3,622 matches
-
să fiu concis: în primul rând, am simțit o pace interioară pe care nu o cunoscusem niciodată înainte! - Doar atât?! - Recunoaște: nu este deloc simplu! Ia spune: tu ai reușit vreodată să fii calm cu adevărat, să te bucuri de cântul păsărilor fără să-ți încordezi auzul, să-ți auzi ceasul inimii și să simți iubire pentru întreaga planetă? - Mi-ar folosi la ceva? - Enorm! Pentru că acesta ar fi primul pas. Apoi... - Hai, uimește-mă în continuare! - Fără să faci niciun
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
melodia curgea lin, firesc, în armonie cu inimile lor și ale noastre. Băieții făceau și ei ceea ce era de făcut: prin acompaniamentul lor discret dar necesar, asigurau moliciunea terenului pe care dansau notele muzicale emise de fete. Toți manifestau bucuria cântului. Iar bucuria avea profunzime. Fețele lor erau angelice... Nu se mai percepea diferența dintre lumea fizică și cealaltă... Beatitudinea experimentată de tineri s-a transferat înspre noi. Nu ne mai săturam, așa că i-am rugat să ne mai cânte. Și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
vorbit despre Shri Ganesha, despre calitățile dezvoltate sub patronajul copilului cu cap de elefant. Am continuat cu două colinde, la care i-am antrenat și pe tineri. La al doilea, am intrat printre rânduri încurajându-i individual să participe la cânt, după cum descopeream lumina în ochii lor de-acum... îmblânziți. Am repetat refrenul celui de-al doilea colind ori de câte ori descopeream o nouă luminiță pe cale să se aprindă. A fost magnific! Intrasem într-o sală rece, disciplinată de regulamente și o transformasem
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noi a fost. Evident, am fost iertați, căci am primit o groază de cadouri: multe vibrații, în primul rând, apoi muzică și dans (a se citi bucurie) la concertul de la Arcub, dar și seara la dormitor. Descătușare de energii prin cânt, poezie, teatru, dans și joc. Dezinhibare totală! Sărbătoarea Luminii a pus în evidență frumusețea din noi, a anulat micile urâțenii și ne-a armonizat cu noi înșine, adică cu Esența noastră; am rămas ceea ce suntem în fapt: Spirite! Am dormit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bucurăm de Creație. Prin cântec poți intra în grațiile Creatorului; doar cântecul să-și extragă sunetele din muzica chakrelor vizitate de Kundalini. Am ascultat cântăreți cu voce, dar fără vibrații; am ascultat și interpretări naive, dar pornite din inimă. Doar cântul pornit dintr-o inimă frumoasă este pe plac lui Dumnezeu. Un chip transfigurat de vibrații este un chip frumos; altele sunt criteriile divine ale frumuseții. Una din trăirile stării fără gânduri este imaterialitatea. Fie că este mult, fie că este
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
frumusețea. La intrare am fost întâmpinat de dra Ella Nicolau, directoare, care m-a condus pretutindeni. În sala de lecții la școala primară am găsit pe dnele Ana Vlădescu și Vasiliu, învățătoarele școlii. Cât de frumos am fost impresionat de cântul în cor, atunci când cei 60 de elevi de la Grădina de copii au început „Peal nostru steag!”... ...”Apelul fraților de peste Nistru” se intitula corespondența din Bucovina nr.16/1919: „Românii de peste Nistru au trimis celor din Basarabia următorul apel: „Fraților moldoveni
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
publică așa cum circulau în popor, fără a fi atinse de mania îndreptării, pe atunci la moda zilei.” Foaea Societății ... a lansat doi poeți bucovineni - pe D. Petrino și V. Bumbac. Fragmentul de epopee „Descălecarea lui Dragoș în Moldova” (în două cânturi) îi aparține și este cea mai reușită operă a sa și, totuși, puțin cunoscută în Literatura română. În Foaea au mai publicat: V. Mitrofanoviță, V. Burlă, dar cel mai larg spațiu la avut Vasile Alecsandri. În această Foae și-a
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
desfășurată ordinea spectacolelor la Teatrul Național din Cernăuți, în stagiune. Nu lipseau paginile literare, poeziile, epigramele. Una e Cântec de trubadur de Dragoș Vitencu: Zice lumea căs sărac Și pribeag prin vânturi, Caltceva nu știu să fac Decât să-ngân cânturi... Toate-s bune, dar sărac Nu mă facă nime: Am o cobză, am un sac, Și te am pe tine! Mai semnau: Constantin Loghin, Gh. Voevidca, V. Gherasim, Em. Kososchi, I. Allaci, Th.D. Păunescu, Al. Mitric, Tr. Chelariu. Gr. Nandriș
