46,651 matches
-
al poveștii. Poate tu, că ești tânăr, o să mai ajungi vreodată pe-acolo... — A, nu cred. Eu sunt doar mâncău, nu și artizan, râde el, căz nindu-se să nu deschidă gura prea mult. În plus, pe mine Nordul nu mă cheamă deloc. Sunt friguros. Ivan zâmbește și spune mai departe despre știucă și icre și midiile de la Galway. Alexandre îl ascultă în aburul de pipă care urcă, vălătuci vălătuci, de pe punte în aer, până se înnegrește de întu nericul nopții. — Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și murdară. Plină de praf. Cerc de copii în jur. — Ești ok? Hai că vine doamna de la cabinet... Un profesor amabil, cu voce calmă, care trece de urechea amorțită, amorfă. — Cine i dirigentele tău? Poți să-mi spui? Ca să-l chemăm s-o sune pe mama ta... David nu răspunde și ei cred că lacrimile alea sunt de durere, pentru că nu, nimeni nu știe, nimeni nu trebuie să știe că el nu are, că el nu mai are mamă, nu, nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
scris. Egal, nervos. Egal. Adormeam uneori, cu capul pe câte-un Balzac sau pe câte-un Proust, chirciți în cotloanele lumii noastre, tulburate doar de zgomotul unei pendule din alt timp, care ne trezea dintre indieni și cowboy și ne chema în prezentul cu bomboane Pez și miros de cafea răzbătând din direcția țăcănitului ritual. Lea se ridica, ne ciufulea drăgăstos pe fiecare și dădea drumul la pick-up. Desfăcea, pe urmă, tacticos, o ciocolată chinezească. Ghemuiți unul într-altul, pe canapeaua
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cum, iar v-a dat ciocolată? o s-o rog să nu vă mai dea. Ajungeam acasă târziu, ne dezbrăcam și mai scufundam câte-o flotă, în cadă. (Ce-i aia flotă? E, așa, o armată de vapoare! Și de ce se cheamă flotă? De-aia, ca să întrebi tu!, urmat imediat de Te rog, vorbește frumos cu el, Alex! Și tu ai fost tot așa mic, ca el, și nu ți-a răspuns nimeni așa când ai întrebat ce-i aia flotă! ) Undeva
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
grea, apăsătoare, ca o boală adâncă. Musa nu și-a văzut fiul decât trei zile mai târziu, când i l-a înfățișat doica, nechemată. De abia atunci și-a dat seama, cu ușoară surprindere, că încă nu știa cum o cheamă pe mama lui. Heringul îl vizitase în somn. Cu ochii lui ca de sticlă hol bați în întunericul unei ape înghețate. Ivan visase că-l vede străbătând rapid undele al căror sărut rece ca o mușcătură aproape că-i sfâșia
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu se pune problema să-l descifreze, ci doar să riște să-l destrame, poate. Până la urmă se lasă, moale, într-un fotoliu. Geanta maro. Stick. Laptop. Bingo. Documentul „alx“ se deschide cu click. Sesam funcționează. De pe ecran, literele îl cheamă într-o lume încă și mai încurcată decât cea a lucrurilor din cameră. O lume de care nici cele opt, nouă, acum sunt zece pastile nu pot să-l apere. Teamă. Brusc, David se ridică și deschide larg geamurile. Respiră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă reau amândoi cum se pierde cu totul într-o tufă de lavandă când cuvintele își luaseră locul printre cireșe... Există un vas... se cheamă Thule. Caută mereu fur nizori. Plătesc bine. Și știu că tu... voi aveți nevoie de bani... Dominique ridică o mână ca într-un „nu“, dar François se precipită, cuvintele lui o prind la marginea refuzului și o țin strâns, să
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care-l formează cu copilul (devenitommare). Poate că nu va suna. Nu-și va lăsa dege tele grele pe clanță. O vreme, privește disperată cum puterea gândului ei ajunge, tentacular, până la el, cum îi descleștează degetele care stau să o cheme, printr-o bătaie la ușă, până la el. Umerii aduși se înde părtează. Dominique se întoarce în așternutul de culoarea păpădiei și-și trage plapuma până sub bărbie, până sub ochi, până la rădăcina frunții. A fost un vis, își spune, și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
