66,018 matches
-
2016 Toate Articolele Autorului Vine Crăciunul! Vine grăbit, Să umple cu daruri și vis împlinit Suflete triste, suflete bune Sătule de lacrimi și pline de-arvune. Vine Crăciunul! Vine subit, S-audă colindul la bradul gătit, Cântec ce-nalță spre ceruri iubirea, Alăturând într-un gând omenirea. Vine Crăciunul! De-abia îl aștept! Să vină cu darul de gând înțelept, S-aducă în case iar bucuria Și să suprime ipocrizia! Vine Crăciunul! Inocente trăiri Sălășluiesc neștirbite-n ereditare simțiri. Moment efemer
VINE CRĂCIUNUL! de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382766_a_384095]
-
Vasile cel Mare. Acesta scrie că, atunci când Dumnezeu a creat lumina, El de fapt „a risipit întunericul, a pus capăt tristeții, a veselit lumea, a adus dintr-odată, peste toți și peste toate, priveliște veselă și plăcută. S-a arătat cerul care, mai înainte, era acoperit de întuneric, tot cu atâta frumusețe pe cât o mărturisesc și astăzi ochii noștri. Văzduhul s-a umplut de lumină. Etimologic, cuvântul lumina provine din latinescul lumen, care are și înțelesul de lume, și de viață
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma plină a sânilor tinerei partenere. Mircea își reluă jocul său cu sânii fetei, ajunsă la un moment de exaltare nemaitrăită de luni de zile. Ultima
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
fluturi Înviem cu ghioceii, să sfârșim frunze defuncte Ne-afundăm în val orbește, printre lotuși Zen mă bucuri, Ne-ngropăm în mușchiul verde, ne topesc păduri și munte... Sângele-n fragile ducte nu-i dorință, ci obuze Pentru noi coboară cerul câte-o scară de mătase Vals de doi accentuează sentimentele obtuze Îngerii confuzi dansează printre oștile retrase... Ceru-și scutură azurul pe cireșii înfloriți, Afrodisiace lente, Iasomii de-ascuns în sân Ning în noi petale albe, ca-n doi îngeri
IUBIREA ABSOLUTĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382776_a_384105]
-
din cordul tracasat de insomnii. M-adăpostesc sub stânci ca Sfânta Miercuri, Înconjurată doar de lilieci, Pătrate devenite semicercuri, Și-aștept să vii, și mai aștept să pleci... Simt o durere-n pulsul lateral ce rătăcește prin zăpezi, fanatic. Și cerul se răstoarnă sideral, Peste gutuiul respirând, tomnatic. Am sentimentul cert și previzibil, Că undeva-ntr-un asfințit de soare, Ne vom găsi și vom citi lizibil , Iubirea camuflată-n fiecare. Referință Bibliografică: SENTIMENT PREVIZIBIL / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SENTIMENT PREVIZIBIL de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382787_a_384116]
-
insule am câte o barcă n-am numărat niciodată insulele nici bărcile acum îmi lipsește o auroră boreală ca să le număr le-am lăsat acolo de când tot plec și mă întorc printre păsări galbene care stau într-un picior, sprijinind cerul, aici toate păsările sunt galbene, galbeni sunt și ochii de după perdelele galbene, mișcate discret, casele, frunzele copacilor, câinii din fața ușilor, părul copiilor care bat mingea, chiar și lebedele de pe lac sunt galbene noaptea undeva arde un foc tainic cu flăcări
PASTEL de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382789_a_384118]
-
simt al nimănui, Mă simt un oarecare. Pierd nopțile gândind la noi, Zilele-s reci și infinite, Tânjesc la tine, la noi doi, Trezești dorințe nebănuite. Azi am citit scrisoarea așteptată, Un fulger mi-a însoțit privirea, Mă rog la cer să fii iertată, Mi-ai înșelat cu zel iubirea. Autor,Gabriel Stănciulescu Referință Bibliografică: MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA / Gabriel Stănciulescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2197, Anul VII, 05 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriel
MI-AI ÎNȘELAT CU ZEL IUBIREA de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382788_a_384117]
-
Toate Articolele Autorului Lumea e o agonie Ion Vanghele Lumea e o agonie Și agonici, suntem noi Rătăcită simfonie Plânsă despre amândoi. Ce e zi ca ziua trece, Ce e noapte se tot duce, Păsările vor să plece, Stelele în cer să urce. Ce îmi spui nu mă-ntărește Vorbele din mine știu, Dorul nu mă părăsește Cât trăiesc, cât mai sunt viu. Va veni cândva și clipa Aripile să-mi ridic, Va rămâne doar risipa Vorbelor ce mă dezic. Și
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
