15,206 matches
-
joc sau legământ. Coboară lin, văzduhul tremurandu-l În nemișcarea lui de-odinioară. Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l; Vedem culori de mantie polara. Ne cerne alb, pe amintiri uitate, Acoperind din râul ce ne doare. E cerul trist... câmpiile-s curate... Și-n suflete simțim miros de soare. Ne doare ieri, dar mâine n-o să doară Ne-acoperim cu albul purității. Va ninge peste noi cu primăvară, Simți-vom iar o primăvară a vieții. Referință Bibliografica: Ne cerne alb
NE CERNE ALB, PE AMINTIRI UITATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357005_a_358334]
-
simt un catren Spus de-un suflet la colț de carte Când gândul a rămas în tren Și eu plecând cu gara mai departe. Rostogolesc în gând a cincea zi Gândul pe umeri tot mă poartă, Iar gara rămasă în câmpii Rodește-n brazde altă soartă. De șapte zile mă simt un vagon, Gândul pufăie speranțe când eu îs mut, Simt că mă duce-n spinare de-acum un ton, Dulăii ideilor spre el le-asmut. Duminică gândul îl slobozesc, Dar
TRENUL CU ŞAPTE VAGOANE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357033_a_358362]
-
acelei mâtci din care ne tregem cu toții. Aflați dinaintea unui altar - la mii și mii de kilometri de țară, românii se reîntâlnesc virtual cu părinții lor, cu toate rudele din sat, cu toate credințele și sărbătorile noastre, cu dealurile și câmpiile de-acasă, cu mirosul vetrei, cu freamătul pădurii sau mirosul fanului proaspăt cosit. Și astfel, în ciuda atâtor preschimbări impuse de traiul în noile noatre patrii adoptive, purtăm totuși pretutindeni, ascuns în noi, dorul nestins față de cei care suntem cu adevarat
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > ULTIMUL VIS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mieii albi veniți să-l întâmpine pe el condamnatul la moarte la marginea câmpiilor veșnic înverzite Florile brumei străluceau ireal pe sârma ghimpată Fereastra, zidul gros vedere către lumea cealaltă În dimineața aceasta vor veni după el Și se aud pași... pași apropiindu-se Și ușa s-a deschis pentru el, ultima dată... ---------------------- Cine
ULTIMUL VIS de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356641_a_357970]
-
Acasă > Versuri > Iubire > ZVON DE PRIMĂVARĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Zvon de primăvară Coboară primăvară din trăsuri de vânt, Ce verde râde iarbă pe câmpie, Măi lacrima izvorul a pustie După al iernii alb veșmânt. Răsună fluier, turme de mioare Sunt ghiocei ce dealurile urca, Se uită cu ochi mari o biată curca Cum florile prin aer prind să zboare. Sunt fluturii ce ies din
ZVON DE PRIMĂVARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356632_a_357961]
-
doi, Sunt un pas șovaielnic, ce-ar duce spre noi. Sunt frunza ce cântă al crengilor rod, Sunt raza de soare, ramasă zălog. Sunt marmura iernii, troiene ningând, Sunt unda suavă-n izvor îngânând. Sunt lacrima cerului pe obraz de câmpie, Sunt doar un vers, într-o poezie. Flora-2007 Melancolie Își plânge cerul tristețea, în ploaia măruntă de sus, că nu mai vedem frumusețea, ce ne-a pregătit-o Iisus. Ne pierdem cărarea îngustă, nici ce-i mântuirea nu știm, pe-
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
în iarbă, cântecul ciocârliei răsunând în zbor înalt, nicăieri nu-ți pătrund mai adânc în suflet ca aici. Cuculețul, pitpalacul, mierlița și alte păsări dragi, dezmierdate și cântate în creațiile oamenilor acestui loc, prind glas parcă mai altfel în văzduhul câmpiei. Comuna Țigănești, având o astfel de așezare, ne-a oferit multe trăiri ale frumuseților câmpenești. De câte ori străbat acest drum mi se umple și inima și gândul de aleasă simțire.”. Întoarcerea către obârșii are meritul - ce nu poate fi contestat - al
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
Cum s ă înțeleg că viața E fulgul de zăpadă Topindu-se timid... Atît de multe visuri Ne amăgesc cu șoapte Dar timpu-i caravana Dintr-un deșert arid! LUCRURI DELICATE Fulgul de zăpadă Umbra păsării Floarea soarelui coaptă Î n cîmpia cerului Ș i cînd în tîmpla mea Renasc alți zei Mai vii Stelele cad din cer într-o lacrimă Din care cu veșnicie se adapă Fluturii striviți de lumina din lampă ZAPĂ DA ZILEI M-a troienit zăpada M-au
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
au copleșit pădurile Stejarii cei falnici A u împietrit în sufletul meu M ă mai bucură doar păpădia Cea binecuv întată cu delicatețe De Zeu! Oceanele și mările m-au atras Î n adîncurile lor prăpăstioase M-au părăsit și cîmpiile Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE VÎNTUL Cînd bate vîntul pe