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poate fi decât îmbucurătoare. Totuși Țara Fagilor a deziluzionat pe cititorii de literatură bucovineni. Contribuțiile originale ale colaboratorilor acestei reviste nu prezintă nici un interes. Credem că Țara Fagilor nu și-ar putea justifica apariția dacă n-ar da atenția cuvenită cântului popular. (Din cercul Junimii literare, Galantar literar, în Glasul Bucovinei nr.3817 din 26 iunie 1932). * Țara Șipenițului, organ al societății cultural naționale „Țara Șipenițului” revistă de cultură și luptă națională, apare cu nr.1 în iulie 1936 sub conducerea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fie și minimale, la Hasdeu, Constantin Georgian 2 sau din cursurile lui Irineu Mihălcescu de la Facultatea de Teologie din București, a jucat un rol important, nu mai puțin complicat, în reconsiderarea tradiției religioase zoroastriene. El a tradus și interpretat vechile cânturi G³th³s, integrându-le epistemologiei noii științe a religiilor prin aceeași categorie de monoteism, prestigiu teologic pe care preoții parsi l-au asimilat 3. Vremea tensiunilor misionare va urma un alt traseu, iar miza teologic-creștină a criticii acestei religii, dualismul, va
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
decât o transpunere a misterului Haomei, care trebuia să se desfășoare într-un sanctuar, cupa Graalului trebuia să fie tăiată într-o singură piatră prețioasă, ea însăși nefiind decât o variantă sau replică a Perlei, a cărei căutare este subiectul Cântului siriac al Perlei. Toate acestea sunt ingenioase, iar reconstrucțiile castelului iranian sunt remarcabile: ele introduc un element umoristic într-o categorie de studii cărora acest aspect le lipsește destul de mult” - cf. Jacques Duchesne-Guillemin, Le religion de l’Iran ancien, Presses
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și-ascultă-li-le rîsul senin/ Căci rîsul lor cîntă: Vrem pace!// Cînd somnul coboară pe gene ușor/ Și noaptea-mprejurul tău tace,/ Gîndește la pace c-adormi binișor/ Și visul îți cîntă: Vrem pace!// Cînd doina suspină prelung din caval/ Și lacrima-n cînt se preface,/ Te leagănă dorul ca barca pe val/ Și doinele cîntă: Vrem pace!// Cînd urcă poetul cu-al păcii stindard/ Pe culmi vulturești spre-al desface,/ Lumini sclipitoare pe steagul lui ard/ Și cîntă poetul: Vrem pace!// Ori cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
noaptea se face,/ Un cîntec răsună pe-ntregul pămînt:/ Vrem pace! Vrem pace!" Cu astfel de perle lirice erau tapițate publicațiile literare ale vremii. Lui Labiș îi bate inima alături de-a tătucului: "Cu noua Constituție/ în gînd/ și-n cînt/ cu toate cîte le vom face,/ întîmpinăm/ prin muncă salutînd/ acest Congres de luptă și de pace./ Și-n sala de ședințe,/ la Kremlin,/ cu o bătaie deasă,/ turburată,/ alături de-a lui Stalin,/ cald și plin/ și inimile noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
muncii își cunoșteau viitorii eroi din poemele, prozele, reportajele pe care se grăbeau să le publice: Sînt nerăbdător, spune Geo Dumitrescu, să dispar într-o zi condei anonim într-o asemenea tabără de regenerare națională și să întreprind acolo marele cînt al muncii și tinereții". Dar nu excursiile de documentare erau marele păcat, ci minciuna textelor rezultate, racordate nu la faptele vieții, ci la "realul" de cuvinte ale discursului ideologic. Literatura pentru ideologi este muncă ce nu necesită inspirație, este echivalată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
greu să o facă și avem șanse să scăpăm!" Ilie Constantin este amendat de autorul Variațiunilor pe marginea subteranei pentru posibila complicitate (poetică) fertilă cu cerberii ideologiei comuniste: Încetul cu încetul, scrie Ilie Constantin, poeții înlocuiesc melopeea realist-socialistă cu un cînt din ce în ce mai personal; printre numeroasele imnuri întru gloria partidului se strecoară și cîte un mic poem adevărat, pe urmă două, mai multe, pînă la a inversa proporțiile și a înlătura comanda socială". Este o viziune aproape idilică, dar fără acoperire. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de dragoste și naivă și ușor de păcălit totodată : Ce m-a îndemnat să cânt romanțe ? Taxa de cămin ? Îmbră- cămintea care se cam lustruise ? Sau poate hrana cea de toate zilele ? Nimic din toate astea. Numai dragostea mea pentru cântul vocal. Înainte de fiecare concert, Cristi mergea la teatru, la film, la Operă sau pentru un concert la Ateneu. Dacă ar fi lipsit de la vreun spectacol, chiar dacă îl văzuse de nenumărate ori, și-ar fi rămas acasă măcar o zi, Fernic
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
