4,383 matches
-
crescut mare. Descoperisem adevărul. Ce prostie! Adulții au o obsesie pentru „adevăr“, dar majoritatea nu sunt în stare să-l pătrundă nici dacă le dai cu el pe la nas. Ei acumulează de obicei un set de reflexe, locuri comune și clișee, pe care le numesc Adevărul și pe care adesea nu le mai pot schimba întreaga viață ce le-a mai rămas după copilărie. Din păcate, ei dețin autoritatea și fiecare copil ajunge odată și-odată ca ei, așa că adulții reușesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
despre incapacitatea intelectualilor implicați în polemicile politice de a se detașa emoțional de obiectul criticii lor. Am luat ca exemplu - nu întru totul nevinovat - felul în care își construiesc unii dintre ei discursul critic la adresa președintelui României folosindu-se de clișee discutabile, vehiculate de mass media și preluate fără discernământ. Două din acele clișee, pe care le-am comentat, se referă la ideea că Băsescu nu e altfel decât ceilalți politicieni, căci „nu s-a născut din spuma mării“, și la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
obiectul criticii lor. Am luat ca exemplu - nu întru totul nevinovat - felul în care își construiesc unii dintre ei discursul critic la adresa președintelui României folosindu-se de clișee discutabile, vehiculate de mass media și preluate fără discernământ. Două din acele clișee, pe care le-am comentat, se referă la ideea că Băsescu nu e altfel decât ceilalți politicieni, căci „nu s-a născut din spuma mării“, și la inutilitatea practică a condamnării comunismului, gest asumat de președintele țării. Aș mai aminti
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
erau. Oricum, democrația presupune și dreptul la greșeală. Eu nu am chef să-i întreb pe adversarii președintelui Băsescu dacă se vor simți rușinați în cazul în care se va dovedi că ei au greșit. În fine, un al patrulea clișeu la care mă opresc este cel utilizat de intelectualii ce-l displac pe Băsescu, dar se poziționează cu mai multă istețime în dispozitivul de atac. Ei acceptă că nici adversarii președintelui nu sunt ușă de biserică, ba chiar recunosc că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
nouă pentru mine. Tudor Caranfil, care „face“ Karlovy Vary-ul de 40 de ani, m-a sfătuit să nu beau de pe stradă. (În cehă, hotelurilor care asigură și tratamente termale li se spune, nu glumesc, „kurhoteluri“). The Future Is Unwritten evită clișeele documentarului biografic Am impresia că, venind pe final, am pierdut filmele cele mai interesante. 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, respectiv California Dreamin’ s-au dat în primele zile. Tot atunci, și pelicula ungurească Dolina de Zoltan Kamondi, filmată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
placă foarte mult, ceea ce e bine. Adineaori am ieșit de la documentarul lui Julien Temple despre Joe Strummer de la Clash, The Future Is Unwritten. Deși nu aveam mari pretenții pentru că mă așteptam să fie stereotip, filmul e foarte bine făcut, evită clișeele documentarului biografic, extrăgând esența din muzica și viața lui Strummer, combinând-o cu umor, cu desene animate, cu imagini de arhivă, cu o ingenioasă mizanscenă în care îi aduce pe prieteni, pe colegi, pe fostele iubite în jurul unui foc și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cu manieriști „simpatici“ precum Foarță sau Brumaru. Despre proza nouă publicată aș mai aminti texte care „au mers“, care mi-au indicat posibile urme de viață pe planetă ficționala românească. Dan Lungu și babă lui comunistă i-au indignat prin clișee pe unii critici. Mie îmi plac clișeele. Mihnea Rudoiu nu e rau cu Micul Abelardy, el suferă doar de un soi de inflație a textului în detrimentul structurării atente - dar e o proza care merită. Că de obicei, m-am delectat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Despre proza nouă publicată aș mai aminti texte care „au mers“, care mi-au indicat posibile urme de viață pe planetă ficționala românească. Dan Lungu și babă lui comunistă i-au indignat prin clișee pe unii critici. Mie îmi plac clișeele. Mihnea Rudoiu nu e rau cu Micul Abelardy, el suferă doar de un soi de inflație a textului în detrimentul structurării atente - dar e o proza care merită. Că de obicei, m-am delectat cu multă carte străină. Îmi place că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
multă vreme la ilustrarea cărții tipărite. II. Nașterea tipografiei Xilografia a marcat un progres sigur, dar cerea o muncă îndelungată și delicată, iar utilizarea ei era lipsită de flexibilitate. Textele trebuiau gravate pagină cu pagină, iar caracterele unul cîte unul; clișeele se uzau repede și nu permiteau decît un tiraj limitat. Soluția consta în descoperirea caracterelor mobile, putînd fi asamblate după voie și fabricate dintr-un material rezistent la uzură. Această soluție era adusă de tipografie, cu caracterele sale de metal
