4,175 matches
-
După o Îndelungă activitate culturală și literară, Costache Negruzzi a devenit membru al Societății Academice, În 1867. Se stinge din viață un an mai târziu, la Iași, la 24 august 1868. Familia Negruzzi a dat Însă culturii române și alți cărturari de seamă, unul dintre aceștia fiind Iacob Negruzzi, participant activ la Întemeierea prestigioasei Societăți „Junimea” alături de Titu Maiorescu, P. P. Carp, V. V. Pogor și Th. Rosseti, cunoscutul conducător al revistei „Convorbirir literare” de la 1867 până la 1893. C. Negruzzi a făcut
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
proză și În critica și istoria literară. Ca să parafrazăm o apreciere a sa despre Mihai Eminescu din finalul volumului din 1932, „Viața lui Mihai Eminescu”, suntem Îndreptățiți să afirmăm, fără teama de a fi catalogați drept mari admiratori subiectivi ai cărturarului, Într-o vreme când se Întocmesc dosare personale, că „ape vor seca... și peste locul Îngropării sale va răsări pădure sau cetate...” până când literatura româna va mai naște un prozator, un critic și istoric literar de dimensiunea lui. Desigur, un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că primele începuturi sunt tributare limbii suedeze și că abia cu activitatea episcopului Mikael Agricola, care la 1548 traduce "Noul Testament" în limba finlandeză vorbită în zona Turku, se poate vorbi de un început de cultură și literatură finlandeză, pe care cărturarii din epoca iluministă se vor strădui s-o dezvolte și s-o îmbogățească, inclusiv prin realizarea unui dicționar finlandez-suedez-latin. Îi urmează diverse glosare, dicționare de proverbe, colecții de ghicitori, de povestiri, mitologii, gramatici. Primul ziar finlandez își datorează apariția activității
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
precum și cu itemi ai dezvoltării societale. Literatura de gen feminin este și ea prezentă. Kai Laitinen, istoric literar, abordează pe scurt Iluminismul finlandez în Literature of Finland - in brief 12 (Literatura Finlandei - pe scurt), atribuind rolul de inițiator grupului de cărturari de la Universitatea din Turku, academie pe vremea aceea: Au apărut apărători fervenți ai limbii finlandeze, Finofilii, susținători devotați ai aproape uitatei conștiințe naționale [...] Au venit în două valuri, primul la începutul secolului al XVIII-lea și al doilea la sfârșitul
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
colecție de ghicitori în 178319, traduce povestiri (1784) și chiar o mitologie finlandeză, în 1789 - Mythologia Fennica 20. Dar cea mai mare personalitate culturală a Finlandei de secol XVIII a fost Henrik Gabriel Porthan (1739-1804), profesor al Universității din Turku, cărturar desăvârșit. Ca mentor, a condus multiple cercetări și teze de doctorat și a deschis drumul spre cercetarea poeziei tradiționale în De poësi fennica. S-a interesat de clasificarea limbilor și a pus limba finlandeză pe ramura lingvistică potrivită. Porthan a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
de cunoaștere mutuală. Raoul Bossy este, prin excelență, cel care a facilitat cel mai mult, prin demersuri active, apropierea între cele două culturi în perioada interbelică. În actualitate, numele unor diplomați, precum Alexandru Popescu sau Neagu Udroiu sau al unor cărturari precum Silviu Miloiu, au actualizat practic, prin articolele și volumele publicate, harta interacțiunilor româno-finlandeze. Vom prezenta, în cele ce urmează, câteva repere pe această temă. 2.1. Personalitatea lui Raoul Bossy Raoul Bossy nu a petrecut decât doi ani în
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
țară. Spre deosebire de celelalte cărți despre Finlanda care au pătruns și pe teritoriul nostru, Kalevala a avut o răspândire mult mai rapidă. Bibliotecile din țară posedau destul de multe exemplare ale studiilor realizate pe seama acestei epopei. De aceste studii s-au folosit cărturari precum Mihail Kogălniceanu, Alexandru Odobescu, B.P. Hașdeu. În ciuda faptului că opera literară Kalevala este scrisă într-o limbă vorbită de un popor destul de mic, a reușit să depășească aceste bariere lingvistice și să se facă foarte cunoscută și în culturile
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
marile proiecte literare ale lui Ion Stăvăruș a fost o carte intitulată Planeta Nord, în care acesta urma să transpună, în urma călătoriilor și experiențelor trăite de-a lungul anilor în Finlanda, propria viziune asupra acestui spațiu destul de puțin explorat de către cărturarii români. Din păcate, dispariția neașteptată a autorului a întrerupt acest proiect din care timp de două decenii nu s-au păstrat decât note disparate. Prin eforturile soției, doamna Aneta Stăvăruș, și ale Sandei Anghelescu, aceste note au putut fi transpuse
