4,944 matches
-
deoache persoanele cu ochi negri, în părțile Moldovei sunt acuzați indivizii cu ochi albaștri 18. Cu alte cuvinte, cei care "deoache" (determină "focare de stază") sunt cei care au atribute mai puțin obișnuite, bruneții în cazul societății în care predomină blonzii și blonzii în societățile în care predomină bruneții (țăranii din Munții Neamțului sunt, în general, bruneți). Albinoșii, pentru raritatea lor, sunt și ei implicați. De altfel, se știe că toți cei considerați ca "jetatore" sunt, pretutindeni, oameni diferențiați, "însemnați", care
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
de suspensie (cine se scoală de dimineață...), de expansiune (a fi coadă de topor pentru cineva), de substituire (prost de dă în găuri; cine sapă groapa altuia ajunge departe cine se scoală de dimineață cade în ea), de distorsiune (mîța blondă zgîrie rău). În asemenea situații, expresivitatea inițială a discursului repetat este augmentată prin surpriza altei succesiuni de elemente decît cea atribuită de normă și aflată în expectația vorbitorilor. De asemenea, textul artistic se poate diferenția de folosirea obișnuită a limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
eludate. Desemnarea, semnificația și sensul determină relațiile presupozi-ționale, remarcate de John Ly o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond păr, clocit ou; verbe și substantive-obiecte: a conduce mașină; verbe și substantive de relație : a mușca dinți, a șuta picior). Se poate constata, așadar, o anumită afinitate între elementele lexicale manifestată în primul rînd prin corespondența cu realitatea obiectivă (realizată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
provenea de la Marea Supraputere, așa că Republica Vandana Reunificată a rămas, deocamdată, doar un vis iredentist. 4 După calendarul vandan vechi. 5 După valendarul vandan nou. 6 Titlul oficial al vivandierelor care acompaniază trupele Vandanei de Nord. Sunt admise doar fete blonde. 7 Titlul oficial al vivandierelor care acompaniază trupele Vandanei de Sud. Sunt admise doar fete cu părul negru. 8 Bruck, prima localitate cum mergi spre Strock. 9 Ulterior, Republica Umanistă Vandana și, respectiv, Republica Democratică Vandana. 10 Deocamdată este deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
provenea de la Marea Spraputere, așa că Republica Vandana Reunificată a rămas, deocamdată, doar un vis iredentist. 4 După calendarul vandan vechi. 5 După valendarul vandan nou. 6 Titlul oficial al vivandierelor care acompaniază trupele Vandanei de Nord. Sunt admise doar fete blonde. 7 Titlul oficial al vivandierelor care acompaniază trupele Vandanei de Sud. Sunt admise doar fete cu părul negru. 8 Bruck, prima localitate cum mergi spre Strock. 9 Ulterior, Republica Umanistă Vandana și, respectiv, Republica Democratică Vandana. 10 Deocamdată, este deschis
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
întîi, evidențiem precizarea făcută de poet, că întîlnirea lor s-a întîmplat într-o zi de primăvară. S-au cunoscut și s-au plăcut. Ea era mică de statură, dar plinuță la trup, bălaie, cu ochii mari, albaștri, cu părul blond, împletit într-o coadă lăsată pe spate. Purta o rochie albastră și umbla desculță. Dacă totuși el a scris mai sus că ea avea părul negru, aceasta numai o dată a făcut-o, ca să ne inducă în eroare, după ce nu ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Dacă totuși el a scris mai sus că ea avea părul negru, aceasta numai o dată a făcut-o, ca să ne inducă în eroare, după ce nu ne-a spus măcar numele fetei. Dar în toate celelalte poezii, această iubită are părul blond și ochii albaștri. Iată portretul ei din poezia Fiind băiet păduri cutreeram: "Și, ah, era otita de frumoasă Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blînd, cu fața radioasă Venind din cer, se poate arăta; În păru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ochii albaștri. Iată portretul ei din poezia Fiind băiet păduri cutreeram: "Și, ah, era otita de frumoasă Cum numa-n vis o dată-n viața ta Un înger blînd, cu fața radioasă Venind din cer, se poate arăta; În păru-i blond și moale ca mătasa Grumazul alb și umerii cadra Prin hainele de tort subțire fin Se vede trupul ei cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cel alb deplin".42 Aproape cu aceleași cuvinte, apare și-n poezia Aveam o muză: "Era frumoasă Cum numa-n vis, o dată-n viața ta Poți ca să vezi icoana radioasă În strai de-argint al unui elf de nea. Păr blond deschis de aur și mătasă Grumazii albi și umeri coperea (...) Ochi mari albaștri-n gene lungi de aur."43 În Mitologicale, tot fata aceasta apare într-un portret mai sugestiv: "Cînd soarele înainte de culcare Pe grădini se mai uită, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
