222,545 matches
-
alta și care le salvează memoria literară, dar, în timp ce Holban a avut toată viața obsesia morții, murind însă stupid din cauza unei peritonite, Sorin Stoica a dus pe picioare o boală incurabilă, stingîndu-se însă cu seninătate. Jurnalul pune, așadar, cap la cap e-mailurile pe care în ultimul său an de viață scriitorul le trimitea unui grup de prieteni. Dacă vreți, acele e-mailuri erau un fel de news-letters dar nu despre Sorin Stoica ci despre viața care se întîmpla în jurul lui. Retras
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
zâmbet. Mă panichează cei care umblă cu soclul lor sub braț și, în clipa în care te întâlnesc, urcă pe soclu și îți vorbesc sub formă de statuie. Mă plictisesc de moarte noii funcționari care zâmbesc tâmp și dau din cap americănește, asemenea câinilor din plastic ce ornau lunetele vechilor Dacii. Lor, tuturor acestor categorii, le spun tot soiul de trăznăi pe care, altfel, nu aș avea cum să le vând." Cum în redacția noastră nu sînt persoane din categoriile la
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
cercetat din stradă cu privirea geamul acesteia și repede a înțeles că cineva îi pătrunsese cu forța în casă și-l aștepta. Bănui că nu putea fi altcineva decît Securitatea, a văzut apoi cum strada fusese blocată la cele două capete de securiști care se îndreptau spre el, a intrat în holul blocului și a chemat ascensorul, și pe cînd acesta începu să coboare spre parter și pe treptele dintre etaje se auzeau tropăind cizmele altor securiști, deschise ușa și, așezîndu-se
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
îndreptau spre el, a intrat în holul blocului și a chemat ascensorul, și pe cînd acesta începu să coboare spre parter și pe treptele dintre etaje se auzeau tropăind cizmele altor securiști, deschise ușa și, așezîndu-se în genunchi, își puse capul pe marginea tunelului prin care cobora liftul care, ajuns la parter, îi reteză profesorului căpățîna, ca o ghilotină." Articolul lui Ion Papuc merită să fie citit de membrii comisiei însărcinate cu cercetarea crimelor comunismului.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10566_a_11891]
-
mai teafără și mai surâzătoare ca oricând, se pornește o furtună de nu se mai vedea om cu persoană (nu de alta, dar fiecare fugea pe cont propriu, unde scruta cu ochii, mai, mai că va afla un adăpost deasupra capului). La ce bun chapeau-ul colector de monedele cele de toate zilele? S-a mai gândit oare cineva la saltimbancul rămas în zloată lângă lada lui plină cu apă de ploaie, în care oricâte săbii ar fi infipt, n-ar fi
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
are numeroase exemplare autohtone, a doua, doar cîteva. Iar aspirația mea la hibriditate n-are șanse să se petreacă prea curînd, deși există reminiscențe ale unei treceri bruște din (2) în (1). Așa că, fiind doar cronicar, îmi vărs cenușă în cap pentru trei filme pe care le-am văzut cu întîrziere, dar de care merită scris: Culmea furiei (noutate DVD), plus Piscina și Reconstrucție, cele din urmă putînd fi vizionate pe unicul canal pay TV din Romînia. Să încep cu Culmea
Culmea reconstrucției piscinei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10581_a_11906]
-
între ei? Ori pe Eliot indiferent la iubire, după denigrarea ei pătimașă și disperată din The Waste Land? Pe lângă textul uscat al acestui (aparent) domol, clar și foarte pervers - de fapt - trans-roman, literatura modernistă este un început naiv. Bătaia de cap abia cu Era Desperado începe. Odată ce romanul a înțeles că nu poate exista în afara limbajului - fiindcă limbajul este singura convenție inviolabilă, fără de care autorul nu poate fi autor, nu poate comunica - pofta lui pantagruelică de inovație s-a canalizat pe
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
cu abilitatea-ai cunoscută, telespectatorii și implicit poporul de la o adevărată psihoză care ar fi avut consecințe imprevizibil-catastrofale, fiindcă, în realitate, domnul Prim-ministru părea o curcă, după o ploaie repede, urmărind în zare zborul amenințător al unui fluture cu cap de mort. Spot publicitar (tot) la Antena 3, și tot în aceeași seară de 25 mai, realizat de Radu Stroie sub genericul: - "SRI-ul nu spune minciuni..." - Așa e, așa e!, s-a auzit prin văzduh aceeași voce tenebros-amenințătoare. Are
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
Ay, Doamne, nu se poate!, a zis cu spaimă în glas nevastă-mea Coryntina. Însă am apreciat cu toții și cu obiectivitate, modestia excesivă a "cațavencistului", inclusiv Haralampy - venit să-i împrumut un sfert de trăscău pentru scoaterea cuiului rămas în cap din seara precedentă - el chiar spunând: - Domnilor (adică eu și Jerome), după umila și neavizata mea părere (ipocritul!), Cațavencu e cu mult mai obosit decât spune domnul Bușcu... Iar între altele fie spus, după ce am văzut și "Balul Academiei Cațavencu
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
-se cât de glumeț este? (Dar nu era și, dacă va fi cinstit cu sine, va recunoaște măcar în singurătatea privitului în oglindă...). Sau: pentru că Victor Ponta l-a amenințat pe același ITM în limbaj parlamentarist că "îi dă un cap în gură"? Pentru că Iuliana Tudor era și ea pe-acolo - apropo de "O vedetă... populară" oare ? Personal sunt curios dacă simpatica prezentatoare, și foarte vorbăreață, își poate imagina "afinitățile" dintre "Academia Cațavencu" și "O vedetă..." cu adevărat populară altfel decât
Trăind în cercul nostru... strâmt by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10609_a_11934]
-
Băsescu și Mircea Geoană, ați fi nevoiți să alegeți între clovnii lor, Gigi Becali și Adrian Năstase, ce ați alege? Eu aș fugi până aș uita cine sunt. Până pe partea cealaltă a globului, nu m-aș opri; acolo, stând cu capul în jos, mi-ar veni mintea la cap. Dacă tot nu mi-a oferit Dumnezeu șansa să mă nasc și să trăiesc în America, măcar să mor acolo.
