6,513 matches
-
restaurantul - un local Încântător cu influențe orientale care nu avea nici o legătură cu vreo franciză - cu două luni În urmă, fără mult tam-tam. Nici măcar n-aș fi aflat dacă nu mi-ar fi spus Will, În treacăt, la una dintre cinele noastre de joi seara, dar din acel moment Îi urmărisem pas cu pas evoluția. La Început nu existaseră multe informații: o biografie a bucătarului-șef și câteva detalii despre inaugurarea rapidă. Se pare că adorabilul local italienesc cu douăsprezece mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
restaurante de lux și de bucătari superstaruri și cum existau cinci astfel de restaurante numai În noua și strălucitoarea clădire Time Warner. La un moment dat, oamenii Începuseră să se plictisească de toată morga și ceremonia lor. Își doreau o cină excelentă Într-un restaurant simplu. Și exact asta le oferise localul lui Sammy. Eram atât de mândră de el, aproape că plângeam de fiecare dată când citeam un nou articol sau când auzeam pe cineva pomenindu-l, ceea ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
al naibii de des. Muream de nerăbdare să-l văd cu ochii mei, dar nu puteam nega faptul că Sammy nu pusese mâna pe telefon ca să mă invite. Uite, spuse ea, Întinzându-mi teancul de meniuri livrabile la domiciliu. Fac cinste cu cina. Hai să comandăm și dup-aia poate mergem să bem ceva. M-am holbat la ea de parcă mi-ar fi sugerat spontan să sărim În avionul spre Bangladesh. —Să bem? Afară? Glumești. Am răsfoit indiferentă meniurile. Nu e nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Nu știu de ce insiști că trebuie să facem ceva - aș prefera să uit de ziua asta. — Da, cum să nu, pufni ea. Toată lumea spune că nu contează și pentru toată lumea contează foarte mult. Ce-ar fi să organizez o mică cină sâmbătă noaptea? Tu, eu, Michael și câțiva oameni de la UBS? Poate și câteva fete de la clubul tău literar? Sună bine, Pen, sincer Îți spun, dar Will a zis ceva despre o altă cină sâmbătă. Mergem Într-un local bun, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ce-ar fi să organizez o mică cină sâmbătă noaptea? Tu, eu, Michael și câțiva oameni de la UBS? Poate și câteva fete de la clubul tău literar? Sună bine, Pen, sincer Îți spun, dar Will a zis ceva despre o altă cină sâmbătă. Mergem Într-un local bun, nu mai știu unde. Vrei să vii? Am flecărit așa până când a venit mâncarea și am reușit să-mi târăsc fundul meu din ce În ce mai mare de pe canapea până la mica masă de bucătărie pentru ora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iar băutura de lângă era un cocteil clasic, cu tot cu zahăr și felii de lămâie. Eram ușor amețită și mă simțeam bine după minisărbătorirea noastră, care se Încheiase cu prezentarea unui card-cadou Barnes & Nobles, de o sută de dolari. —Distracție plăcută la cina de diseară, Îmi strigă Vika. Dă-ne un telefon dacă vrei să ne Întâlnim după ce pleci de la unchiul tău. Am dat din cap, i-am făcut cu mâna și am Început să cobor scările. Mă gândeam că va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ajuta oameni... o iubită care nu avea o pereche de pantaloni de trening zdrențuiți și pătați, ci care se fâțâia Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din noi nu reuși să spună nimic. —Cină? am tatonat eu. În seara asta? — Probabil că ai planuri, nu-i așa? Îmi pare rău că am sunat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din noi nu reuși să spună nimic. —Cină? am tatonat eu. În seara asta? — Probabil că ai planuri, nu-i așa? Îmi pare rău că am sunat În ultima clipă, dar... — Nu, n-am nici un plan, am strigat eu Înainte să apuce să se răzgândească. N-aveam nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clipă, dar... — Nu, n-am nici un plan, am strigat eu Înainte să apuce să se răzgândească. N-aveam nici o șansă să par nonșalantă, dar brusc nu mi se mai părea atât de important. Nu mai ratasem nici un brunch și nici o cină de joi seara de când plecasem de la Kelly & Company, așa că Will va trebui să fie Înțelegător cu chestia din