7,569 matches
-
lui Nishi și clipea din ochi de parcă și-ar fi adus aminte de ceva. Clopotul bisericii începu să bată. Era timpul pentru vecernie, dar pentru japonezi era de asemenea, semnalul pentru cină. Velasco le zisese să se întoarcă la auzul clopotului. Trebuie să ne întoarcem, le porunci Tanaka. Or să ne creadă neciopliți dacă întârziem. V-aș ruga să-mi povestiți despre Japonia. Când plecați de aici? Am auzit că mâine după prânz. — Tecali e foarte aproape. Mâine dimineață am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în Spania ieșise, pentru o clipă, la iveală. Călugării de la mănăstire, dându-și și ei seama de acest lucru, nu s-au apropiat de odăile lor și nici n-au sunat clopotul ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acestea, dar își dădeau seama că era un moment solemn pentru ei. „Este doar de fațadă”, își zise iarăși samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
niciodată în fața Hristosului pe care-l preamăresc ei.” Însă, de când primiseră botezul în fața tuturor, japonezii erau nevoiți să ia parte în fiecare dimineață la slujba ținută în mănăstirea unde stăteau. În frigul dimineții, înainte să se crape de ziuă, dangătul clopotului le vestea începerea slujbei. Cu lumânări în mână la fel ca și călugării, japonezii se aliniau atunci în șir indian de-a lungul coridorului și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de ce, dar pentru prima oară am sentimentul că suntem cu toții legați prin același fir. De acum încolo vom merge toți patru umăr la umăr pe același drum, loviți de aceleași ploi și bătuți de aceleași vânturi. Flacăra lumânării pâlpâi și clopotul bătu ultimul ceas al acelei zile. Samuraiul își închise ochii și se gândi cum să le spună însoțitorilor săi, care încă nu știau nimic, că vor trebui să o pornească iarăși la drum. Samuraiul nu putea îndura chipurile întunecate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rugăciunile. Când ceața se risipi, piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma, răsunară unul după altul. Era începutul sărbătorii de Înviere. În scurtă vreme, trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură să se înghesuie până la intrarea în piața San Pietro. Nobilii își făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
piața era aproape înțesată cu astfel de pelerini și călugări, iar pe treptele de piatră se înșiruiau tineri străjeri cu uniforme roșii și coifuri de argint ținându-și lăncile pieziș. La ora opt bătu primul clopot. Ca la un semn, clopotele bisericile din Roma, răsunară unul după altul. Era începutul sărbătorii de Înviere. În scurtă vreme, trăsurile somptuoase ale nobililor invitați la slujbă începură să se înghesuie până la intrarea în piața San Pietro. Nobilii își făcură loc prin mulțime și dispărură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la capătul holului, îi poftiră pe cei patru, fără nici un cuvânt, într-o cameră de oaspeți. Pereții erau pictați cu fresce, iar pe podeaua acoperită de covoare groase erau rânduite niște scaune somptuoase cu mânere aurite. Cei patru așteptau bătaia clopotului. Acesta era semnalul prin care erau înștiințați să intre în sala de întrevederi. — Eu o să merg înainte, repetă Velasco atent. Vă rog să mă urmați unul după altul în șir indian: senior Tanaka, senior Hasekura și senior Nishi. Li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hasekura și senior Nishi. Li se păru că trecuse multă, multă vreme. Tanaka și samuraiul stăteau pe scaune cu ochii închiși, iar Nishi își așeza mai bine acoperământul de pe cap. După o așteptare ce parcă nu se mai sfârșea sunetul clopotului se auzi în sfârșit în depărtare, iar ușile se deschiseră. Liniște-te, Nishi! îi șopti Tanaka lui Nishi. Glasul lui era plin de compătimire, ceea ce nu aducea cu felul obișnuit de a fi al lui Tanaka. Pe ambele părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar de această dată pe străzi nu era aproape nimeni și orașul era la fel de pustiu ca inimile noastre deznădăjduite. Nimic nu se schimbase. Mănăstirea în care am stat atunci era aidoma, iar în mica piață din apropierea mănăstirii se auzea același clopot bătând la fiecare două ceasuri. Când am trecut pe la comandantul fortăreței San Francisco de Ulúa, acesta avea pe fruntea cheală aceleași urme lăsate de cozorocul de ostaș ca și data trecută, dar își atârnase mândru pe peretele din cabinet sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca un telescop și că le poți rezolva printr-un singur paragraf, dacă reușești să-l faci cum trebuie. Era o casă din bârne, spoită cu var, pe un deal deasupra lacului. Lângă ușă, agățat de un stâlp, era un clopot cu care se chemau oamenii la masă. În spatele casei se-ntindea câmpia și dincolo de ea Începeau pădurile. Un șir de plopi de Lombardia se-ntindea de la casă până la debarcader. Alți plopi mărgineau promontoriul. Pe marginea pădurii și până pe dealuri se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar, În timp ce se schimba În hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Of, sfinte Ștefan În Basarabia iar nu e dreptate Și clopotul durerii din nou bate, Iar Prutul chiar și Nistrul duc la vale Pe unda apei numai plâns și jale. Dușmanii din-năuntru și de-aiurea Nu văd cu ochii buni Unirea. În taină și cu ură uneltesc La mândrul nostru
Of, sfinte ?tefan by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83195_a_84520]
-
peste lungul drum din zare Se vede umbra tot mai mare. Soarele a obosit și dă sub o colină Și-ncet coboară liniștea deplină, Țăranii se întorc spre casă în tăcere, Sleiți de vlagă și putere. În sat s-aude clopotul cum bate Și mă trezește din singurătate Eu trist privesc copacii cei bătrâni Sădiți pe vremuri de străbuni. Doar colo liniștit în vale S-aude susur de izvoare. Alene eu pășesc în nopțile de vară, Scăpat de arșița caniculară.
Sear? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83203_a_84528]
-
Am privit în depărtare. Copleșit de întristare Umblu singur pe cărare, Mândra e pe căi străine Și la mine nu mai vine. E amurgul ce îl simt aproape Și în curând o să mă-ngroape. Eu voi porni în sunete de clopot Udat de-o ploaie care va cădea în ropot.
Epilog by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83204_a_84529]
-
Te caut în zori, dar te caut și-n-noapte Dincolo de cântec, cu jale în șoapte. În zâmbetul gingaș și-n ochi de copilă, În verdele ierbii din glia umilă. Te strig să te-ntorci, port in mine aminuri, În dangăt de clopot răsună suspinuri. Se-așteaptă din ceruri un strop de lumină Să curgă pe suflet, din raza-ți divină.. Hai, vino să-mi umpli cu haruri făptura, Să-mi comanzi universul gândirii și gura, Tu stăpân peste mine să fii absolut
Strig?t by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83230_a_84555]
-
Iar opaițele-au murit, Și prin satul adormit Doar vrun câne-n somn mai latră Răgușit. Iat-o! Plină, dinspre munte, Iese luna din brădet Si se nalță, -ncet-ncet, Gânditoare ca o frunte De poet. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad; Ritmic valurile cad, Cum se zbate-n dulce ropot Apa-n vad. Dintr-un timp și vântul tace; Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt: Liniște-n văzduh și pace Pe
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Analizați părțile de vorbire studiate din prima strofă. 4. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor: pribeag, Iar opaițele-au murit Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad 5. Memorați versurile. Clar de lună Ștefan Octavian Iosif Lângă patul unde stau Bate luna pe podele, Nu știu luna bate, sau A căzut omăt pe ele. Fruntea mi-o ridic, privesc Luciul zărilor deșarte
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