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
alegeți între clovnii lor, Gigi Becali și Adrian Năstase, ce ați alege? Eu aș fugi până aș uita cine sunt. Până pe partea cealaltă a globului, nu m-aș opri; acolo, stând cu capul în jos, mi-ar veni mintea la cap. Dacă tot nu mi-a oferit Dumnezeu șansa să mă nasc și să trăiesc în America, măcar să mor acolo.
Putem fi conduși de Gigi Becali? by Victor Martin () [Corola-journal/Journalistic/10589_a_11914]
-
inclusiv România, s-a făcut și se face mult caz (în presă, în parlament, dar și în cărțile unor specialiști precum Silviu Brucan) de o trecere de la socialism la capitalism. De aici, o întreagă confuzie de criterii, un melanj fără cap și coadă între ideile lui Max Weber și cele ale filozofilor postmodernității și, implicit absența unei viziuni coerente în privința viitorului imediat. Imaginarul românilor privind etica muncii în țările occidentale este unul fragmentar și confuz (creionat pe baza "poveștilor" celor care
Radiografia unui eșec by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10591_a_11916]
-
clar din rîndurile de mai sus că sunt adepta unui simț al măsurii în domeniul conexiunilor bazate pe simboluri. Ba chiar, pe vremea cînd studiam instituționalizat, priveam cu condescendență sinapșiștii (nu mi-a trecut încă). Mi-a trecut uneori prin cap faptul că o făceam și dintr-o oarecare inhibiție. Pe de altă parte, și descoperirea unui simț al măsurii, găsirea unei ocale potrivite implică și ele un anume risc. O problemă pe care nu mi-am pus-o pe atunci
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
că această proiecție nu e, totuși, fidelă în totalitate. Dispoziția bovarică, pe care o considera, cu oarecari ezitări, la fel de importantă în structura psihologică dihotomică, a privit-o uneori cu un ușor sentiment de vinovăție: "voi sublinia - scrie în Memorii II, cap. XXXV - numai aderența psihologică, valoarea muzicală a Ťmutațieiť, ca și a relativismului de la baza ideologiei mele, care, departe de a fi o manifestare bovarică (s. n.), reprezintă expresia temperamentală cea mai fidelă, valabilă nu numai pentru valorile estetice, ci și pentru
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
utilizarea bombei atomice, i-au creat comunismului un scut rezistent, un regim special. Nu înseamnă, însă, că factura crimelor sale se deosebește în vreun fel de aceea a nazismului, ori că diferențe de substanță obligă la tratamente deosebite, genocidul fiind capul de acuzație ce se aduce fiecăruia dintre cele două totalitarisme. Nazismul nu a mai putut reînvia, comunismul stăpânește mai departe în comunități de pe trei continente, partide comuniste din Uniunea Europeană participă la coaliții guvernamentale, ca unele ce s-au dezis de
Avem motive de îngrijorare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10611_a_11936]
-
interzisă de Gabriel Liiceanu, Bietele corpuri de Sonia Larian etc.), precum și fraza ei finală, care amintește de o celebră temă despre cărți a lui Nicolae Manolescu: "Să nu uităm însă că majoritatea cărților vii, adică citite, nu stau în ruptul capului la locul lor, se pitesc pe sub pat, cad în spatele biroului, alunecă în interiorul fotoliului sau pleacă adesea, fără să spună o vorbă, cu cel mai bun prieten. Așa încît multe dintre cărțile pentru care mi-aș fi dat banii sau viața
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10587_a_11912]
-
concurs și al unor condeie avizate. Nota bene: un proces ce s-a înscris în anii 50, deci în perioada "internaționalistă", cînd încă naționalismul ceaușist era departe de a-și fi trasat conturul agresiv. Nu uităm că pe atunci un cap de acuzare zdrobitor împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu, întîi căpetenie apoi victimă a inchiziției roșii, a fost declarația sa cum că se vrea mai întîi român și abia apoi comunist. Aversiunea diriguitorilor ideologici a fost însă mai puternică decît prescripția doctrinară
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