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
Cu parfumurile lor simandicoase, Ș i totutși eu iubesc florile, iubesc iarba, Ș i pe sfioasele căprioare le iubesc Ș i abia mai respir de atîta frumuseșe Presărată peste sufletul meu pămîntesc! C ÎND BATE VÎNTUL Cînd bate vîntul pe cîmpia rece, Copacii cad răpuși de umbra lor; Timpul din viață-n moarte se petrece, Ca ploaia presărată dintr-un nor. Ș i cad zăpezi în zilele amare, Troienele se-nalță asasine. Noi trecem vii prin zilele în care Ne pierdem
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
Articolele Autorului Dor de tine Ciudată toamna asta fără tine, Stau crizantemele înlăcrimate, Din arbori frunzele plecate De-amor scrisori venite-s de la mine. Mi-e dor și n-am nici cui să-i spun Că păsările au plecat departe, Câmpiile de floare-s scuturate, Izvoarele sub frunze se ascund. Ciudată viața asta fără tine, Cu ochii azi zadarnic scrutez zarea, Ca și un val m-ar vrea cuprins uitarea, Dar nu știu cum se face că numai doru-mi vine. Și ca un
DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356759_a_358088]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > DORESC Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 593 din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului D O R E S C Doresc, când primii fulgi de nea, Vor săruta câmpia, Peste un an, în țara mea, Cu toată omenia, Să te primesc, precum ți-am spus, În Țara mea de Fagi, Acolo-n Țara mea de Sus, Cu oameni buni și dragi!. Și. . .mai doresc și tu să vrei, La
DORESC de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355064_a_356393]
-
NEMURITOARE Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 566 din 19 iulie 2012 Toate Articolele Autorului seara când merg la culcare am același vis. mă visez copil în toate anotimpurile: primăvara, când dădea colțul iebii alergam ca un mielușel pe câmpie. simțeam acea libertate neștirbită, fără lipsuri, aveam zborul neîntrerupt. în casa noastră parcă totul sporea: pâinea creștea cât copaia*, până și vaca dădea lapte mai mult și curat, oile pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină
O POVESTE NEMURITOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355075_a_356404]
-
să-i o influență ce i-a condus pe aceștia departe de standardele divine și la răzvrătire față de autoritatea lui Dumnezeu. Însă aș dorii să merg mai departe pe firul pasajului biblic. Pornind ei înspre răsărit, au dat peste o câmpie în țară Sinear; și au descălecat acolo. Și au zis unul către altul: Haidem! să facem cărămizi, si sa le ardem bine în foc.” Și cărămidă le-a ținut loc de piatră, iar smoala le-a ținut loc de văr
CLADIND PENTRU ETERNITATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355062_a_356391]
-
De clopot.... Zadarnic, azi lira-ți e moartă!”... (Destin) Cu toate acestea... mai speră că: „un înger coboară pe scări de mătase / și vise îmi țese cu fir de albastru.” ( Mătănii de rouă) Universul poetei este cel al spiritualității,” Smaraldul câmpiei se spală în rouă, / cu faldurii moi dimineții se-nchină”... al frumuseții artistice. Aceasta se agață de întreaga “rețea de semne” pentru a transcede dincolo de real, căutând contururile celor “nevăzute”, ca mai apoi să le dea formă “poetică”, expresivitate... Pe
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
am încurcat eu timpii istorici, de a iesit o asemenea bramburealặ, dar timpul (neistoric) este un instrument de (re)creare a miracolelor și mai are și o continuitate aleatorie în interiorul lui exteriorizat. În timpul ặsta, dragi iepurași zglobii de pe tavane și cîmpii, pe vremea lui Haroun al-Rachid, matematicienii (lui) au împrumutat de la indieni numerotarea modernặ și cifră zero, uitînd, desigur, sặ le-o mai dea înapoi, și uite așa ne procopsirặm cu toții. Și acum, tot pe drumul timpului. Europa s-a nặscut
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
milioane de ani în urmă, continuând treptat cu alte depuneri de calcar și conducând la o scădere în profunzime a mării. Astfel, ultimul lanț atașat Troodosului este Pendadactylos, la nord de acesta, iar întregul ansamblu format din masivele muntoase și câmpia fertilă de la poalele lor poartă numele de Mesaoria. Teritoriul pe care azi se află Nicosia se pare că a “răsărit” din mare cu aproximativ 1,8 - 5 milioane de ani în urmă, alăturându-se lanțului muntos existent. Istoria Nicosiei este