De prin ogeaguri către bolta vastă, Domol coboară turma de pe coastă, Umplând cu larma de talange drumul. Blând, florile, în liniștea lor castă, Își dăruiesc văzduhului parfumul, Și noaptea-și cerne peste toate scrumul... Ici-colo numai licăre-o fereastră... Un clopot plânge-o clipă, și-apoi tace... Luceafărul în alba-i strălucire Răsare sus... Și-atâta sfântă pace Domnește-acuma peste-ntreaga fire, Ca sufletul aripile-și desface Ca să se piardă în nemărginire... Cerințe: 1. Subliniați cuvintele și expresiile frumoase. 2
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
el În legătură cu noul plan. În adâncul sufletului Însă Îi părea rău după delicatesele iernatice. Ferigi sote, o, vai, pierdute În favoarea spontaneității. În urma Încă unui consiliu s-a hotărât că se vor Îmbarca imediat În autocar pentru o expediție către Templul Clopotul de Piatră, unde ar putea face o drumeție. Și-au adunat toate lucrurile de care aveau nevoie pentru ziua respectivă, pentru toți ceilalți În afară de Heidi aceasta Însemnând hainele de pe ei, un aparat de fotografiat sau o cameră de filmat, jurnalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toți ceilalți În afară de Heidi aceasta Însemnând hainele de pe ei, un aparat de fotografiat sau o cameră de filmat, jurnalele de călătorie și blocurile de desen. În scurt timp, erau cu toții În autocar gata de plecare, fluierând și strigând: „direcția Templul Clopotul de Piatră“, În timp ce Roxanne făcea o poză de grup cu camera digitală. De-acum Încolo acesta va fi ritualul: Întâi schimbă planurile și apoi Își Întâmpină noua soartă cu urale ca și cum ar fi una mai bună. După două ore de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ba chiar putea să citească dintr-o carte cu coperți negre, Misery, a lui Stephen King, În care ținea, fără nici o jenă, drept semn de carte una dintre paginile acoperite cu notițele la care eu muncisem atât de mult. Templul Clopotul de Piatră Îi aștepta. Îmi dorisem ca prietenii mei să afle despre semnificația peșterilor și a sculpturilor de aici, multe datând din dinastiile Song și Tang, cele mai recente fiind terminate În dinastia Ming, cu câteva sute de ani În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sau alte părți intime care nu funcționau cum trebuie. Nu a pierdut Napoleon bătălia de la Waterloo pentru că nu putea sta călare din cauza hemoroizilor? La ora unu, nerăbdătorii noștri călători au Început coborârea În canionul care constituia partea centrală a Muntelui Clopotul de Piatră. Erau cu toții ușor dezorientați din cauza diferenței de fus orar, a zdruncinăturilor din timpul călătoriei cu autocarul și a ultimelor răbufniri ale răului de mașină. Iar engleza domnișoarei Rong nu le-a ușurat situația În nici un fel. După ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
toate crăpăturile de pe suprafața stâncii canionului se umplură cu apă, iar pe măsură ce ploaia se Întețea, Întreaga vale răsuna foarte puternic, zgomotul fiind un amestec Între șuieratul vântului și pietre care se lovesc unele de altele. Era ca o orchestră de clopote de piatră, echivalentul chinezesc al harpei eoliene. Auzind acest sunet, Îți puteai Închipui că de aici vine numele muntelui, dar, de fapt, numele venea de la o formațiune stâncoasă aflată pe vârful muntelui, care seamănă cu un clopot. De-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o orchestră de clopote de piatră, echivalentul chinezesc al harpei eoliene. Auzind acest sunet, Îți puteai Închipui că de aici vine numele muntelui, dar, de fapt, numele venea de la o formațiune stâncoasă aflată pe vârful muntelui, care seamănă cu un clopot. De-a dreptul prozaic. În orice caz, sunetul era la fel de puternic ca al unui clopot, adică suficient de puternic ca să acopere strigătele oamenilor care Încercau să comunice Între ei. —Rupert! strigă Moff. Nici un răspuns. —Încotro? Îi strigă Marlena lui Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]