3,311 matches
-
negre. Abdomenul este alb. Trunchiul, scurt și gros, măsoară între 5 și 9 centimetri. Capul, foarte mare, are doi ochi agili cu pupila neagră și iris aurit, protejați de pleoape. O pată rotundă poziționată lateral ochiului corespunde urechii. La extremitatea botului se deschid narinele. Gura este larg despicată. Dacă luăm tema-titlu a acestei secțiuni "O broască vie", cele trei fraze din primul paragraf pot fi astfel descompuse ierarhic: Paragraful următor, în întregime despre cap, constă în aceeași diviziune de bază: PROPR
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
abdomen)], [cap (ureche)], [ochi (pupilă)], [pupilă (iris)] etc.; de micropropoziții descriptive de tip pd. ASM cu [urechea (corespunde unei pete)] și de tip pd. SIT cu [ochi (protejați de pleoape)], [pată (poziționată lateral ochiului)] sau [narinele (se deschid la extremitatea botului)]. Observăm metonimia contactului exterior al pleoapelor și al ochilor cu localizarea spațială: în lateral, la extremitate. Astfel avem o idee asupra modului de stabilire a coeziunii-coerenței și a conexiunii globale din secvența descriptivă. Ca omagiu adus lui J. Ricardou și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Nu reuși decît să stîrnească fașa care se strînse și mai tare. Era mlădioasă ca pielea, tare ca oțelul, rece ca noaptea. [2] O a doua curea, îngustă și ascuțită, ieși din adîncitura stîncii. Era ca o umbră ieșind din botul unei fiare. Linse într-un chip îngrozitor torsul gol al lui Gilliat și, dintr-o dată, lungindu-se peste măsură și subțiindu-se, i se lipi de piele încolăcindu-i-se în jurul corpului. În același timp, o durere nemaipomenită, care nu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
direct de la A. E. Baconsky, care l-a sprijinit pe S. la începutul activității literare. În orice caz, trăsăturile definitorii ale formulei se găsesc comprimate în Vechi târg din Banat: „Ah, cai furtunoși sau resemnați, cai de plug / mângâiați pe bot, căutați pe-ndelete la dinți, / cai goniți în cerc să se vadă dacă nu sunt bolnavi, / și armăsarul ridicat în două picioare subțiri / arătându-și pântecul argintiu cu pale de foc - / și nebunul lălăia pipăind nevăzute obiecte, / copilul plângea îngrozit, uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
intră pe ușă. Îl vezi după cum merge, după cum se uită, după cum stă... Niciodată nu m-am înșelat!" (D., 50 ani, Neamț). Așa cum am mai spus, unele valorizări sunt negative. Ele sunt semn al damnării. "Uite, a lui F. a avut bot de câine. Ducă-se pe pustii! L-o bătut Dumnezeu pentru păcatele lui prin copil. Tare o mai năcăjit cu el!" (G.A., 70 ani, Suceava). "Era o babă care făcea vrăji. Dumnezeu o strâmbat-o toată că n-o
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
treia întruchipează un vizitiu. Să păstrăm pe mai departe imaginea aceasta. Iar despre cai, spunem că unul este bun; nu și celălalt. [...] Acela dintre ei care-i de-un soi mai bun are statura dreaptă, trupul bine tăiat, grumazul falnic, botul arcuit, ochi negri, iar culoarea lui e albă; e dornic de onoruri, dar totodată cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
cumpătat și rușinos; iubește părerea cea adevărată; când îl mâni, biciul nu-și are rostul, pentru că ascultă numai de îndemn și vorbă. Celălalt cal, dimpotrivă, e șui și greoi, clădit fără nici o noimă, cu grumazul țeapăn, cu gâtul scurt, cu bot turtit; trupul tot e negru, ochii alburii și injectați de sânge; e nesățios și îngâmfat; urechile le are împăroșate și abia de mai aude; și doar cu lovituri de bici și îmboldiri ce îl mai poți mâna". (Platon, Phaidros, 1983
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și sud, la pădurile din jur, am înțelege, măcar, cum de el joacă, la un moment dat, rolul de a doua capitală a Moldovei, înainte ca Iașii să fi început a avea acest rol. Așezat într-o zonă pitorească, pe botul unui deal, înconjurat de apele Vasluiului și Bârladului, orașul Vaslui a fost menționat pentru prima oară în documentele de cancelarie domnească în vremea domnitorului Alexandru cel Bun (1400 1432). Vasluiul apărea înscris în acel document, dat la Suceava la 31
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
situat la întretăierea drumului ce venea de peste dealul Bahnarilor cu cel de la Munteni. De aici se deschidea, spre târg, o priveliște impresionantă. De departe se zărea silueta zveltă a mănăstirii lui Ștefan cel Mare „Sfântul Ioan Botezătorul”, ridicată pe un bot de deal. Turlele acoperite cu tablă de aramă păreau de aur în bătaia soarelui. Pe toată muchea dealului se ridicau case boierești, alături de biserică se vedeau casele familiei Ghica, cu acareturi de tot felul, iar, în continuare, pe dealul dantelat