seara asta. Categoric pot să vin la cină. Îl puteam auzi prin telefon cum zâmbește. —Excelent. Ce-ar fi să trec pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mi se mai părea atât de important. Nu mai ratasem nici un brunch și nici o cină de joi seara de când plecasem de la Kelly & Company, așa că Will va trebui să fie Înțelegător cu chestia din seara asta. Categoric pot să vin la cină. Îl puteam auzi prin telefon cum zâmbește. —Excelent. Ce-ar fi să trec pe la tine pe la un șapte? Am putea să bem ceva la tine În cartier și după aia aș vrea să te duc la restaurant. Dacă ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noi cu sfânta-ți moarte vie, Ne tămâiezi cu marea ta tăcere... Mormântul tău e numai înviere, Prin tine luminăm de veșnicie. Prin tine bem, setoși, din Mântuire, Prin tine doar, ne-am curățit de zgură... Izvor ne ești și cină și zidire Și patrafir și cuminecătură... Ești azima pe care-n plâns o cere Inima noastră pururea flămândă. Ești drumul nostru către zări de miere, Ești perna pentru tâmpla fumegândă... Ești ruga Țării pentru biruință, Mistria noastră-n aur ferecată
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ai un cer deasupra, sub tine un loc de veci, Atunci ca și strămoșii, aburcă-te pe munți, De prinde-te de lașii, mulțimile cuminție. Potecile ce urci sunt trepte de lumină Călcate de vitejii ce nu mai sunt la cină; Sunt vatră și altar, un pod întins spre tine, Mândria unui neam ce nu vrea să se-ncline.” Petru C. Baciu „Să nu lăsăm pe urmașii noștri să piardă binefacerile sufletești ale Nașterii Mântuitorului! Să nu lăsăm un sat fără
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
de alint. Așa scăpa pentru o clipă de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise el că „neamțu’ o pornit război cini mai știi pi undi șî cu cini? Asta nu-i a bunî, cî di la o scântei sî aprindi tătî aria cu pai” - gândea moș Pavel. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la cei doi bărbați, care, cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de durerea din suflet, că îi pleacă feciorul și nepotul la concentrare. Știa el ce înseamnă armata! Mai ales când nu mai ești holtei... Și mai auzise el că „neamțu’ o pornit război cini mai știi pi undi șî cu cini? Asta nu-i a bunî, cî di la o scântei sî aprindi tătî aria cu pai” - gândea moș Pavel. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la cei doi bărbați, care, cu gulerul sumanului ridicat, înfruntau potopul ninsorii, mergând
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim ce-i de făcut. Și om găsi noi o cale!” „De ce n-am luat eu o lopată cu mine? Da’ cini o știut cî vremea s-a face așă di câineascî?” În timp ce își punea aceste întrebări, se gândea cum să scape de troienele pe care le aveau în față. Și-a adus aminte cum au scăpat de niște dune de zăpadă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o ulcicî cu niști vin fiert, cî tari am mai înghețat! ― Am prigătit eu de-asarî. Am sî-l încălzăsc... Abia după ce a pus mâncarea și vinul pe plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci or fi făcut băiețî ciia? ― Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs. De-amu’ cini știi când i-om mai vide? Numa’ război sî nu fii... Cu valizele în mâini, Dumitru și Todiriță au intrat cu inimă grea pe poarta cazărmii. Se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
eu de-asarî. Am sî-l încălzăsc... Abia după ce a pus mâncarea și vinul pe plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci or fi făcut băiețî ciia? ― Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs. De-amu’ cini știi când i-om mai vide? Numa’ război sî nu fii... Cu valizele în mâini, Dumitru și Todiriță au intrat cu inimă grea pe poarta cazărmii. Se gândeau ce poate să-i aștepte dincolo de poartă, dar mai mult la ce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dreapta sau spre stânga, ca să nu te lovească inamicul care te-a văzut unde te-ai întins la pământ? ― Am făcut, bre Marini, da’ una-i instrucția șî alta-i glonțu’ vinit di la inamic, cari nu alegi. Pălești pi cini nimerești... Ningea din zori de zi. Se părea că până la urmă omătul se va așeza cu nădejde... ― Știți ce lipsește acum, băieți? - a întrebat Dumitru pe cei din preajma lui. ― Mai rău decât ce se vede ar fi un vânt nebun