Și clepsidra vieții spartă Pe unde cu pașii treci. Flori sălbatice vor crește Sângerând ciudat sub pași Din înalt privi-voi peste Urmele ce tu le lași. De iubire crângu-i plin Și de flori înmiresmate, Am să-ți las un cer senin Și metaforele toate. Să mă strigi singurătate Peste timp cu glasul ei, Lacrimi picurând în noapte Din rănitele femei. Viața e o agonie Cerasela Jerlăianu Viața e o agonie Rătăcită-ntr-un amurg Printre flori de iasomie Ce din
LUMEA E O AGONIE de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382781_a_384110]
-
liturgic. În psalmul 68, versetele 8-9, este sugerată această călătorie a lui Dumnezeu împreună cu poporul ales prin pustiul din Egipt până în Canaan: „Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pământ pustiu, pământul s-a cutremurat și cerurile s-au topit și Sinaiul s-a clătinat de la fața Dumnezeului lui Israel“. Totuși, poporul evreu nu se poate elibera de mentalitatea de sclav. De aceea, Dumnezeu îi poartă în pustie 40 de ani, astfel încât toți cei ce aveau memoria
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
celorlalți, de sete, de murdărie și de sânge. Prin Cruce, El s-a identificat cu toți inocenții fără de chip, cu toți nevinovații asasinați, cu toți cei care mor fără a înțelege pentru ce anume, cu toți cei care strigă spre cer: "De ce?". Crucea este înscrisă în inima lui Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu se dăruiește până la a suferi moartea în trup. Dumnezeu devine asemenea lui Iov. Prin cruce, Dumnezeu suferă în toți umiliții, ofensații, alungații și chinuiții istoriei. El este împreună cu ei
DESPRE SFÂNTA CRUCE ŞI POSTUL ORTODOX – CU FOLOASELE, CU ROADELE ŞI CU BINECUVÂNTĂRILE LOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382702_a_384031]
-
ca un pom. Ca să vadă toți credința Ce o ai, iubirea ta, Să arăți cum pocăința, Poate inimi a schimba. Și când primăvara vine Cu alaiul ei de vis, Să trezească pe-orișicine Își dorește-n paradis. Dragul meu, privește cerul, Că-i senin, că-i înnorat, Ca să învingi efemerul, Crede-n Cel ce-a înviat! E frumos și este bine Când e pace pe pământ, Dar de nu-I Isus cu tine, Ești purtat ca frunza-n vânt! O eternă
O ETERNĂ PRIMĂVARĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382785_a_384114]
-
gura uscată ca floarea în vânt. E tristă mioara cu bocet în grai Străin e pământul și poarta spre rai. E apa sălcie, Păstoru-I departe, Cernită e zarea cu brâuri de moarte. Noptarea în lume e însăși un iad Din ceruri urnite luminile cad. E seară târzie, Păstorul e sus O, vino degrabă mărite Iisus. Ce sete adâncă și noapte de groază Icoana Fecioarei la schit lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
lăcrimează. Păstorul se-ntoarce, mireasa-I vândută Și turma-i în vale demult coborâtă. Vai, cin’ne va unge osânda cu mir? Vai, cin’ne adună cenușa-n potir? E Mielul ce vine, e Mielul frumos - Păstorul Luminii, Hristos. Din cer de la Tatăl, Păstorul iar vine Să-și numere turma cu El în lumine. Din rana Lui curge tot sânge și apă Și turma cea blândă cu foc o adapă. Și-adună iar turma pe-o gură de plai Iisus e
MIORIȚA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382783_a_384112]
-
ale României. Între ele, un loc cuvenit este, negreșit, cel al glăsuitorilor de melos, iar între aceștia zâmbește ca mușcata în canatul ferestrei frumoasa doamnă de cântec ce pune în primejdie umbra oricărui nor sufletesc la ivirea ochilor ei de cer și auzirea glasului ei de vioară, Maria Șalaru. Voioasă, generoasă, omenoasă, această artistă ar putea iniția oricând, cu sorți de izbândă un referendum de denunțare a posomorârii. Până azi nu a vădit aspirații publice altele decât ale spectacolului muzical, dar
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]
-
mele, Mă căutai cu dor nebun, rătăcitor prin stele, Cosmogonic prin portaluri, cu viteza gândului... Pe Demiurg să nu-l întrebi de mă gândesc la tine E-o Galaxie de Miracol, dezvăluită-n Noi Doar privește peste umăr, cât e cerul dinapoi Cu-n infinit de constelații, ai colidat cu mine... Așteptând în vid măiastru, de început de lume Dincolo de uși celeste, în noapte voi fi eu, Să îți absorb sărutul sacru, cu gust de minereu Să explodăm la unison, să
ANDROMEDA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382811_a_384140]
-
nori și te îndeamnă să le urmezi, ca ele să devii. Obrajii-ți ard, iar inima pulsează în ritm ce-ți face sângele torent ce îți inundă trupul și cutează să-ți fie, al dorinței, stimulent. Te lași în voia cerului o vreme, și îți alinți un dor neîmplinit, plutești în rubiniul cu poeme al zilei ce se-ndreaptă spre sfârșit. În liniștea apusului, îți pare că Soarele, pe drumul său de foc, e timpul ce se scurge într-o mare