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
Adrian Marino, Note critice selective, TR, 1985, 52; Dan C. Mihăilescu, Jurnal de idei, ST, 1985, 12; Adrian Marino, Ideocritica, TR, 1987, 35; Ion Dur, Reflecții hermeneutice asupra „ontologiei” spiritului românesc, „Revista de filosofie”, 1988, 4; Piru, Critici, 135-138; Ioana Bot, Criticul in fabula, TR, 1993, 15; Constantin Cubleșan, „Pe pragul criticii”, ST, 1993, 5; Dicț. scriit. rom., I, 355-357; Ștefan Dărăbuș, Lecția criticii, TR, 1998, 9-10; C. Rogozanu, Dimensiunea „tonică” a culturii, RL, 2000, 40; Constantin Cubleșan, Critici și istorici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285854_a_287183]
-
1938]; Ovidiu Bârlea, Colindatul în Transilvania, AMET, 1965-1967, 247-304; Marin Buga, Tipuri de structuri compoziționale în colindele românești, REF, 1969, 1; Constantin Mohanu, Obiceiul colindatului în Țara Loviștei, REF, 1970, 3, 4, 6; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 194-222; Nicolae Bot, Contribuții la cunoașterea funcției colindelor, AMET, 1971-1973, 473-488; Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 132-171; Nicolae Bot, Funcțiile agrare ale colindatului, AMET, 1977, 311-337; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
Loviștei, REF, 1970, 3, 4, 6; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 194-222; Nicolae Bot, Contribuții la cunoașterea funcției colindelor, AMET, 1971-1973, 473-488; Mihai Pop, Obiceiuri tradiționale românești, București, 1976; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 132-171; Nicolae Bot, Funcțiile agrare ale colindatului, AMET, 1977, 311-337; Traian Herseni, Forme străvechi de cultură poporană românească, Cluj-Napoca, 1977, passim; Octavian Buhociu, Folclorul de iarnă, ziorile și poezia păstorească, București, 1979; Lucia Cireș, Aspecte ale colindatului în Moldova, ALIL, t. XXVII, 1979-1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
New York: H. Holt. Janik, Dieter. 1973. Die Kommunikationstrucktur des Erzählwerks: Ein semiologisches Model. Bebenhausen: Lothar Rotsch. Jenny, Laurent. 1982. The Strategy of Form. In Todorov, coord. French Literary Theory, pp. 34-63. Vezi Barthes. 1982. [Jenny. 1999. Rostirea singulară. Trad. Ioana Bot. București: Univers.] Jespersen, Otto. 1924. The Philosophy of Grammar. London: Allen & Unwin. Johnson, Nancy S., Jean M. Mandler. 1980. A Tale of Two Structures: Underlying and Surface Forms in Stories. "Poetics" 9:87-98. Jolles, André. 1956. Einfache Formen. Halle: M.
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau dacă are căluș, înseamnă că cel ce visează nu are dreptul la cuvânt, că nu este auzit, că nu reușește să își exprime emoțiile, oricât de violente ar fi (frică, teroare, furie), și care sfârșesc prin a-l paraliza. Botul reia semnificațiile simbolice ale gurii, în dimensiunea lor animalică și primitivă. Întunecat și obscur, este asociat cu abisul primordial și înspăimântător și cu peștera pe cât de neliniștitoare, pe atât de misterioasă. Braț, cot, umăr Brațele constituie ființa în umanitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
o idee productivă pentru propria ta cercetare, sau chiar pentru o nouă direcție. În cazul în care ai nevoie să înveți un nou subiect, consultă literatura, sau, și mai bine, găsește-ți un prieten expert și primește îndrumări chiar la "botul calului" această abordare îți oferă mult mai repede o perspectivă generală. Așa cum privești înainte și ești atent la noile evoluții, tot așa nu trebuie să uiți trecutul. Multe rezultate matematice puternice din perioadele timpurii au fost îngropate și uitate, revenind
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
fii lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginea pămîntului.” și continuă plin de fală la 15,3 unde povestește că au umblat prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea Neamuri- lor la Iahwe.” chiar dacă înainte nimeni nu se pupase în bot cu Întunecimea Sa și deci nu avea de ce să se întoarcă! Mărturia lui Saul este mai mult decît edificatoa- re, completînd-o pe cea a lui Suetoniu, ambele venind din perioada cînd ei puneau la cale războiul împotriva neamului omenesc. Ca să
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Sînt ei sămînța lui Avram? Și eu sînt! Sînt ei slujitorii lui Cristos? - vorbesc ca un ieșit din minți - eu sînt și mai mult.” Adică să înțelegem și noi ce a vrut să spună în-dîrjitul Saul care îi dădea peste bot concurenței; propovăduirile lor erau niște mai-muțăreli ale unor nebuni, dintre care, cum se laudă magistrul, el era chiar cel mai nebun. O lume de șarlatani, de balamuc și de ocnă grea. În Epistola lui Pavel către galateni la 1,6-7
