4,453 matches
-
40 de ani, și mă trezesc brusc că iau viața în serios. Trăiesc izolat, citesc, scriu și duc o nouă viață de student, ajutat și de un post norocos, care-mi lasă mult timp liber. Și așa, într-un oarecare calm, trec treizeci de ani de viață. Ating o vârstă în care gândurile îmi sunt proaspete, iar pofta de viață exterioară se risipește ca prin farmec. Ca și cum n-aș fi fost niciodată tânăr... Faptul că Valéry consideră Iliada drept „culmea plictiselii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
i însoți, ca să văd cât de mult s-a schimbat capitala după numai cinci zile de stare de asediu. înainte de plecare am avut o discuțiune deranjantă cu Sophie, ea refuzând categoric a fi văzută de doctor, eu anunțând-o, cu calmul meu, pe care ea îl cunoaște de ceea ce este capabil, că mă voi vedea silit a apela la doctorul Fundățeanu, peste voința ei. Trebuie să recunosc că nu era momentul potrivit, mai ales ținând seama și de starea ei de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Până la ora cinei am rămas în cabinet, fiind scutit de grijile corespondenței, ce s-a rărit mult. Starea generală surprinzător de bună. Nimic important nu a intervenit până la această oră, când îmi termin însemnările. M-am decis a-mi păstra calmul cu orișice efort, iar pentru îndepărtarea sufletească a Sophiei voi căuta soluțiunile într-un moment de acalmie. 23 august 1916 Vreme încă bună. Izolare totală, din care m-a scos amicul Victor, ce de mult amenința cu o vizită. A
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scaune. Una dintre stewardese Își șterge sîngele de pe față. Acum un minut, se plimbau fericite cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întîmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu căruciorul cu alune prăjite. Asta se Întîmplă altor oameni, de pe alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frîu ? În spatele meu, aud pe cineva care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
alte avioane. Oamenilor de pe casetele video demonstrative. Nu mie. — Vă rugăm să vă păstrați calmul, spune căpitanul. În clipa În care vom avea mai multe informații... Să-mi păstrez calmul ? Nu mai pot nici să respir, darmite să-mi păstrez calmul. Ce facem ? Trebuie să stăm pur și simplu, fără să facem nimic, În timp ce avionul se cabrează ca un cal scăpat din frîu ? În spatele meu, aud pe cineva care se roagă „Sfîntă Marie, tu, cea binecuvîntată...“ și mă trece un val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
bărbatul din avion. Ce face aici ? Și de ce ochii tuturor sînt Îndreptați asupra lui? Acum vorbește și toată lumea Îi soarbe fiecare cuvînt de pe buze. Se Întoarce din nou și eu mă ascund repede În spatele automatului, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Ce face aici ? Nu poate să... Nu poate fi... Nu se poate ca el să fie... Cu picioare tremurînde, mă Întorc la birou, Încercînd să nu vărs nici o picătură de cafea pe covor. — Hei, Îi spun lui Artemis, falsînd ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fără să-i simt deloc gustul. — ... șeful departamentului nostru marketing și promovare, Paul Fletcher, Îl aud pe Graham spunînd. — Îmi pare bine să te cunosc, Paul, aud același glas sobru, de american. El e. Categoric, el e. OK, păstrează-ți calmul. Poate că n-o să-și aducă aminte de mine. La urma urmei, a fost doar un zbor scurt. Probabil că zboară foarte des cu avionul. — Dragi colegi. Paul Îl conduce spre centrul biroului. Am onoarea de a vi-l prezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
seama. Cu toții au În mînă foi de hîrtie, iar atmosfera pare destul de Încordată. I-a adunat pe toți aici ca să asiste la concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fîstîcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surîs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