jumătate de ceas, e deja sleit de puteri. Dintr-odată, gârbov. Când se întoarce pe vas, întinerește. Își recapătă suflul. Câteva zile, imaginează rețete cu fervoarea din tinerețe și redesenează febril interioarele saloanelor de pe Thule. Pe urmă însă, țărmul îl cheamă din nou, așa cum îl che mase, odinioară, Nordul. Așteaptă. Pe urmă, încearcă iar. Fiecare coborâre îl arde ca o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și arșița părea să i se fi domolit. A doua zi, Abd al-Aziz a cerut apă și a glumit cu tatăl lui. Musa încărunțise, în cele două nopți cât ținuse boala. Iar copilul nu înțelegea de ce se încăpățâna să-l cheme la el pe un alt nume. Peste alte câteva zile, doi dascăli, unul creștin și unul arab, au fost aduși la curtea lui Musa. Cel creștin, Gisalrico, i-a explicat copilului că numele ales de tatăl lui pentru el, Leovigildo
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei halucinante cu plante care păreau să invadeze, junglifer, orice spațiu pe care-l traversa. Îl speria privirea ei chihlimbarie. Îl și chema. Contrar imaginii mentale a iubitei pe care avea s-o întâl nească, fără doar și poate, într-o zi cu ploaie, la Paris, Léa nu avea nimic dulce, nimic modelabil. O frumusețe dură, angulară, o voce adâncă, frumoasă, dar lipsită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți. Ochii ferecați de pleoape și tălpile ude. Așteptaseră pe nevăzute, în dimineața grea, încă, de noapte. Clanța grăise din nou pe limba ei dogită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
purulente. Stop. Rewind. Repeat. David ascultă. Șuierat, din reportofon, Coos van Bruggen își despa che tează lucrurile, se spală pe cap, își ia halatul de baie. Privește trist o zgardă care nu mai e a nici unui câine pe care-l cheamă Finn. E slab de-i numeri coastele. Și nu mai e blond. Cum spuneam acum... nu știu câte pagini, dispariția mea a fost o întâmplare ciudată, bine determinată meteorologic, impecabil documentată și excelent structurată narativ. Părerea mea! Iată-ne reuniți într-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cameră cu șemineu. Convențional micburgheză. Comodă. Cu un birou enorm, ca o corabie eșuată în fața unor ferestre enorme și ele, despărțit de grădina care mai mult se ghicea pe geam de un pervaz lat, doldora de perne colorate, care te chema să te tolănești acolo un ceas sau două, poate cu o carte sau cu o cafea... — Vai, Alexandre, de ce nu mi-ai spus? E extraordinar! Tresărise. Nu era obișnuit cu entuziasmul din vocea ei. Blazare molatecă, ironie cărnoasă, căscatul reținut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
placul unei adunături sclifosite, care dădea o avere pe bilet numai ca să-și facă poză pe puntea faimosului vas-ghețar, unde un misterios descendent al țarilor ruși gătea cu toate aromele lumii, întru gloria Nordului. Pe Ivan însă nu-l mai chemau nici caietele lui legate în catifea, nici cele o mie de feluri de a găti heringul, nici rede corarea imensului său imperiu înghețat care aluneca, asemeni unei enorme balene albe, greoi, printre valuri, ducând cu sine o mulțime îm blănită
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
retragă în bârlogul lui, de unde ieșea din ce în ce mai rar și mai somnoros. 40. Schismă Știu cum se termină povestea. E oribil. Nu vreau să-mi spui mai departe. Nu? Nu! Leovigildo o să moară. Se va îndrăgosti de o creștină, va fi chemat la Damasc și, ca urmare a uneltirilor lui Tariq, va fi decapitat. Lui Musa i se va trimite capul lui pe jumătate putrezit. Dinte pentru dinte. Un copil ucis pentru altul. E o poveste infectă, crudă, previzibilă și tâmpită, dacă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a chemat, poate, de-atunci, în pântecele lui... ...destul de poetic, pentru o muză... Zi mai departe! Cum spuneam, n-ar fi însemnat nimic dacă ea nu l-ar fi strigat atunci pe numele lui de botez, Leovigildo, așa cum el a strigat o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