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pe undeva. — Dar ospătărițele? Mai vând câte ceva pe-afară după închidere? — Omule, te-ntreci cu gluma și-ai sărit calul. Danny îl dădu cu cotul la o parte pe mulatru și își croi drum spre scenă prin mulțimea de la ora cinei. Sultanii văzură că vine și schimbară priviri între ei. Miroseau polițiștii; erau experimentați. Toboșarul încetă să-și mai aranjeze sculele. Trompetistul se dădu înapoi, postându-se lângă cortina care dădea în culise. Saxofonistul încetă să-și mai verifice muștiucul, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
își îndreptă cravata și își netezi cămașa, gesturi ce precedau o cerere de favoruri. — Karen scumpo, ești ocupată? Fata îl văzu și își scoase căștile. Danny se întrebă dacă n-ar trebui s-o aburească cu o nouă invitație la cină. — Bună ziua, detectiv Upshaw. Danny depuse dosarele delincvenților sexuali pe pupitrul de control. — Unde s-a dus ”Bună, Danny”? Karen își aprinse o țigară în stilul Veronicăi Lake și începu să tușească. Nu fuma decât atunci când le făcea ochi dulci polițiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lex și Quentin în legătură cu Marty Goines? Karen făcu altă mutră - pe jumătate vicleană, pe jumătate cochetă. — Ți-aș fi spus. De ce mi-ai adus dosarele astea? Danny se aplecă peste pupitru și-i făcu cu ochiul. — Mă gândeam să luăm cina la Mike Lyman’s după ce mai scap de treabă. Ai chef să m-ajuți? Karen Hiltscher încercă să-i facă și ea cu ochiul, dar geana falsă pe care o purta i se blocă sub ochi, așa că trebui să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așez la masă! spuse Cosmin. - Aici mă alătur faimosului căpitan! interveni Alexandru. Un vin de Cotnari ar fi exact ce trebuie, după patru zile de luptă. Erina pregăti repede masa, Încercând să pară veselă și calmă. Dar nu era. După cină strânse masa și se pieptănă Îndelung, Încercând să amâne orice discuție. - Ce se Întâmplă, Erina? se auzi vocea căpitanului, care Își umpluse din nou cana cu vin. Pari tristă... - Nimic... murmură tânăra. Poate așteptarea... Căpitanul nu spuse nimic. În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ai fi scăpat din atac, Îi reproșă căpitanul. În condiții reale, acum erai amintire. - Dar ce amintire plăcută, spuse Alexandru, sărind din șa. Mai ales pentru ultimii doi din prietenii tăi, care erau să Înghită fiecare câte un buzdugan la cină... -Adevărul e că Alexandru a progresat enorm, interveni Pietro. Este deja un luptător redutabil. Și apoi, să nu uităm, rolul lui la Istanbul nu este acela de a ucide un regiment de ieniceri. Nu trebuie decât să picteze... - Ai dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să moară Înghețat. Toate erau variante acceptabile. Oricum, odată căzut În zăpadă nu s-ar mai fi putut mișca. De jos se auzi un zgomot de cizme care urcau scările. Oană rămase nemișcat, așteptând. Putea fi tătarul care Îi aducea cina și Îl ajuta să mănânce. Singurul care nu avea aproape nici o vină În tot ce se Întâmpla. Singurul care făcea un gest de bunătate, chiar dacă la porunca lui Ogodai. Tătarul ajunse la etaj și deschise ușa. Oană nu mișcă, rămânând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
impunea tuturor prin convingere și autoritate. Azi Mini îi ciugulise, unul câte unul, fără nici un adaos. In acest fel, tot serviciul se desfășurase cu gesturi ce păreau sonore și se temeau ca nu cumva vreo mișcare să sune falș, și cina fusese, în adevăr, închinată celor în drept: bucătăreasa, feciorul, menu-ul, porțelanele și cristalele. In liniștea aparentă în care așteptau cafeaua, servită tot în sufrageria de stejar, Mini se întrebase care să fie pricina acelei turburări casnice și nu o putuse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]