KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668

animalelor savanei din Regele Leu, desenul preferat al lui Kevin, nu-i mai păruse niciodată atât de Înțeleaptă ca acum. Hakuna matatta. Fără griji, Kevin. Rămâi și după aceea? o Întrerupse Kevin. Da, iubire, dorm cu tine. Îngrămădiți pe extensia canapelei, strânși unul lângă altul ca să nu cadă pe jos. Mâinile mele Îl cuprind de la spate, pumnii lui se strâng lângă coastele mele, genunchii lui pe burta mea, greutatea lui lângă inima mea. Îl iau iarăși În mine, unde nu i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
lalele albastre, atât de mare, că nici măcar nu Încăpea pe ușă. Lalele albastre. Sasha se dădu la o parte și străinul - privind nehotărât În jur - târî cu greutate coșul, până În centru Încăperii. Sasha Îi spuse să Îl lase acolo, lângă canapea, conștient că nu era În stare să-și șteargă de pe chip bucuria idioată. Bătrânul cu coadă de ponei, scandalizat de indecența locuitorilor acestei țări perverse, se retrase În grabă spre ușa deschisă și dispăru. — Lalele albastre, Îi strigă Sasha motanului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
așezate comod În fotolii, unele Înțepenite sub jetul cald al uscătoarelor de păr, altele revărsate În scaune, cu șuvițe de păr unse de culoare, Împachetate În foițe de aluminiu, ceea ce le făcea să arate ca niște extraterestre. Femei așteptând pe canapele, altele la șamponat. Pretutindeni. — Este vorba despre un apartament cu trei camere de o sută douăzeci de metri pătrați, superfinisat, cu deschidere spre grădină - În grădină sunt diferiți arbori de talie Înaltă, un vis, recita secretara agenției imobiliare. Dacă vreți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
intrarea dormitorului. Aris se clătină ca și cum i-ar fi dat un pumn În cap. O, nu, asta nu. În 1998 se Înscrisese În Asociația pentru Extincția Umană Voluntară. Într-o după-amiază, când se odihneau prea aproape unul de altul, pe canapelele pline de păr din mansardă, În timp ce Mabuse Îi lingea și-i sâcâia cu limba lui aspră, după un schimb serios de opinii asupra sistemelor majore (decadența concepției occidentale, tragismul globalizării), Maja găsise curajul de a-i mărturisi că uneori În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei, spuse Jonas, adresându-i un surâs prietenos. Avea ochii Întunecați, cu dugulițe verzi. — Mă rog, nu-mi amintesc, spuse Valentina. Nu fusese o petrecere nemaipomenită, așa cum sperase, stătuse tot timpul așezată pe canapea, singură și nespus de tristă, ca un cuier, În timp ce toți În jurul ei se distrau nebunește. Nimeni nu o fila. În cele din urmă, pentru a-și mai ridica puțin moralul, se Înfundase de Sangria și apoi vomitase toată noaptea. Bunica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
părul lung și blond și o bandană pe cap. Dar ăsta era renumitul Paolo, care avea casă la Campodimare. Coborâră În localul de la demisol. Prin gemulețele mici se vedeau picioarele trecătorilor. Era un loc aseptic, gol, În care era o canapea, o măsuță pe care zăcea un catalog de mostre și un dulăpior din plastic și sticlă, asemănător celui din cabinetul doctorului de la Asistența Socială. Dar pe pereți erau fotografii cu personaje faimoase, gen David Beckham, care Își tatuase spatele, mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
dar puștii erau impresionați. Kevin dăduse lovitura. Dar trebui să-și șteargă mâinile pe cozile smochingului, căci o teamă inexplicabilă i se lipise de trup. Vorbind, Îi revenise În minte acea senzație de sufocare care Îl făcea să alerge pe canapea și să dea televizorul mai tare. Și dintr-o dată Își aminti de ultima ocazie când văzuse Kalashnikovul, și nu era pe la Anul Nou, iar tati nu avea voie să-l țină, căci era interzis, deoarece e o armă de război

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