într-un portret mai sugestiv: "Cînd soarele înainte de culcare Pe grădini se mai uită, pe alei de vișini în floare Și de cireși încărcați, de salcîmi cu mirosul dulce, Pe-acolo se plimbă o fată-n albastru îmbrăcată, Părul cel blond, împletit într-o coadă, îi cade pe spate..." (cu completări dintr-o variantă): "Fața-i roșă și albă, iar ochii mari albaștri Gura-i micuță, o vișină coaptă; ea rîde-așteaptă Pe amantul ei, scriitor la subprefectură, Tînăr plin de speranță
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de poet, la tipar, cu titlul De ce nu-mi vii?: "De-acum îi toamnă, toți se duc Se clatin crengile de nuc Se scutur frunzele din vii, De ce nu vii, de ce nu vii? De ce, de ce tu nu apari, Cu părul blond și ochii mari, Să te privesc cu adînc estasu, O, înger blînd, cu linul pasu? Și cum tu ești cu statul mic De la pămînt să te ridic, Să te ridic de subsuori De multe ori, de multe ori..."58 Iubita
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe arpa-i cu strunele de aramă, deci un călugăr poet. Noaptea, o rază albă coboară din cer, pe o scară de aur și intră pe fereastră, în chilia de piatră a călugărului. Aici ia chip de înger, cu părul blond, de aur, cu ochii mari, albaștri, cu haina argintie și cu flori albastre prin păr. În frunte, are o stea de foc. De observat marea asemănare a acestui înger cu Casandra de la Ipotești. Cîntecul arpei dezmiardă simțirea îngerului. Cînd luna
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a văzut în această poezie un document biografic. Floare-albastră este numele dat de poet iubitei de la Ipotești. Așadar, "Floare este floare lirică fără nici un Novalis"157. Am arătat deja că încă din primele versuri închinate acestei iubite, ea avea părul blond, ochii mari, albaștri și rochie albastră, iar cînd amîndoi se plimbau pe cîmp, poetul îi punea pe cap cunună de flori albastre. Aceasta a fost și a rămas, pentru poet, Floare-albastră, o floare între femei, o femeie între flori, model
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu organele de securitate privind colaborarea cu acestea în problemele de interes major ale statului nostru.” „M.I., IJ IAȘI, Securitate, Serviciul I, 10.08.1988; Raport Informativ, Sursa „Râureanu” semnalează că s-a prezentat la el un cetățean înalt, slab, blond, spunând că se numește L.C., are 28 de ani și lucrează la CUG. Nu este căsătorit și îl preocupă studiul religiei, iar pentru a se descurca în discuții cu sectanții are nevoie de niște cărți de specialitate, sens în care
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
identifică un oarecare număr de evenimente care reprezintă pentru el explicații în legătură cu homosexualitatea sa: - mai întâi, mama sa dorea foarte mult o fată, și a fost foarte dezamăgită că a avut un băiat. Până la vârsta de 2-3 ani avea păr blond și lung și un aspect mai degrabă feminin; - mama sa îl numea adesea „mica mea fetiță” și el își mai aduce aminte de acest lucru; - până la vârsta de 12-13 ani, atunci când trebuia să se deghizeze, îi plăcea să se îmbrace
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Kende, „Twenty Five Years of Local Wars”, Journal of Peace Research, 8 (1), 1971, pp. 5-22. I.H. Daalder, J.M. Lindsay, America Unbound, Brookings Institution Press, Washington D.C., 2003. H.A. Kissinger, „Realists vs. Idealists”, International Herald Tribune, 20 mai 2005. P. Blond, A. Pabst, „The Roots of Islamic Terrorism”, International Herald Tribune, 28 iulie 2005. R.A. Pape, „Al Qaeda’s Strategy”, International Herald Tribune, 12 iulie 2005. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\secolul XXI.doc PAGE 40
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
odaie, cu ochii la insula San Giorgio, și, la dreapta, Vama și intrarea pe Canal Grande, În ceață. În noaptea Sfântului Silvestru se Îmbrăcaseră pentru cină, dar restaurantul era plin de americani gălăgioși și de mafioți slavi Însoțiți de femei blonde, așa că Își luaseră paltoanele și hoinăriseră pe străzile albe și Înghețate până la o mică trattoria de pe cheiul Zattere. Acolo, el În smoking, ea cu colier de perle și rochie neagră și ușoară, care părea să-i plutească În jurul trupului, luaseră