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
volumul este „opera unui poet patriot, care considera drept unica sa datorie îmbărbătarea soldaților și a țării printr-un limbaj de cea mai largă audiență”, scrie Liviu Grăsoiu în prefața la cartea menționată. În ciuda vicisitudinilor și înăspririi vieții, intelectualii și cărturarii grupați în Academia bârlădeană, profesori, medici, preoți, militari și alte persoane cu preocupări diverse, desfășoară o intensă activitate literară nu numai în oraș. În timpul liber, alături de Vlahuță și Tutoveanu, alți discipoli și admiratori a ceea ce era Academia bârlădeană, o mișcare
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
de foc, i-au găzduit sute de articole. Sandu Tudor are cărți de memorii. În urmă cu zeci de ani, în liniștea și tihna turlei sau a Bibliotecii sinodale de la Mânăstirea Antim, el încă se întâlnea cu marii teologi și cărturari ai „Rugului Aprins”: Sofian, Ghiuș, Vasile Voiculescu, Stăniloae, Anania, Scrima, Petroniu, Broga, Anton Dumitriu, Alexandru Mironescu, Ioan Kulâghin. Sunt 50 de ani de la moartea (1962) monahului-poet al „Rugului Aprins” - Sandu Tudor: „Să crezi, frate, tot ce se va spune rău
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
ducem înapoi în timp? Până prin 1880? M.I.: Maximum. S.A.: Deci vorbim de cel mult 50 de ani până la atingerea apogeului ilustrat de exemplele tale ilustre: imigrările masive, înjghebarea unor comunități funcționale, construirea infrastructurii economice și articularea vieții cultural-religioase. Desigur, cei mai mulți cărturari și lideri religioși, ca și cei din profesiunile liberale, veneau gata formați, iar cei mai tineri plecau și în alte centre să se instruiască. Dar unii se vor fi format și pe plan local. Timp era: cam o generație și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
zicem, Nicolae Spătarul din Mileștii Vasluiului, zis și ‚,Cârnul’’, boierul care și-a trăit exilul pe două continente acum peste trei sute de ani? Cel puțin un lucru: o lipsă (tronul Moldovei, sau numai nasul!) a adus după sine o umplere. Cărturarul își face datoria cu tot atâta zel în Occident (este primul român căruia i se tipărește o carte în franceză, la Paris), în Rusia, China sau în Țară. Vocația culturală a învins nostalgia tronului, acea „pohtă ce-am pohtit”, cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Eliberat mai întâi de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir, neinspiratul întru alianțe politice, apare drept un câștig în plan spiritual. Inadaptarea la un mediu ostil îl va fi făcut să caute alinarea la masa de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sale au fost deturnate în mod abuziv, pentru a servi drept „ciocan” ideologic în mâna unor grupări și persoane cu diferite orientări: neaoș naționalistă, xenofobă, antisemită, național-comunistă. În ultimii ani, o serie de „patrioți” și „buni creștini” anonimi (dar și cărturari cunoscuți) invocă numele scriitorului drept argument (încă unul!) pentru „conspirația” (imperialistă, sionistă, masonică etc.) contra românilor. Redactorul ziarului Timpul ar fi fost „asasinat” la ordin, cu participarea unor politicieni, a unor agenți ai Vienei imperiale și a unor prieteni apropiați
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
masa de scris. Bucuros cu adevărat l-am văzut în fața paginii care îi ieșise bine de sub condei ori când pleca din amfiteatru după o lecție reușită. Urmărind împlinirea ca profesor, răspundea și dorinței părintelui nostru, care își căuta visul de cărturar nerealizat pe traiectoria copiilor săi. Și mai era ceva. „Făcând carte” cu studenții, Mihai își vindeca frustrările adolescentului izgonit din școală din cauza „dosarului” chiar în prima clasă de liceu. De aceea și singura „avere” acumulată în 30 de ani de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inima: să ne trăiești, Nicule! (revista Cronica veche, nr. 10, 2011) 181 Mihai Drăgan - corespondență Un mic pachet de scrisori trimise de Mihai Drăgan (4 dec. 19371 nov. 1993) în anii 1955 1957 documentează asupra condițiilor de formare ale viitorului cărturar, într-o perioadă istorică destul de tulbure. Studentul abia ieșit din adolescență cultivă cu totală sinceritate și dăruire o prietenie întemeiată pe comunitate de „ideal” (noțiune des invocată în aceste confesiuni), de lecturi și preocupări literare, ca și pe împărtășirea acelorași
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