pline de grație. Cântecelul cu cădița se terminase, chiar dacă melodia chinuitoare continua să-i răsune În urechi. Corul infantil intona acum Perdono/ sì quel che é fatto é fatto io però ti chiedo/ scusa - dar copiii nu se vedeau. Pe canapele erau doar femei. Și-i păreau toate identice, pieptănate la fel, cu bijuterii asemănătoare, cu ceasuri identice și cu aceleași rochii Întunecate și caste, cu aceleași Încălțări cu vârfuri ascuțite, cu tocuri Înalte și prevăzute cu brățări În jurul gleznelor. — Școlile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de săpun rătăcit și Îl ținu suspendat pe vârful degetului. Era imens, strălucitor. Dacă nu explodează, gândi ea, se Împlinește o dorință. Ce dorință? Că Jonas, chimistul, va veni să mă vadă și altă dată. Ce șic erau doamnele de pe canapea. Ce minunat era acest palat. Cine știe cine locuia aici de obicei? Unii au tot norocul din lume. Dar mama spune că putea să-mi fie și mai rău. Puteam să mă nasc În Africa și să mor de dizenterie Înainte de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
acelui cer părea să o Înalțe spre infinit. Balonașul se sparse: pe vârful degetului Îi rămase doar o substanță vâscoasă, ca saliva. Își șterse degetul de tocul ușii. — Vreți să vă așezați? Îl Întrebă Maja pe Antonio, arătându-i pe canapea locul lăsat gol de cinica mamă de vreo cincizeci de nai, care se Îndepărtase cu o scuză. Copiii cântă karaoke, cred că mai au Încă vreun sfert de oră, animatorii vor să-i pună pe toți să cânte. Antonio o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
că jurnalistul cu ochi albaștri dezbătea cazul unui preot căsătorit, lucru care nu e frumos, să aibă atâta publicitate unul care l-a renegat pe Isus Cristos pentru gaura unei femei. — O, mamă, Încetează, spuse Emma aruncându-și blănița pe canapea. Nu mă fă iar de rușine. Te rog, Sasha, intră o clipă să o saluți pe Valentina. Îi va face mare plăcere să te vadă. Îți aduc ceva de băut. Ar trebui să am un Martini În frigider. Nu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
nu reușise. Sau poate că da. — Unde e Valentina, mamă? strigă Emma din bucătărie. Însă Olimpia era prea interesată de oaspetele neașteptat și nu-i răspunse. — Ce meserie aveți? Îl Întrebă avidă. — Predau italiana, răspunse docil Sasha. Se așeză pe canapea, cufundându-se Într-o Îmbrățișare de arcuri și de pluș. Continuă să surâdă politicos mamei Emmei. Dar, Încercând să nu fie observat, după câteva clipe, Își scoase de sub el obiectele care Îl Înțepaseră atât de dureros. Un robot dezmembrat care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
continua s-o privească. Formă neliniștită numărul care fusese cândva al ei. Dar În Carlo Alberto nu răspundea nimeni. Antonio nu Îi dusese acasă. Nu vreau să-i vadă azi, spuse smulgându-și șorțul și lăsându-se să cadă pe canapeaua din bucătărie. Copiii mei. Dumnezeule, de ce nu l-am Împiedicat? De ce nu l-au arestat? De ce nu eram cu ei? Fii calmă. Totul e bine. Îi adoră. Copiii mei. Închise ochii. Nu voia să plângă de față cu Sasha. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
Și vorbesc despre petrecerea Camillei, care a fost fantastică - erau și clovni, făceau și vrăji, erau și iepurași albi, și păpușari, și scamatori, se jucaseră de-a vânătoarea de comori, și-am câștigat noi, dar cadoul l-am uitat pe canapea, să sperăm că mi-l va pune deoparte Camilla. Norii Îmbrățișează turnurile gemene ale bisericii Sant’Agnese, dar oricum, nu va ploua, și timpul se oprește, iar ei sunt pur și simplu Împreună, din nou, toți trei. —Ți-ai uitat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
de fapt, ca de obicei, cheia se Înțepenise și tati trebui s-o forțeze și apoi să Împingă ușa cu putere. La intrare era același cufăr - iar În colț, aceeași veioză cu picior, cu becul ars. În salon erau aceleași canapele, acoperite cu aceleași pernuțe cusute cu paiete lucioase - iar șemineul era tot În colțul dintre fereastră și ușa de la camera lui tati și a mamei, acolo unde fusese dintotdeauna. Șemineul nu fusese aprins de mult timp: În el erau doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
și Tir. Pe coperta prăfuită se vedeau două puști cu pat de argint Învechit și inscripția: MUNIȚII. Acasă. Totul era identic, dar estompat și mai vechi. Altfel, se simțea un miros Închis, de mucegai și fum stătut care zăcea În canapele ca un fel de ceață cenușie. Și era o pată de umezeală ca un fluture, ruginiu, care se Întindea În jurul candelabrului din salon - o infiltrare de apă de pe terasa de deasupra clădirii. Și praf. Grămăjoare de praf pe mochetă, ghirlande