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în Europa din Extremul Orient, ar fi urmat același drum ca hîrtia și ar fi ajuns în bazinul mediteraneean și nu în Mainz. Xilografia a fost văzută și ca un strămoș direct al tipografiei. Cunoscîndu-se lipsa de flexibilitate a folosirii clișeelor de lemn, ar fi existat ideea decupării lor în caractere separate, pentru ca apoi să se modeleze aceste caractere dintr-un material mai rezistent și care să permită fabricarea lor în serie. Totuși tiparul nu a apărut într-un mediu al
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
a lui Stanhope (1808) rămîne modelul cel mai perfecționat de presă cu braț; numeroasele inovații pe care Friedrich König (1774-1883) le aduce presei (mecanizarea, înlocuirea tighelului cu un cilindru, ungerea automată cu cerneală) deschid era tiparnițelor moderne. Rotativa (în care clișeul este fixat pe un cilindru), concepută încă din 1816, perfecționată de-a lungul secolului, este folosită în general pentru tipărirea ziarelor și a revistelor. Aceste progrese erau împiedicate de încetineala culegerii tipografice, necesitînd mînuirea a mii de prisme minuscule caracterele
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
noi procedee de tipărire. Fotografia aduce mari schimbări în ilustrarea și chiar în alcătuirea cărții, deschizînd-o procedeelor mecanice și eliminînd intervenția obligatorie a artiștilor și artizanilor însărcinați să interpreteze imaginile de reprodus, pe lemn, metal sau piatră. Multe procedee utilizează clișeul linear, fototipia, similigravura sau procedee de tipar adînc ca heliogravura. Un procedeu de tipar plan artizanal, litografia, inspiră și un procedeu mecanic, foarte folosit în prezent, ofsetul. II. Forma de prezentare și ilustrarea Prezentarea generală a cărții rămîne determinată de
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
Activul Fundației este de 1.032.400 de franci; bugetul anual: 61.286 de franci, dintre care 12.000 pentru achiziții noi și 11.900 pentru burse. Biblioteca posedă 24.513 volume, pe lângă o bogată și absolut remarcabilă colecție de clișee fotografice pentru proiecții de reproduceri ale unor opere de artă din toate țările și toate școlile ansambluri și detalii. Numărul cititorilor este de 51.461. bibliotecar este distinsul critic de artă, prof. Al. Tzigara-Samurcaș. Comisia Monumentelor Istorice Fondată în 1892
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mănunchiuri de flori sălbatice. Ei au exprimat sincer, profund și în modul cel mai fericit acest sentiment care la noi a fost multă vreme atât de artificial. Acesta lipsește din cânturile de gestă, iar cântecele de iubire nu prezintă decât clișee convenționale, precum broderiile și nestematele din prea faimosul rondel al lui Charles d'Orléans. Cu totul altul este limbajul vechilor aezi români, interpreți ai plugarilor, care dau muncilor câmpenești măreția unui rit inconștient. Munții, crestele înzăpezite, pădurile fremătânde, câmpiile aurite
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pornografie și erotism este traversată de o serie de opoziții, atât în opiniile spontane, cât și în argumentațiile elaborate: direct vs. indirect, masculin vs. feminin, barbar vs. civilizat, frust vs. rafinat, josnic vs. măreț, prozaic vs. poetic, cantitate vs. calitate, clișeu vs. creativitate, masă vs. elită, comercial vs. artistic, facil vs. dificil, banal vs. original, univoc vs. plurivoc, materie vs. spirit etc. "Preluând o opoziție culturală proprie anglo-saxonilor, am putea afirma că pornografia ține de low, în vreme ce erotismul tinde spre high
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și a semnalului de telefon mobil. Și ca alchimia să fie desăvârșită, mâncarea gătită de stăpâna casei, cu buruieni și carne de orătănii crescute la fața locului îți transformă în câteva zile sângele și gândirea într-o materie limpezită de clișeele și oboselile vieții cotidiene și receptivă la impulsuri metafizice. M-am dus la Plopi cu inima strânsă, fiindcă știam că întâmplarea din 2005, de la Tanacu, stârnise atâtea dezbateri și pasiuni încât puțină lume mai fusese dispusă atunci să-și păstreze
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cover ale muzicii negrilor, versiuni salubrizate și igienizate, era faptul că Elvis acționa autentic și convingător, dat fiind că la el muzica își păstra tensiunea sexuală. Că în acest context rhythm & blues-ul negrilor avea corespondențe cu conotațiile rasiste ale clișeului „negrul=animal sexual“ este o poveste tristă a istoriei muzicii, care ar merita să fie cercetată îndeaproape. În anii ’50 - în epoca existențialismului, a jazzului și a mișcării beat - a început transformarea rapidă a culturii populare în cultură pop. Potrivit lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