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
curentul fariseilor nu mai au manifestări în viața publică romană și vor dispărea înainte de mijlocul secolului lll dar se impun creștinii neamurilor, o tagmă de mișei cu năravurile lor copiate după religia geților însă invocînd scrierile mozaicilor și plesniți peste bot cînd se obrăzniceau în public de către împărații geți care conduceau imperiul roman. În anul 115 mozaicii din Egipt și Cyrene, plictisindu-se rău de cetățenia pe care o primiseră plocon de la Traian, doreau ceva mai ochios și le mai pun
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
faptă cînd aveau puchi la ochi și așa au rămas pînă azi. Celsus spune despre iudeo-creștinism că este religia lui Zamolxe pe care o practică neamul geților, adică atunci erau oameni cu scaun la cap care să le dea peste bot liftelor ivrito-sataniste ce umblau cu revelațiile pe sub anteree și sminteli ce dădeau în diaree. Din fragmentele păstrate în alte scrieri privind opera lui Celsus se disting: originea incertă și suspectă a iudeo-creștinismului, falsificarea bazelor doctrinare creștine, și caracterul nul al
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pape toate neamurile ne-tăiate împrejur, ba și pe cei din clocitoarea lui Iahwe care s-au dat cu Neamurile. Împăratul ca mare preot al cultului mitraic, fiind meseriaș în mînuit spada și scutul le-a pus-o zurbagiilor în bot cu un edict în anul 197 prin care îi poftea să stea blînd altfel îi liniștește el pe vecie. Atît le-a trebuit înfierbîntaților, au pornit fără zăbavă la martiraje puhoi după cum scriu cărțile lor mincinoase. Chiar și pe cei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
el că fiara i-a învins pe sfinți, ori înfierbîntații pîrliți din Petra și Palmyra se țineau că trebuie să conducă lumea printr-un imperiu al înțelepciunii și credinței adevărate în Iahwe și Satana, adică toate Neamurile să stea în bot numai cu Întunecimea Sa, Iao sau Hypsistos. Dar păcătos cum este, el mărturisește că lumea a fost creștinată la început prin Miel așa cum spun tradițiile noastre despre creștinarea blajinilor, vechii locuitori ai plaiurilor mioritice sau cum găsim în textele esene
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
vor ridica dintre Neamurile pămîntului, care vor fi conduse de Gog și Magog pentru că numai iudeii nu pot fi păcăliți de aceasta, dar vor trebui să se cutremure și ei de puterea Adevărului cînd le vom pune propriile făcături în bot și curul în țeapă. Să mai amintesc că timp de 42 de luni proorocul mincinos din zicerea lui Ioan s-a plimbat prin Iudeea, Galileea și Samaria, făcîndu-și de cap cu învățăturile lui ,,înșelătoare” și periculoase care au îmbrobodit multe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
timp de trei zile, cetatea este jefuită la meserie, iar hoțomanii nu au vrut să se tîrguiască cu ni-meni. Unde era atunci întunecatul Iahwe, Satana și tot tineretul drăcesc să apere pletora de lepre sataniste care ciuguleau numai din botul Talpei Iadului învățături nemuritoare și luminătoare pentru feciorașii lui? Împăratul imperiului roman de răsărit Arcadius nu a îndrăznit să supere armiile prădătoare cînd se odihneau pe Sa-va de frică să nu vină tăunii asupra Constantinopolului, iar Honorius, împăratul imperiului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
cel mai important conducător al lor împreună cu neamul său, ,,Travitter, rămîne fidel credinței lui Za-molxe.” Adică chiar și după declanșarea holocaustului împotriva culturii și religiei geților în imperiul roman din anul 381, unii care nu doreau să se pupe în bot cu Satana, și-au apărat acest drept cu sabia. Dar adevărul că religia geților se slujea în imperiul roman în limba getă se știa cu mulți ani înainte numai că iudeo-sataniștii au falsificat toată istoria acelor vremuri să le fie
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
artei epurate de lestul materiei brute și neinformate estetic, artă al cărei arhetip este spiritul meridional: „O! pantă clasică din miază-zi / Ivită ca-ntr-un vers de Valéry, / de zei bătrâni purtată între mâini / te urci sub turme și sub bot de câini / până la stelele de sus ce nu-s / decât un joc secund în mări apus.” Rigoarea și cizelura formei devin pandantul obligatoriu al unui cosmos armonic, ale cărui principii sunt lumina (solară) și muzica, euritmia. „Panta clasică din miazăzi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]