muzicieni, și să vă pun câteva întrebări. — Anume ? — Anume că, se frământă Eliade, n-am auzit niciodată de la dumneata, de exemplu, decât cântece de amor. Și-atât. Și am găsit că e un lucru curios. — Păi, eu numai dintr-acestea cânt, zâmbește mândru Cristi, amintindu-și de primele întâlniri cu Fernic de acum câțiva ani de la Răcaru. După primele repetiții, aproape că i-a interzis să cânte altceva decât tangouri și romanțe și să abordeze alte subiecte în afară de dragoste și femei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mele, compusă de Costică Turcu, pe versuri de Liviu Șerban, același an în care îi lansează lui Claude Romano Și eu am fost student odată sau Un tango de adio. Să-mi cânte un cobzar povestea vieții mele Și-n cântul de foc să uit de visuri grele, S-adorm cu capul beat pe masa cu pahare, Să uit că am iubit, să uit de-a ei chemare. Celebre în acei ani au fost și : Garoafa ce mi am pus la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îi hipnotiza și îi trăgea apoi cu niște ațe invizibile mai aproape unii de ceilalți, reamintindu-le prin versurile simple și naive ale cântecelor sale cât de simplă și minunată este viața. Cu greu se puteau smulge ascultătorii din vraja cântului său. Din acest motiv, la sfârșitul unui cântec urma întotdeauna o pauză și abia după aceea izbucneau aplauzele. Alteori, furtuna de aplauze pornea mai devreme, pe ultimele silabe, ca și cum cei care-l ascultau voiau să-l ia cu asalt. Vocea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pe atât de frumoasă și gingașă, fragilă și feminină ca o floare, dacă te lăsai pierdut de vraja ei, îți pierdeai mințile și chiar viața. Ați uitat melodia ? — Ne-o mai cânți o dată, domnule Vasile ? Te rugăm... O să v-o cânt și de două și de trei ori dacă vreți. Dar înainte trebuie să vă spun un secret al Zarazei, pe care nimeni în afară de mine nu-l știe. Toți erau numai ochi și urechi. Da, era perfectă... Toată parcă venită din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
păsărilor ce se prind Încă o dată În hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce se arată, iată, suprem Învinsă de principiul și forța Viului. A lui Dionysos, zeul cântului, al dansului, al vinului și al exuberanței de a fi, al unei Încrederi calme, nepăsătoare, invincibile În forțele Renașterii, ale Viului, ca și ale tuturor prerogativelor ce sunt legate de acesta!... Prezența, victoria și dominanța Iraționalului, o altă formă Înaltă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu ne răbdare Multe serutări Dragă Costică să nute superi semi trimeț și despre mine cei auzit Dragă Cos foarte mult mam bucurat că mei trime scrisoarea la nu după ameză Te rog și se nu te superi, semi trimeț cânt ave se veniț Costică draga se nu te superi că a mea scrisore este cu plumb Că nam cerneală. RĂVAȘ Dragă Costică eu țam trimes eu scrisoare 3 scrisori țam trim es și numea răspuns nici una eu sunt tare bolnavă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mânie Tu detună Apă vie La izvoare Argintii Din ponoare Spre câmpii * Visuri line Fulgi alene Să-nsenine A noastre gene; Dă-ne nouă Versuri vii Ca o rouă Inimii. * Libertatea Și dreptatea Sprintene Alinte-ne Zilele Tuturor Munca, fie Bucurie, Cânt și spor. [JURNAL DE CĂLĂTORIE]*1 15 Mai 1954 Plecare 9,20 dimineața. Vreme răcoroasă. Urcăm la 2120 m. altitudine; spre Kiev. Atmosferă și cer de primăvară. Nouri subt noi. Îmbulzeli de cețuri. Trecem prin pâcle. Ușoare goluri de aer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Ea nu: că nu bea vin, nici alte băuturi de-acestea. Atuncea, mă întorn eu cătră ea, primește din partea mea bumașca asta de douăzeci-și-cinci de lei, și să-mi mai cânți un cântec dintre cele care-ți plac și dumnitale. Cânt! a râs ea. Am băgat de samă că avea dinți ca romanițele. Avea și ochi drăcoși. Am întors urechea, ca s-aud cântarea. Ce să vă spun? Parcă m-am suit deasupra muntelui, sub stele. Cânta, mă rog, precum paserea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scaunul meu. Vin nu? întreb. Nu! îmi răspunde. Atunci primește încă o hârtiuță de douăzeci-și-cinci de lei cu stema Republicii. Mulțam frumos, îmi răspunde ea. Și să-mi mai zici încă o cântare care să-mi placă și mai mult. Cânt bucuroasă, râde ea. Și își umflă iarăși harmonica și începe iar, pecum paserea. Beau iar un pahar și chiar două cât îi ține viersul. Și când stă, iar o chem: Poftesc să bei măcar o picătură cu mine, zic; iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]