se găsesc undeva foarte departe de iubire și de viața normală. Ca oameni adevărați, noi nu existăm unul pentru celălalt“. TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Inventivitate românească Florin L|Z|RESCU Habar n-am dacă inventivitatea proverbială a românului e doar un clișeu obișnuit pe care orice nație îl are despre sine, dar știu vreo câteva povești ce par s-o valideze, atât la bine, cât și la rău. Prima. Un amic plecat să apere patria prin Afganistan mi-a spus cum a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
un om care abia descoperă capitala Franței. Deși am promis că voi reveni cu spectacolul parizian real, mițam dat seama între timp că, în mai puțin de două săptămâni, „vederile“ pe care vi lețaș trimite nțar putea fi decât alte clișee: de la Tour Eiffel la Pere Lachaise, trecând prin Luvru sau cotindțo spre Versailles, am rămas cu aceeași experiență epidermică din prima zi, îmbogățită eventual cu câteva poze. Pentru Parisul real, pe care am avut inconștiența arogantă să sper cățl voi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
cele mai multe ori precum niște hipioți. Și nu fără motiv adepți de extremă dreaptă ai teoriei conspirației vedeau în figura hipiotului un pericol de primă mărime. Gata. În cele din urmă, odată cu Andy Warhol și a sa Factory, hipiotul devenise un clișeu. Michelangelo Antonioni a închinat un monument hipiotului în filmul său cult, Zabriskie Point. Astăzi, hipiotul e considerat o importantă figură intermediară, de la underground către overground, o caricatură a tânărului rebel, care propagă eliberarea sinelui; însă hipiotul nu a atins radicalismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
este ciclul poetologie apofatică, în care „mizeria“ literaturii este analizată în mai multe texte la modul deriziv (discuții cu posteritatea, cu Mama Omida, cu o reporteriță, cu cititorul implicit apud Iser). Ironia devine aici crudă, violentă, expunând cu vizibilă ostilitate clișeele legate de poezie și poet, descompunând poezia în părțile ei componente, făcând un aprig mișto de naivitățile lirice, de la Văcărescu la... Heidegger. Poetul „nu se poate sustrage“ de la întrebările ghicitoarei, deși a murit de mult, și își interpelează, colțos, „cititorul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
odinioară fostul președinte al României, Ion Iliescu? Parcă nu. Asemenea țări sunt prea departe de tipologia noastră culturală, de spiritul nostru latin, cald, de specificul nostru național. Sunt țări reci, cu oameni distanți, rigizi, pragmatici - sau cel puțin ăsta e clișeul vehiculat de toată lumea. Marea Britanie? O țară de insulari mohorâți. Spania? Mde... Grecia? Nu, mulțumesc. Franța? Poate. Sau mai bine Italia... ? Da, modelul cel mai potrivit pentru România mi se pare Italia. Acolo sunt frații noștri de gintă latină, calzi, prietenoși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și de sarcasm, este cea a violului colectiv suferit de fata de la circ prin... somn. Pare a fi prelucrată o scenă memorabilă din Almodovar, Cărtărescu are o savuroasă aplecare către mixaj literar, preluarea și prelucrarea unor imagini sau scene consacrate. Clișeele, bancurile și legendele urbane sunt relatate cu o poftă care mă lasă de prea mult timp rece. Dan Lungu a încercat o esențializare rapidă a acestora în Sunt o babă comunistă!, Corneliu Porumboiu, la fel, în excelentul film A fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Faraonului Tla avem și o scenă a dublului în care unul dintre cei doi trebuie să moară, avem și o teribilă scenă erotică, aceea cu Cezar,-a, dar avem „avantajul“ indefinitului și al infinitului oferit de statutul de manuscris neterminat. Clișeele romantice aflate într-o perpetuă forfotă în algoritmul literar eminescian au fost inventariate de exegeți - nimic nu-i aparținea propriu-zis, totul era preluat din febrilele lecturi din perioada germană mai ales. Minunăția constă tocmai în folosirea lor pentru definirea unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
murdară ca să te izbească pe urmă valul de apă când deschizi ușa. Filmul lui Takashi Shimizu are câteva lucruri drăguțe, tipic japoneze, păcat că interesul (sau știința) regizorului a mers mai mult pe situații decât pe interpretare. Bobby, înțepenit în clișee Cu mult, mult mai înțepenit în clișee și mai nesincer mi se pare Bobby, realizat de Emilio Estevez, care a ajuns în sfârșit și pe ecranele noastre. Emilio Estevez este o persoană cunoscută la Hollywood, de aceea a convins mulți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]