colții în lumina lunii, cu guri de fiare sălbatice căscate să-l înghită, îl făceau să tresară îngrozit. Mult după miezul nopții a reușit să adoarmă de-adevăratelea; și, în cele din urmă, imaginea translucidă a unei lupoaice care-l chema din depărtări, de pe-o creastă de stîncă, îndemnîndu-l să fie încrezător și să se apropie, reuși să-i potolească neliniștea și puiandrul căzu într-un somn adînc, odihnitor. Se trezi brusc, exact la ceasul din zori de zi la
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-și dorea asta, dar era de preferat să nu se repete prea curînd o zi cum fusese cea dinainte. Era încătușat în încercarea pentru care optase benevol și nu sosise încă momentul să asculte celălalt glas al inimii, care-l chema către Hana. Credea că o să ia foc din pricina tensiunii așteptării, cînd, în cele din urmă, se apropie căpriorul. Pădurea fusese scuturată, animalele fuseseră întrebate, informațiile puse cap la cap. Era momentul bilanțului. De la început vreau să te avertizez, prietene, să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dreptul, zgîriindu-mi fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe nici unul dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
fața, afundîndu-mi picioarele în noroaie, rostogolindu-mă în hăuri adînci și urcînd apoi, dintr-o suflare, dealuri nesfîrșite. Nu simțeam pămîntul sub picioare, nu vedeam pe unde trec; nu vroiam decît să ajung la mama ta, care mă chema, mă chema disperată! ... Fiule, aceea a fost ultima dată cînd am auzit-o. Iar de văzut... Niciodată, pe nici unul dintre voi! M-au așteptat la granița teritoriului nostru. Erau mulți. Îi cunoșteam pe toți. Pe unii îi înfruntasem în trecut, în luptă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
te-ar fi căutat, mama ar fi ales, într-un final, să se întoarcă la locurile nașterii tale. Acolo am zăcut și eu, fără cunoștință, multă vreme după ce rivalii m-au atacat mișelește; acolo v-am așteptat și v-am chemat, de îndată ce am căpătat o fărîmă de putere; acolo am sperat, zile și nopți de-a rîndul, că veți apărea. Și nu le doresc nici măcar lor, dușmanilor mei, să trăiască durere ca aceea cu care a trebuit să recunosc că v-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dat, auzise răspunsul iubitului ei venit de undeva, de departe, purtat de ecou. Împreună ar fi căutat cu mai multă atenție. Împreună ar fi fost de neoprit. Dar, cînd se aștepta mai puțin, vocea i se pierduse. Sperase să apară; chemase din nou, cu mai multă disperare... Era singură și epuizată. Nu înțelegea nimic. Ieri, viața fusese frumoasă ca o primăvară însorită. Ieri erau o familie modestă, dar, la capătul unui drum lung, pe deplin fericită. Colindaseră jumătate din pămîntul ăsta
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în vîrful ei stătea mama. Sînt sigur că era ea; mi-a apărut de atîtea ori în vis... Dar abia acum i-am distins cu claritate chipul. Altă dată era învăluită în ceață... Și, ca întotdeauna, lupoaica din vis mă chema la ea, rugătoare. Tată! Nu vreau să mai întîrziem nici măcar o zi. Trebuie s-o găsim pe mama! Lupul înțelept îl ascultase vrăjit. Așa, învăluită în ceață, o visa și el adesea. Detaliile înșirate de Lupino îl surprinseseră, însă, mai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
luptă pentru a-și recăpăta drepturile pe care le avuseseră altădată. Ar fi fost un semn de lașitate să lase asta în seama generațiilor ce aveau să vină. Găsise, iată, răspunsul la frămîntările sale. Fără să stea pe gînduri, își chemase supușii la luptă. Erau mulți, puternici și pregătiți. Iar el, conducătorul, înainta fără ezitare, exemplu de dîrzenie și forță, alături de puiul lui preferat, Lupino. Își traseră sufletul la liziera pădurii. Acolo, frămîntat de gînduri, îi aștepta lupul înțelept. Ar fi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]