AUR ȘI ARGINT de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382812_a_384141]
-
lumină! Din disperări, mărgăritar! Cu lacrimi vei uda grădina Să crească trandafiri de jar. Din spinii aspri vei culege Dulceața mierii, în pocal. Mă vei purta pe brațe calde, Să nu beau fiere, ci nectar! Vom fi copaci legați de ceruri, De soare și de albi-nori! Mărgăritare într-o scoică, Lumini și aripi de condori! Referință Bibliografică: Doar tu / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII, 21 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia
DOAR TU de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382799_a_384128]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > FEMEIE DIN STELE Autor: Zamfira Rotaru Publicat în: Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017 Toate Articolele Autorului FEMEIE DIN STELE Într-un ochi de cer tu locuiești Și-într-un gând de pe pământ Dragostea ta-i-n epitete somnoroase În metaforele zorilor stufoși Femeie stelară ,deschide-ți ochi tăi frumoși! Te reazemi de razele lunii argintii Spargi ziduri-în prezentul cu ochi vii Treci prin parfumul florilor de
FEMEIE DIN STELE de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382796_a_384125]
-
în noapte la icoane Parfumul lor să țină cât mai mult. Ai desfrunzit cărarea dinspre crânguri Când ai simțit al frunzelor blestem Și te-ai rugat la cete-ntregi de îngeri Să nu mă ia sub un alt colț de cer. Ai regăsit ascunsă simfonia În strigăt trist de pescăruș stingher Și-ai adunat din mare nebunia Și-ai zămislit-o-n zâmbet și mister. Ai ars durerea și-ai plătit cu sânge M-ai renăscut și viață mi-ai adus
LUCEAFĂR PRIMEI DIMINEȚI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382795_a_384124]
-
Alex. Ștefănescu Se adună nori negri, amenințători pe cerul biografiei lui Mircea Cărtărescu. Poetul din ale cărui performanțe literare o întreagă generație (lipsită în general de suflu) și-a făcut un titlu de glorie începe să fie privit cu enervare de mulți dintre tovarășii de luptă literară de altădată
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
de pildă, profesorul înamorat dă un telefon secret refugiat în baie, așezat pe WC; " Cineva acolo sus mă iubește!", conchide el, în extaz, după convorbire; moment în care aparatul de filmat sare "acolo sus" și filmează baia ca văzută din ceruri, alungită ca un turn sacru, cu vitralii! Sau secvența mesei între prieteni, cu cearta plină de venin derulată pe șoptite! Sau reclama pentru o pastă de dinți, zisă Dormident, structurată pe aluzia sexuală ("La mine sau la tine?", îl întreabă
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
una. La fel de revelatoare e și scena care se petrece imediat după premiera cu Romeo și Julieta. Regina cea bătrînă, un monstru hermafrodit (s-a spus!), trezit la viață de mirajul artei și al iubirii, îi atribuie - definitiv fiindcă așa o cer convențiile epocii - Violei rolul de bărbat. Pe scenă, prin urmare și în viața lui Shakespeare ce trebuie să rămînă închinată scenei. Decizie mai mult decît licită, după premiera cu Romeo și Julieta. Viola înțelege. Prin urmare, cînd e abordată de
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
altul. Într-un epilog, deloc aleatoriu și nicidecum superfluu, care se va petrece în insula Sfînta Margareta, prizonierul ce poartă o mască - prin urmare, este dublu invizibil - lansează, din spatele zidurilor, un mesaj. Scrijelit pe o tipsie de argint, care brăzdează cerul mohorît. Comparația fenomenului cu o cometă e atît de evidentă încît poate chiar rămîne nenumită. Tragediei din familia regală i se pune astfel capăt pentru totdeauna. Sau poate că nu. Fiindcă părăsește contingentul și se proiectează, cosmic, într-un mit
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
sală/ pe câte-un scaun incomod/ stăm amândoi cuminți/ e pictorul plecat/ Și nimeni pe o pânză nu-i/ Să prindă această clipă". (În atelierul de pictură) sau "ce glorie vai!/ pentru noi muritorii/ să fim permanent/ pentru ochiul din cer/ o țintă-n mișcare". (Fără titlu) Alteori, se poate remarca umorul involuntar: "ce vaca paște azi mâine va fi lapte/ și iarba nu de mult atât de verde/ în albe cărni ți se revarsă// din origini programată/ ea paște conștiincios
"Sexul din inima cuvântului" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16079_a_17404]