de ani. După Revoluție, România s - a racordat cam brusc la marile ritmuri ale corupției. Intoleranța subminează dreptul la diferență. Unii nu pot ajunge pe podium decât îmbrânciți. Există, evident, și un sentiment românesc al inerției. Ne - am pierdut „ blândețea ” de pe vremea când ne numeam pitecantropus erectus. Iuda a trădat pe arginți. Noi o facem acum din pasiune. Nu înțeleg, vreți să mă vindeți, ori să mă faceți cadou ? Cel mai liniștit tron rămâne cel din baie. Când te accepți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
oamenii celebri orgoliul poate fi și scut. Mai sunt și victorii urzite doar din compromisuri. Există înfrângeri demne, dar și victorii rușinoase. E foarte greu să reziști cântecului de sirenă al comodității. Promiscuitatea - încă o „ cucerire ” doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un important agent de publicitate. Ar fi de - a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a - și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dar și victorii rușinoase. E foarte greu să reziști cântecului de sirenă al comodității. Promiscuitatea - încă o „ cucerire ” doar a condiției umane. Blândețea a ajuns aproape o infirmitate. Pe cei mai mulți dintre învingătorii istoriei, ura i -a ridicat pe soclu, nu blândețea. Bârfa rămâne un important agent de publicitate. Ar fi de - a dreptul inuman să li se răpească subalternilor plăcerea de a - și bârfi șefii. Ca și Napoleon, femeile nu doresc decât trei lucruri : bani, bani, bani. Între femeie și bani
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ea. Și, deodată, izbucni într-un hohot de plâns, parcă, rușinată că i-a fost văzută o față necunoscută... Lacrimile îi spălară obrazul ostenit... dar, tot frumos. - Liniștești-ti, fata mamii... hai, hai să mai încercăm!... o îndemnă bătrâna, cu blândețe, revenindu-i inima la loc... Din nou o rafală... un trosnet de creangă ruptă, izbi în geam. Femeia, cu o voință nebănuită, lupta pentru viață. Un junghi îi împunse ascuțit pântecele, făcând să i se clătine mintea de durere. Se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca de friguri. Uscat și rece, cu priviri blânde și bune, arăta ca un sfânt, zugrăvit pe pereții mănăstirilor. Adus de spate, bălan; avea mustăți albe, groase, ochi albaștri buni și blânzi, cu purtare bună și îngăduitoare... dar, mai ales blândețea, și ochii mângâioși, au fost farmecul lui dintotdeauna. Era scurt în mișcări, rar la vorbă și avea un fel aparte de a te privi că nu-l mai puteai uita. Când trăia Lina, baba lui, - de multe ori, acolo, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a fi un caracter puternic. Prin minte îi trecură fel de fel de gânduri... „A să se mânie tataia pi mini!.. Ei, șî ci... păn‟ la urmî, tot mă iartî..!“ Pădurarul, la supărare, o mai mustra câte odată, dar cu blândețe... Supărarea nu ținea mult, o mângăia pe creștet și-i făcea toate voile. * 1884, toamna... Anuca la opt ani... ...Abia răsărise soarele de după creastă, când Anuca sui cele câteva trepte de la intrare în școală. Se strecură prin ușa întredeschisă, și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]