3,702 matches
-
a început opera de refacere a unității și de revenire la puritatea credinței, depunând pe toți episcopii simpatizanți ai arianismului, fără a lua în seamă amenințările și preferințele împăraților; el a formulat principiul conform căruia semnul de recunoaștere a unui catolic și a unui episcop legitim este comuniunea cu Episcopul Romei. Timpul pontificatului său este caracterizat printr-o adevărată explozie de sărbători, formule de rugăciuni, îmbogățire a ritualului, serii de predici solemne și de cateheză metodică, activități ce au alimentat din
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
cel de al IV-lea sinod de la Lateran(1215), la care au fost prezenți peste 1200 de participanți, nelipsind ambasadorii principilor creștini. Biserica Răsăritului nu a fost reprezentată, la Constantinopol fiind un patriarh venețian(Tomaso Morosini). Sinodul este socotit de catolici ca al XII-lea ecumenic și a luat printre altele unele hotărâri importante, precum: fiecare credincios trebuia să se mărturisească cel puțin idată pe an; participarea la Sf. Litrughie era obligatorie, cel puțin la Paște sau la Crăciun. A fost
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
confederației (Sonderbund). Acest lucru a condus la Sonderbundskrieg. Radicalii, speriați de o preluare iezuită, folosită la controlul guvernului național a ordonat desființarea Sonderbund. Atunci când aceștia au refuzat armata națională a atacat Sonderbund, iscându-se într-un scurt război civil între catolici și protestanți. Sonderbund a fost învins în mai puțin de o luna; au existat aproximativ 130 de morți. În afară de revolte mici, acest lucru a fost ultimul conflict armat pe teritoriul elvețian. Ca o consecință a războiului civil, Elveția a adoptat
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
Neproliferarea armelor nucleare a fost văzut ca o alternativă valabilă, cu toate acestea, iar bomba nu a fost niciodată construită. Din 1959, Consiliul Federal, ales de parlament, este compus din membri ai celor patru partide principale, Protestanții Democrați Liberi, Creștinii Catolici Democrați, Democrații Sociali de stânga și Partidul Popular de dreapta, creând în esență, un sistem fără o opoziție parlamentară considerabilă, care reflectă poziția puternică de o opoziție într-o democrație directă. În 1963, Elveția a aderat la Consiliul Europei. Femeilor
Istoria Elveției () [Corola-website/Science/303435_a_304764]
-
-și stabili bugetul propriu de venituri și cheltuieli anuale; era scutit de anumite obligații fiscale; avea dreptul la o stemă proprie etc. După cucerirea Banatului, autoritățile imperiale de la Viena au început un amplu proces de colonizare, folosind în special germani catolici (șvabi) din Württenberg, Schwaben, Nassau, etc. Clima neprimitoare a dus la o rată crescută a mortalității, mulți dintre imigranți murind de malarie la 2-3 luni de la sosire. De aceea, pentru o vreme, creșterea populației a fost asigurată doar din procesul
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
a o trăi.” Atenția sociologului s-a îndreptat felul în care diferite confesiui acționează asupra sinuciderii. Datele statistice au arătat ca media sinuciderilor la un milion de locuitori, în rândul religiei protestante este de 190 de sinucideri, pe când în rândul catolicilor și greco-catolicilor este de 58, respectiv 40 de sinucideri. Atunci când într-o societate una dintre confesiunile religioase este în minoritate, rata sinuciderii scade datorită faptului că acestea trebuie să-și impună un autocontrol mai sever și o disciplină mai riguroasă
Sinuciderea (studiu de Émile Durkheim) () [Corola-website/Science/313003_a_314332]
-
Paula Pischtek, mitropolit de Lemberg (Liov), a înființat Parohia Cacica. Primul paroh a fost numit pr. Jerzy Mazanek. După datele furnizate de "Directoriul Arhidiecezei de Lvov", Parohia Cacica avea în 1867 în îngrijires spirituală un număr de 1.356 de catolici de rit roman. Până la sosirea aici a fraților misionariști în 1902, nu există alte date cu privire la situația parohiei. Biserica fiind neîncăpătoare și deteriorată, preotul Maurycy Kolankiewicz a inițiat în 1892 reconstrucția ei. Lucrările au fost tărăgănate multă vreme, atât din cauza
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
La sfârșitul lucrării, el face lista localităților vizitate, cu familiile existente în fiecare dintre ele, preoții și dascălii: 5.937 de credincioși catolici, 1.020 de familii (mai exact 1.051), zece preoți și treisprezece dascăli. Arhiepiscopul îi consideră pe catolicii din Moldova fie unguri, fie sași, dar menționează în câteva din satele catolice și existența unor români catolici. Raportul prezintă informații cu privire la Moldova acelor vremuri, sunt descrise obiceiuri de nuntă și de înmormântare, obiceiuri de la curtea domnitorului Vasile Lupu, viața
Marco Bandini () [Corola-website/Science/313081_a_314410]
-