literaturii „subiective”. Ceea ce înseamnă că „adevărul” autorului nu coincide totdeauna cu al celorlalți, mai cu seamă când textul conține „incidentele unei vieți mediocre” (Constantin Călin, PROVINCIALE, Fragmentarium, 1975-1989, Ed. Babel, Bacău, 2012, pag. 475). Aici se impune o precizare. „Mediocritatea” cărturarului, dincolo de înțelesul peiorativ de uz curent, trimite la horațiana aurea mediocritas (calea de mijloc, echilibrul sufletesc, moderația), o țintă ce ar trebui să confere maximă credibilitate confesiunii. Sinceritate, onestitate, autenticitate sunt premisele revendicate în scrierea (și transcrierea selectivă) a însemnărilor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult înainte de adoptarea fonetismului franțuzesc (filozofie). Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și neîncredere. În plus, am
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zicem, Nicolae Spătarul din Mileștii Vasluiului, zis și ‚,Cârnul’’, boierul care și-a trăit exilul pe două continente acum peste trei sute de ani? Cel puțin un lucru: o lipsă (tronul Moldovei, sau numai nasul!) a adus după sine o umplere. Cărturarul își face datoria cu tot atâta zel în Occident (este primul român căruia i se tipărește o carte în franceză, la Paris), în Rusia, China sau în Țară. Vocația culturală a învins nostalgia tronului, acea „pohtă ce-am pohtit”, cum
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Eliberat mai întâi de „pohtele” lumești: bogăția, onorurile, domnia. Dar să nu intrăm pe terenul supozițiilor, ci să adăugăm încă două nume importante pentru tema în discuție. Pribegia unei familii boierești din Moldova l-a creat, am putea spune, pe cărturarul Miron Costin. Surghiunul rusesc al lui Cantemir, neinspiratul întru alianțe politice, apare drept un câștig în plan spiritual. Inadaptarea la un mediu ostil îl va fi făcut să caute alinarea la masa de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sale au fost deturnate în mod abuziv, pentru a servi drept „ciocan” ideologic în mâna unor grupări și persoane cu diferite orientări: neaoș naționalistă, xenofobă, antisemită, național-comunistă. În ultimii ani, o serie de „patrioți” și „buni creștini” anonimi (dar și cărturari cunoscuți) invocă numele scriitorului drept argument (încă unul!) pentru „conspirația” (imperialistă, sionistă, masonică etc.) contra românilor. Redactorul ziarului Timpul ar fi fost „asasinat” la ordin, cu participarea unor politicieni, a unor agenți ai Vienei imperiale și a unor prieteni apropiați
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
masa de scris. Bucuros cu adevărat l-am văzut în fața paginii care îi ieșise bine de sub condei ori când pleca din amfiteatru după o lecție reușită. Urmărind împlinirea ca profesor, răspundea și dorinței părintelui nostru, care își căuta visul de cărturar nerealizat pe traiectoria copiilor săi. Și mai era ceva. „Făcând carte” cu studenții, Mihai își vindeca frustrările adolescentului izgonit din școală din cauza „dosarului” chiar în prima clasă de liceu. De aceea și singura „avere” acumulată în 30 de ani de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
inima: să ne trăiești, Nicule! (revista Cronica veche, nr. 10, 2011) 181 Mihai Drăgan - corespondență Un mic pachet de scrisori trimise de Mihai Drăgan (4 dec. 19371 nov. 1993) în anii 1955 1957 documentează asupra condițiilor de formare ale viitorului cărturar, într-o perioadă istorică destul de tulbure. Studentul abia ieșit din adolescență cultivă cu totală sinceritate și dăruire o prietenie întemeiată pe comunitate de „ideal” (noțiune des invocată în aceste confesiuni), de lecturi și preocupări literare, ca și pe împărtășirea acelorași
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
literaturii „subiective”. Ceea ce înseamnă că „adevărul” autorului nu coincide totdeauna cu al celorlalți, mai cu seamă când textul conține „incidentele unei vieți mediocre” (Constantin Călin, PROVINCIALE, Fragmentarium, 1975-1989, Ed. Babel, Bacău, 2012, pag. 475). Aici se impune o precizare. „Mediocritatea” cărturarului, dincolo de înțelesul peiorativ de uz curent, trimite la horațiana aurea mediocritas (calea de mijloc, echilibrul sufletesc, moderația), o țintă ce ar trebui să confere maximă credibilitate confesiunii. Sinceritate, onestitate, autenticitate sunt premisele revendicate în scrierea (și transcrierea selectivă) a însemnărilor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult înainte de adoptarea fonetismului franțuzesc (filozofie). Prin urmare, cred că în epocă existau anumite limite de comunicare între literați, datorate educației, culturii, poate și unei atmosfere (special întreținute) de suspiciune și neîncredere. În plus, am
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]