erați oamenii ăștia de care zic ! Voi erați cuplul. Vreau să spun, dacă n-ați reușit nici măcar voi, ce rost are să mai Încercăm măcar, noi ăștialalți ? — Katie, nu eram deloc cuplul, cum spui tu, zic, făcînd eforturi să-mi păstrez calmul. Eram un cuplu, pur și simplu. Și nu ne-am Înțeles și... asta e, lucrurile astea se mai Întîmplă. — Dar... — Și, sinceră să fiu, aș prefera să nu mai vorbesc despre asta. — A, zice și mă privește pe deasupra pungii. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe e-mail. La opt ? — La opt e foarte bine ! CÎnd ies din biroul lui Jack, Sven Îmi aruncă o privire, ridicînd din sprînceană, dar eu nu zic nimic. Mă Întorc În departamentul de marketing, făcînd eforturi uriașe să-mi păstrez calmul și să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încîntarea din sufletul meu nu are margini și nu reușesc deloc să-mi șterg surîsul care Îmi cuprinde fară voia mea chipul. O, Doamne. O, Doamne. Ies În oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
el. Îți promit că nu-mi ia mult. OK ? — OK, zic ridicînd vag din umeri. Ce altceva aș putea să zic ? Dar, În suflet, simt că-mi pulsează o frustrare la limita furiei. Făcînd eforturi imense de a-mi menține calmul, iau shakerul de cocteil și-mi torn ce a mai rămas din băutură În cupă, după care iau o Înghițitură. Jack și Sven discută aprins lîngă poartă, cu voce joasă. Iau o gură de cocteil și mă trag cît pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi Îngrop capul În mîini. — Și... cum de știe atîtea lucruri despre tine ? face Aidan o tentativă de conversație. SÎnteți... Împreună ? — Ne-am cunoscut În avion. Ridic privirea, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Și... pe tot parcursul călătoriei, i-am spus totul despre mine. După care ne-am Întîlnit de cîteva ori, și eu am crezut... Nu-mi mai pot ține În frîu vocea. Am crezut sincer că s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noastre brusc. Jack oftează. — Emma... — Și noaptea aia cînd ai vorbit Întruna la telefon ? Cu alea ce-a fost ? De data asta, Jack nici măcar nu se mai obosește să răspundă. — Înțeleg. Îmi dau părul spre spate, Încercînd să-mi păstrez calmul. Jack, ți-a trecut măcar o dată prin cap că, În tot timpul ăsta pe care l-am petrecut Împreună, tu nu mi-ai spus aproape nimic despre tine ? — Cred că asta e din cauză că... sînt genul de persoană care nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine ar fi să pretind că am și eu un iubit. Da. Am să-i zîmbesc sarcastic și am să-i spun „Știi, Jack, n-am zis niciodată că avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
senzație de frig îl cuprinde în întregime și-l scutură violent. Din interiorul unui Mercedes alb, doi ochi mari, albaștri, vii poate singura impresie de viață într-un anotimp cenușiu ce împresurase totul îl învăluie în apa lor calmă. Un calm de durere mocnită... Amintirea acestei impresii devine tot mai vie, pe măsură ce dinții lui mușcă puternic dosul pumnului încleștat, repezit spre gură, parcă să înăbușe o nouă exclamație. Era sigur că a uitat-o definitiv, că rana s-a vindecat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-se, de data asta, urmărită cu interes de ochii lui Mihai. Iese, însoțindu-și scuza că-l lasă singur de același gest semirotund, un fel de: "camera îți aparține". Mihai știe că a devenit sigur pe el și-și impune calmul necesar, din interiorul căruia s-o poată urmări pe Liliana. Peste amintirea ei o fată frumoasă, dar timidă pînă la bănuiala de complexare -, odată cu primul telefon primit săptămîna trecută, a adăugat căldura din glasul acesteia, felul inimitabil în care știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