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
stea liniștită. Dar momentul trecuse. Pierduse clipa. O sclipire neplăcută Îi Încețoșase privirea și Îl Împiedicase să scoată pistolul. Și sunetul inconfundabil al unui celular care trimite cine știe ce mesaj stupid Îl pusese În gardă. Iar acum Kevin, În picioare pe canapea, Îl prinsese de cămașă - și strângându-l la piept, Îl privea de parcă s-ar fi temut ca nu cumva să-și retragă promisiunile. Antonio nu voia să facă asta În timp ce copilul Îl privea. În singurul lui ochi strâmb și dezarmat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
ai ciorapii găuriți, Începu să râdă Valentina. Gâfâind, priviră amândoi degețelul lui Kevin care ieșea ironic din șosetuță. Kevin râse, căci oricum țâfnoasele de Fioravanti nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită. Nu voia să-l părăsească pe Simba, care acum fugea În pădure și se Întâlnea cu simpaticul mistreț care Îl Învăța filozofia de viață, Hacuna Matata - care Înseamnă „Fără griji”. Însă i-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
să-l lase În pace. Își va lua Împrumut halatul lui și va ieși repede. În baie avea să stea mai mult. Trebuia să Îndepărteze transpirația de la meci, să aplice crema cicatrizantă pentru piercing și apoi să se ghemuiască pe canapea, până când somnul avea să-i Închidă ochii, ca mai demult. Fără să vrea, răscoli din priviri mobilierul - căuta un semn care să-i arate cum și cu cine Își petrecuse tati anii aceștia fără ei. Dar nu observă nimic nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
știi să recunoști prezența divinului și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
sufragerie plutește un miros Înțepător de țigări, de chipsuri și de altceva pe care nu-l poate defini. Sau poate că da, dar speră să se Înșele. Casa aceasta sinistră - ciudat de goală, fără suflet, fără obiecte, doar câte o canapea roasă, fără cuverturi, cu o bibliotecă goală. Îi luase de-acolo și nu mai fuseseră văzuți. Casă nelocuită, abandonată, infestată de amintiri - fantasme. Preotul zice că spiritul e În noi și agentul principal apasă butonul telecomenzii și Îl Închide. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
e uscat, nu a fost folosit. Apoi imagine panoramică a coridorului, umbre melancolice ale unor tablouri dispărute, imagine totală a salonului, neglijență, delăsare, abandon, praf, un pinochio de lemn, carcasa de la Regele Leu, stropi de sânge pe pereți. Zoom sub canapea: o pereche de papuci pentru volei. Constituie probă? Sunt utili reconstituirii dinamicii evenimentelor? Cu Îndoială, sunt filmați, fotografiați și introduși Într-un săculeț de plastic transparent. Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul Doi. Uneori, după anchetă, rudele le solicită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
transparent. Pe eticheta probei sunt atribuite Victimei Numărul Doi. Uneori, după anchetă, rudele le solicită. Papuci, haine purtate În ultima zi, monede, obiecte găsite În buzunare. Nasturi, medalioane, agrafe. Un fel de relicve ce nu fac minuni. Probe. Perna de pe canapea - găurită de glonț. Din cele două găuri, de intrare și de ieșire, ies pene albe, care se ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
cele două găuri, de intrare și de ieșire, ies pene albe, care se ridică la fiecare pas și te urmăresc dacă te Îndepărtezi. Probe. Un pahar de carton de la McDonald’s cu paiul Încă trecut prin capac - găsit pe aceeași canapea. De fiecare dată când agenții trec pe lângă el, mișcarea aerului face ca balonul roșu, agățat la Încheietura micuțului, să oscileze. Și de fiecare dată agentul principal tresare, căci legănarea aceea Îi dă impresia că mititelul Încă se mai mișcă. Copilul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
I se cere să povestească. Deci asta este? Descrie scena pe care n-ar fi vrut nici măcar să și-o imagineze. Îl ascultă, fără să-l privească. Nici el nu-i privește. Și nu-l privește nici pe mititelul de pe canapea - o gogoașă neagră, un Mic Prinț strabic aflat Între perne ca și cum ar dormi. Ar trebui să-i fie Închis ochiul. Și să-i fie șters sângele care-i curge din nas și din gură. Dar nimeni nu trebuie să atingă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]