a devenit cea mai mare biserică catolică din Moldova de atunci, ea îndeplinind și funcțiunea de catedrală episcopală. Anul construirii bisericii nu este cunoscut, existând mai multe ipoteze cu privire la perioada ctitoririi. În anii 1646-1647 arhiepiscopul Marco Bandini, administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), scria că a văzut pe partea dreaptă a altarului Bisericii catolice de la Baia o inscripție potrivit căreia biserica a fost construită în anul 1410 de Alexandru cel Bun și închinată memoriei soției sale Margareta. Bandini relatează tradiția
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
La sfârșitul secolului al XVI-lea, prelatul Bernardino Quirini a vizitat Moldova, trecând și prin Baia. Cu acel prilej, el notează următoarele: ""Am vizitat orașul Baia, care are aproape 3.000 de cămine. Am găsit numai 63 de familii de catolici și aproximativ 316 suflete, unguri și sași de neam. Aici sunt două biserici clădite din piatră, una pe jumătate năruită, în care nu se slujește, cealaltă destul de frumoasă și încăpătoare, cu podoabe de altar. În această biserică am găsit ca
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
mai pot întreține biserica. El relatează că biserica închinată Sfintei Fecioare are trei altare, iar acolo se află înmormântată soția unui voievod. Episcopul Pietro de Sofia a vizitat Baia la 14 octombrie 1641, scriind că în localitate trăiau 160 de catolici în majoritate sași, dar și câțiva unguri. Vorbind despre bisericile din Baia el scrie următoarele: ""Au o biserică mare și frumoasă închinată Maicii Domnului, sunt de amintit cele cinci altare, în clopotniță sunt trei clopote frumoase, biserica este de zid
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
ruinată din vechime și se slujea în sacristie. Comunitatea catolică din Baia era formată la acea dată din 44 de case cu 215 credincioși și era păstorită de preotul Gheorghe Gross. Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), a vizitat și el Baia în anii 1646-1647. El relatează că localitatea decăzuse. La acel moment nu mai erau decât 40 de case, cu 256 de catolici. După spusele sale, ""numai o singură biserică de la Baia a
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
Gross. Marco Bandini, arhiepiscop de Marcianopolis și administrator apostolic al catolicilor din Moldova (1643-1650), a vizitat și el Baia în anii 1646-1647. El relatează că localitatea decăzuse. La acel moment nu mai erau decât 40 de case, cu 256 de catolici. După spusele sale, ""numai o singură biserică de la Baia a rămas în picioare, fiindă aceia care avuseseră însărcinarea să o dărâme fuseseră corupți cu daruri prețioase de către cetățenii din Baia"". Sașii din localitate scăzuseră numeric prin asimilarea lor de către românii
Catedrala Catolică din Baia () [Corola-website/Science/313078_a_314407]
-
persecutați. S-a ajuns atunci la decizia că Fiul era puțin diferit de Tatăl. La Conciliul de la Constantinopol din 360, expresia "Cel de o ființă cu Tatăl" a fost înlocuită cu adjectivul "asemănător". După moartea lui Constantius II, creștinii ortodocși (catolici), majoritari în Vest, și-au consolidat poziția față de arianiști. În Est au avut loc persecuții împotriva creștinilor ortodocși, sub împăratul arian Valens (364-378), dar învățăturile lui Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa și Grigore de Nazianz au revalidat crezul de la
Arianism () [Corola-website/Science/313098_a_314427]
-
opiniile diferă în ceea ce privește anul ei de naștere). În momentul în care Henric se căsătorea cu o altă protestantă, Chaterine Parr în 1543, vechile consilii romano-catolice, inclusiv puternicul Duce de Norfolk și-au pierdut puterea și influența. Ducele era încă un catolic devotat, și apropape reușise să-l convingă pe Henric să o aresteze pe Chaterine pentru că predicase doctrina luterană lui Henric. Cu toate acestea, ea a reușit să se împace cu regele, jurând că s-a contrazis cu el pe tema
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
Maria Stuart, regina Scoției. Maria l-a respins, iar în schimb s-a căsătorit cu Henry Stuart, Lord Darnley, un descendent al lui Henric al VII-lea al Angliei, oferindu-i posibilitatea de a aspira la tronul Angliei. Deși mulți catolici i-au fost loiali Elisabetei, mulți erau de părere că, deoarece Elisabeta fusese declarată nelegitimă după ce căsătoria părinților săi a fost anulată, astfel Maria Stuart era cea trebuia să moștenească tronul. În ciuda acestui fapt, Elisabeta nu a numit-o pe
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
În 1569, un grup de Conți conduși de Charles Neville, al șaselea Conte de Westmorland, și de Thomas Percy, servitorul Contelui de Northumberland, au încercat să o destituie pe Elisabeta, încoluind-o cu Maria, regina Scoției. În 1571, protestantul transformat în catolic, Thomas Howard, al patrulea Duce de Norfolk, avea în plan să se căsătorească cu Maria, regina Scoției, și apoi să o înlocuiască pe Elisabeta cu Maria. Complotul, pus la cale de Roberto Ridolfi, a fost descoperit, iar Norfolk a fost