NICOSIA DE DINCOACE DE „LINIA VERDE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355036_a_356365]
-
Istoria Nicosiei este la fel de zbuciumată și “colorată” ca istoria întregii insule. Multiple stăpâniri, cu tot atâtea evenimente marcante au amprentat de-a lungul veacurilor orașul locuit încă de la începutul epocii bronzului (2500 î.Hr.), când primii locuitori s-au stabilit în câmpia Mesaoria. Devine oraș-stat, cunoscut sub numele de Ledra sau Ledrae, făcând parte din cele 12 regate antice din Cipru construite de ahei, după Războiul Troian. Vestigii arheologice care confirmă existența Ledrei se află la Ayios Paraskevi, în sud-estul orașului. Regi
NICOSIA DE DINCOACE DE „LINIA VERDE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 591 din 13 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355036_a_356365]
-
MERGI PE FIRUL APEI Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 329 din 25 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mergipe firul apei când nu merge nimeni mergi pe firul apei care curge cum curge dealul spre mare pierzându-se în câmpii verzui-galbene unde umblă visele desculțe mergi pe firul aerului care atinge vietățile și zorile în amorțire umbrele sufletului lipite de basmul lor mergi pe firul potecii care-și face loc între moloz clipa înfășurată în tăcere lumina de mâine rămâne
MERGI PE FIRUL APEI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355145_a_356474]
-
FASTUOS Autor: Cristina Lila Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sînt adesea înțelesuri, Ce nu au cum să ne scape, De angoase și eresuri Care vin să ne adape. Sînt atîtea mări sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mări sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse
POEM FASTUOS de CRISTINA LILA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355152_a_356481]
-
eresuri Care vin să ne adape. Sînt atîtea mări sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mări sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Dar, crezînd c-avem aripe, Într-un zbor sec ne lansăm Piramidele celeste Se înscriu în curbe line Ca un braț de fîn in iesle, Ca un
POEM FASTUOS de CRISTINA LILA în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355152_a_356481]
-
ASCULTĂ CRISTALUL DIN CLAPE Autor: Suzana Deac Publicat în: Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ascultă cristalul din clape Mă scufund în râul din sunete Yiruma mă răscolește aș vrea să mă plimb mai blând pe câmpii cu iarba firavă de verde pietrele din memorie se înscriu în ape în imperfecțiunea galbenă gestul se încolăcește în jurul meu se prelinge reflecția pe buze noapte bună care nu se mai spune se așează pe pieptul tău neted credința din
ASCULTĂ CRISTALUL DIN CLAPE de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355172_a_356501]
-
de la intrare. Dar nu te bucuri de adierea vântului în vie, de zborul stârcului înalt, de felul cum ne fierbe-n sânge și vinul roș și vinul alb? Tu nu știi cum se mișcă laureații, cum străzile se termină-n câmpii, cum fluieră după femei soldații, cum morții se ridică vii și vin la dans duhnind a veșnicie. Viața e-o problemă, ea ne scrie. Mai ușor ni se dezvăluie lucrurile, decât oamenii, Natura nu greșește. Când piere un om, ceva
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
avionului desigur!) și direcția Austria! Am fost urmăriți de avioane de luptă, de MIG-urile ucigașe! S-a tras în noi, și totuși destinul nostru a fost să ajungem cu bine în Occident. Calvarul nu s-a terminat acolo, pe câmpia aceea cu iarba verde de lângă Viena, unde am aterizat! Autoritățile române ne voiau înapoi cu tot dinadinsul! Vroiau să ne pedepsească, să ne întemnițeze pentru mulți ani, sau poate pe viață, doar pentru faptul că ne-am dorit libertatea! În
TAINA SCRISULUI (30) – CONDEIUL UNUI SUFLET ZBUCIUMAT de VIOREL NICHOLS în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355249_a_356578]
-
foc în care ardea pe rugul iubirii. Și totuși, se simte un jind, un dor nechemat, venit de niciunde, care nu se astâmpără și-i zgândără sufletul. Cine nu are nostalgii după paradisul pierdut? „Lumea nu mai are senzații tari / câmpia sub stele e-o pudică domnișoară / și trec caii din lună dresați / ca după prima victorie să moară. E mult de când n-am mai prins greieri / și n-am zburat cu libelulele subțiri / toată candoarea din noi a trecut / în
(RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355542_a_356871]