apostat ridicîndu-se împotriva lumii americane. Chiar și numai aceste trăsături sînt suficiente pentru a face din Ovidiu Hurduzeu o figură antipatică. Căci atunci cînd ajungi să contrariezi mereu cititorul prin critica constantă a lumii occidentale, iritîndu-i intuițiile și dîndu-i peste cap așteptările, nu se poate să nu provoci o reacție previzibilă de antipatie. Paradoxul este că Hurduzeu este un antipatic a cărui lectură place, un critic a cărui luciditate ajungi să i-o prețuiești tocmai pentru lipsa de calcul din care
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
că referințele critice la care trimit autorii, chiar ai lucrărilor bune, sînt de-o eterogenitate inacceptabilă: puține nume consacrate și folosite cu apropo, în schimb, o mulțime de mediocrități ori submediocrități de care, adesea, nu știe nimeni. Ce talmeș-balmeș în capetele bieților copii! Pare că sînt străini oricărei așezări ierarhice a valorilor. Un singur exemplu: la clasa a XI-a, unde trebuia făcută o analiză a lirismului eminescian, erau chemați în ajutor toți comentatorii imaginabili, cu excepția parcă deliberată a unuia singur
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
foarte întinsă. Or, este limpede că nu prolificitatea este calitatea de căpătâi a scriitorului. De la Galeria cu viță sălbatică încoace, mai toți criticii au atras atenția asupra armoniei construcției, rafinamentului stilistic și forței epice a romanelor lui Constantin Țoiu. Puse cap la cap, cele două constatări sugerează faptul că autorul își elaborează îndelung romanele, lucrează ani de zile la șlefuirea frazelor, până când manuscrisul încredințat tiparului ajunge la forma convenabilă. Toate cărțile lui Constantin Țoiu, fie că este vorba de romane sau
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Or, este limpede că nu prolificitatea este calitatea de căpătâi a scriitorului. De la Galeria cu viță sălbatică încoace, mai toți criticii au atras atenția asupra armoniei construcției, rafinamentului stilistic și forței epice a romanelor lui Constantin Țoiu. Puse cap la cap, cele două constatări sugerează faptul că autorul își elaborează îndelung romanele, lucrează ani de zile la șlefuirea frazelor, până când manuscrisul încredințat tiparului ajunge la forma convenabilă. Toate cărțile lui Constantin Țoiu, fie că este vorba de romane sau de scrieri
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
Bănuiți de prea multă depresie amestecată cu/ melancolie. Melancolie// a neputinței. Bănuiți de pîrjol și de foamete./ După zece ani? Pe// cînd ne făceam vînt cu pălăriile, să împrăștiem/ perdelele de fum ale/ vorbăriei, ținîndu-ne cu o mînă de burtă" (Cap șAceeași cîini). Nu mai puțin vituperat e trecutul generic (,acel trecut/ retras din circulație: unde/ sînt eu, rămas în afara tărîmului fermecat, gata/ să te provoc... Rămas acolo unde n-a existat o tensiune/ interioară" - Gît șO barcă din piele și
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
sute de ani!" (Motorul). Categoria teratologicului e proliferantă: "Zale înmuiate în venin de viperă". Sau: "Mătușa ta de 27 de ani, în zale/ transparente, complet goală pe/ dedesubt, cu trupul bogat în petrol și minereuri de fier, cu/ bigudiuri pe cap, scoțînd/ limba". Sau: " Noaptea în care vîntul, bila și/ flegma se combinaseră: și el dispăruse". Sau: " După/ o scurtă acomodare a ochiului, se pot distinge pe/ pereți două/ categorii de figuri, tipice nebuniei: Ťceva care este la mijloc,/ între niște
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
hibridă a "Cantonului 248", amestec de figuri ale Olimpului și eroi ai mediului semirural care-i ofereau chipurile lor pitorești ori numai fruste, "nebărbieriți, trandafirii, reprezentări/ metafizice ale muncitorilor", care "ieșeau, în pantaloni de/ doc, din cazarmă, cu noaptea în cap, la treabă", încărcînd "căruciorul (unul pe două roate, descentrat), cu/ materiale CFR, pentru întreținere" (Nebărbieriți trandafirii). Ulterior, autorul Poemului animal aplică delirului d-sale povestit în amănunțime inserturi folclorice, din conștiința unei damnări personale (autopunițiuni), a unei mișcări regresive ce
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]