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
transferat la București în calitate de administrator diecezan. El a fost numit la data de 12 decembrie 1924 în funcția de arhiepiscop de București și administrator apostolic ad-interim al Episcopiei de Iași. Ca urmare a rapoartelor făcute de noul arhiepiscop cu privire la situația catolicilor din Moldova, Papa Pius al XI-lea îl numește pe Mons. Mihai Robu la data de 5 iulie 1925 ca episcop romano-catolic de Iași. În comunicatul trimis clerului cu prilejul numirii sale, Mons. Mihai Robu se declară surprins și afirmă
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
Bisericii, să-i pregătească pentru formarea unui cămin și unei familii creștine (...), să-i lege mai strâns de Dumnezeu și cu poporul din care fac parte..."" . Perioada 1940-1943 s-a caracterizat printr-o „atmosferă de dușmănie a funcționarilor civili față de catolici”; calificativele injurioase adresate românilor catolici („unguri, maghiari, ceangăi, boangheni” etc.); considerarea catolicilor ca niște „străini și dușmani ai țării”; refuzul autorităților de a elibera acte de stare civilă pe motiv că „cei născuți și botezați în rit catolic nu pot
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
formarea unui cămin și unei familii creștine (...), să-i lege mai strâns de Dumnezeu și cu poporul din care fac parte..."" . Perioada 1940-1943 s-a caracterizat printr-o „atmosferă de dușmănie a funcționarilor civili față de catolici”; calificativele injurioase adresate românilor catolici („unguri, maghiari, ceangăi, boangheni” etc.); considerarea catolicilor ca niște „străini și dușmani ai țării”; refuzul autorităților de a elibera acte de stare civilă pe motiv că „cei născuți și botezați în rit catolic nu pot fi considerați de origine etnică
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
să-i lege mai strâns de Dumnezeu și cu poporul din care fac parte..."" . Perioada 1940-1943 s-a caracterizat printr-o „atmosferă de dușmănie a funcționarilor civili față de catolici”; calificativele injurioase adresate românilor catolici („unguri, maghiari, ceangăi, boangheni” etc.); considerarea catolicilor ca niște „străini și dușmani ai țării”; refuzul autorităților de a elibera acte de stare civilă pe motiv că „cei născuți și botezați în rit catolic nu pot fi considerați de origine etnică română”; eliberarea de certificate false - pe care
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
ai țării”; refuzul autorităților de a elibera acte de stare civilă pe motiv că „cei născuți și botezați în rit catolic nu pot fi considerați de origine etnică română”; eliberarea de certificate false - pe care se specifică „etnia maghiară”; îndepărtarea catolicilor din funcții publice pe motivul că „nu sunt români”; în unele manuale de istorie, geografie și religie erau inserate epitete jignitoare la adresa catolicilor moldoveni; reclamații tendențioase la Ministerele de Interne, cel al Cultelor și al Apărării, împotriva unor preoți și
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
ceilalți fii ai țării, nu nutresc sentimente dușmănoase țării, nu cunosc altă țară decât Țara lor Românească. Toți se simt români și sunt mândri a fi români, și-i doare inima că sunt considerați străini sau unguri numai pentru că sunt catolici"". Consiliul de Miniștri a analizat acest memoriu al episcopului Robu în ședința sa din 17 martie 1943, când s-a reiterat poziția Guvernului României față de Biserica Catolică, guvernul însușindu-și în totalitate aspectele semnalate de episcopul de Iași și hotărând
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
lui ministru de Interne, ca să se arate tuturor prefecturilor și organelor administrației locale că aceste populațiuni nu pot fi considerate ca străine de poporul nostru"". Cu toate acestea, preoții au continuat să semnaleze episcopului noi cazuri de încălcare a drepturilor catolicilor. Episcopul Robu s-a adresat din nou prim-ministrului, printr-o serie de memorii din 14 mai, 5 iunie, 13 iulie și 3 august 1943, prin care solicita respectarea de către Guvernul României a hotărârii din 17 martie 1943, pedepsirea funcționarilor
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
pentru o mișcare ecumenică, dar consideră că nu trebuie ca în spiritul unității să abandonăm doctrina protestantă ortodoxă. Cu toate acestea, din cauza suportului lui pentru ecumenism, a fost criticat de mai mulți conservativi, în special după publicarea carții "„Evanghelicii si Catolicii Împreună: Spre o misiune comună” "( Evangelicals and Catholics Together: Toward a Common Mission) pentru care Packer a fost unul dintre contribuitori. J.I. Packer a fost editorul general pentru o nouă traducere a Bibliei . Din 2008, Packer este enoriaș al bisericii
J. I. Packer () [Corola-website/Science/314520_a_315849]