se fac lucrurile dragi. Chiar și dragostea! șoptește Mihai și se apropie să o sărute. Dar imediat se retrage și clatină din cap, tremurîndu-și privirea: "Nu, nu trebuie!" o imită. De dincolo de ochelari, ochii migdalați ai Lilianei îl învăluie cu calm, iar buzele i se răsfrîng, conturînd surîsul: Ce fain știi să fii ironic! Palmele lui Mihai strîng între ele, ca la rugăciune, pe-ale Lilianei: De ce ești supărată pe Sonata lunii? Tu de ce-o iubești atît? Palmele amîndurora se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și se oprește tocmai lîngă fereastră. Se întoarce spre el și rămîne așa, privindu-l îndelung. Mihai o vede cît e de firească în gesturi și înțelege că furia ei, chiar în momente mai dificile, nu poate depăși pragul unui calm de aleasă ținută sufletească, de la înălțimea căruia se impune interlocutorului, obligîndu-l să-i fie pe măsură, sau să renunțe. Renunț! gîndește Mihai cu glas tare. Îmi retrag vorbele, te rog! se corectează imediat. Liliana surîde, încrețindu-și colțul gurii. Rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
palmelor ce-i strîng brațele, apoi se retrage în fotoliu și fumează calm, aproape absentă. Indiferent ce s-ar fi întîmplat între noi, atunci, cu doisprezece ani în urmă, nu cred că te-aș fi cerut de soție, menține Mihai calmul dintre ei, prin tonul jos. Nu știam precis cum voiam să arate viitoarea tovarășă de viață. Pentru că nu mă gîndisem serios la căsătorie. Și cînd te-ai gîndit serios, ai știut? Poate că, asemeni foarte multor bărbați, întîi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mi se dea niște bani ce-ar acoperi măcar costul dactilogramelor; sunt unul dintre scenariștii de rezervă. Și nu te-ai întrebat de ce? se uită Liliana spre el. Mihai înțelege cît de fermă poate fi cînd pune întrebări grave. Totodată, calmul tonului, asociat privirii în care l-a învăluit, îl fac să-și dea seama că întrebarea a izvorît dintr-o participare afectivă la cele în discuție. Evident, m-am întrebat, dar te și întreb: tu, fiindu-mi soție, ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
cînd ajungem afară, în stradă, clatină afirmativ din cap, oprindu-se în fața lui. Arată cu privirea spre pardesiu. Mihai i-l ține, apoi, după ce-și îmbracă și el paltonul, se oprește în fața ei, căutîndu-i privirea. Liliana îl înfruntă cu calm. Doar tristețea așternută de-a binelea în colțul gurii spune că-n adîncuri e o durere profundă. Și pentru că Mihai nu face vreun gest, Liliana aruncă o privire roată, peste întreaga încăpere, ca o ultimă îmbrățișare și, coborînd ochii, pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ia de braț. Refac împreună, alături, drumul pînă la hotelul "Carpați", același drum lung, străbătut în sens invers într-un miez de noapte, cu două săptămîni în urmă. Vorbesc de una, de alta, parcă să-și împărtășească bucuria reîntîlnirii, prin calmul tonului și inflexiunea caldă a vocii. Uneori încetinesc pasul, își aruncă o privire, Mihai îi strînge brațul mai cu putere, iar Liliana se lipește de umărul lui și o pornesc înainte. Cînd ajung în camera de hotel, Liliana face un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrînd să-l smulgă din clipele de neliniște, m-a luat mai demult la o întîlnire cu un scriitor local. Tocmai îi apăruse ultima carte. Cineva a încercat "o strîmbă", cum se zice. Soțul prietenei mele, un bărbat de un calm și de o bunătate rar întîlnite, dar care, sinceră să fiu, e cam prost, adică limitat, a rîs încet. Fana însă a șoptit: "O, nu!..." Cînd am privit-o, era galbenă. Scriitorul însă a răspuns calm. Tonul lui ferm, asociat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să fim fericiți. În fond, de ce n-ai accepta propunerea celor de la combinatul de îngrășăminte, să te transferi aici, cu toată familia? Măcar am discuta la telefon mai des. Mihai ridică brusc ochii spre Liliana. Privrea lui nu exprimă decît calm, dar unul pe care el și-l știe parșiv, pentru că-l obligă pe interlocutor să-și ducă la capăt gîndul început. Nu, mamă dragă, nu vreau asta pentru ca să-mi fii aproape, să ne putem întîlni, ci să te știu aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]