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
muncit din greu În felurite țări, domnule Faulques. Călătoriile cer bani. Dar aveam un motiv serios. Acum știu că a făcut banii. Mă gândesc mult la a mea, știi, a adăugat după ce a tăcut o clipă. La muierea mea. Era blondă, dulce. Avea ochi căprui, ca și fie-mea. Dar să știi: la băiat nu mă pot gândi. Mă apucă așa, o disperare neagră și Îmi vine să urlu până mi se rupe gâtlejul. Odată am făcut-o, am urlat de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pasageri au coborât. Pictorul de război i-a privit curios, Încercând s-o identifice pe femeia cu megafonul, pe când turiștii se risipeau. La urmă, a rămas un grup mai mic, și din el s-a desprins o femeie Încă tânără, blondă, Înaltă și puternică, cu chip plăcut, care s-a Îndreptat spre oficiul de turism. Purta o rochie de in alb, care Îi evidenția pielea bronzată, sandale din piele și o geantă mare În bandulieră. Părea obosită. Faulques a văzut-o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
turiști a ieșit din birou și s-a Îndreptat spre terase, În drum spre parcare. Faulques a observat că se oprise să stea de vorbă cu paznicul portului și că-i saluta pe chelneri. Părea limbută, zâmbea frumos. Părul, foarte blond și lung, și-l strânsese Într-o coadă de cal. Era atrăgătoare, deși corpolentă și cu câteva kilograme În plus. Când a trecut prin fața mesei unde stătea el, pictorul de război a privit-o În ochi. Albaștri. Veseli. - Bună ziua, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-o, strângând mâna care i se Întinsese. O strângere de mână caldă și deschisă. A observat că licărul de interes continua să fie prezent În ochii albăștri. - La cinci, a repetat ea. A studiat-o pe când se depărta, cu părul blond și fusta albă unduindu-se peste șoldurile late și picioarele bronzate. Apoi s-a așezat iar, a cerut altă bere și a privit bănuitor jur-Împrejur, temându-se ca nu cumva să vadă că Ivo Markovic se aținea pe-aproape, surâzând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
acela ciudat, Olvido se oprise, cutremurată. Sunt aici, spusese În șoaptă. Toți. Atunci li se alăturase copilul. Mersese În urma lor, apoi se așezase pe-aproape, pe o gradenă a stadionului. Să fi tot avut vreo opt, zece ani, era slab, blond, cu ochi foarte deschiși la culoare. Un copil sârb. Purta un pistol ordinar din lemn la cingătoarea pantalonilor scurți. Atunci, fără ca vreunul din ei doi să fi pronunțat vreun cuvânt, copilul zâmbise. Căutați croați? Întrebase Într-o engleză școlărească. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de șrapnele, tonuri de albastru murdar pentru cerul Înnegurat de fumul venit de la casele În flăcări. Și un verde lichid ca ochii femeii pe care și-o amintea În acel peisaj, cu blugii strâmți pe picioarele lungi, sahariana kaki, părul blond strâns În două cozi legate cu elastice, geanta cu aparatele foto pe umăr, și un singur aparat pe piept. Olvido Ferrara mergând pe șoseaua care ducea la Borovo Naselje. Ea spusese ceva În acea dimineață. Tocmai Își verificau aparatele, după ce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de făcut. Pe neașteptate, părea atât de evident, că gura i s-a strâmbat Într-un surâs. Dacă ar fi fost acolo, Olvido Ferrara ar fi râs În hohote de tot: și-a Închipuit-o dându-și pe spate capul blond, privindu-l batjocoritor cu ochii ei lichizi și verzi. Mai curând o chestiune de imaginație decât de optică, Faulques. Fotografia minte, și numai artistul etcetera. S-a dus spre masă și a luat coperta revistei cu fotografia lui Ivo Markovic
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
batjocoritor cu ochii ei lichizi și verzi. Mai curând o chestiune de imaginație decât de optică, Faulques. Fotografia minte, și numai artistul etcetera. S-a dus spre masă și a luat coperta revistei cu fotografia lui Ivo Markovic: un tânăr blond cu stropi de sudoare pe față, ochi goi și gesturi ostenite, atât de diferit de bărbatul care aștepta lângă faleză. Fluturi de Lorenz și brice rupte se Întărâtau unii pe alții În acea imagine care, după ce se fixase pe negativ
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]