KorAP: Find »[drukola/base=coadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...126 127 128 ...662 >

16,530 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241

nervos, căutând o cale de ieșire. — Nu acum. Cere-i să revină după ședința Consiliului. — Mereu În grabă, messer Durante, eh? La fel ca În coborâșul de la Campaldino! strigă o voce zeflemitoare. Dante se Întoarse ca un câine călcat pe coadă, gata să Își Înfigă colții. Se pomeni dinaintea unui bărbat cu un chip larg și surâzător, care Îl fixa cu pumnii pe șolduri. Era Înveșmântat cu straie scumpe de călătorie, prea bătătoare la ochi și prea Împodobite pentru legile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
intrarea cârciumii. Un grup de oameni Înarmați dădea năvală, prin agitația mușteriilor din preajmă, care Încercau să se Îndepărteze În grabă, răsturnând bănci și mese. Dante se răsucise și el, În timp ce mâna Îi alerga spre daga ascunsă. Între timp, cu coada ochiului, căuta o cale de retragere spre centrul Încăperii. După ce Îl zări pe cel ce părea să fie șeful năvălitorilor, păru să se liniștească. Un bărbat bondoc, purtând o armură greoaie, răcnea comenzi În dreapta și În stânga și, Între timp, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
să Îi lase prilejul de a se folosi de ea. E mai bine așa, Își zise. Nu va avea nevoie de ajutor, dacă Dumnezeu și justiția erau de partea lui. Își ridică și el mâinile, repetând gestul celuilalt, În timp ce, cu coada ochiului, cerceta neliniștit Îngusta porțiune iluminată, căutând ceva cu care să se apere. — Ciudat loc să te găsesc, messer Alighieri. Nu Într-un scriptorium sau Într-o bibliotecă, unde ar fi de așteptat să dai peste un Înțelept prieten al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

gândului. Alternativa „ceva sau cineva” care Își lua libertatea să intervină În desfășurarea unor evenimente se redusese la jumătate. Dacă doamna psiholog nu bătea câmpii cu grație, speranța Într-un „ceva” abstract și nedefinit care, Dumnezeu știe cum, Își băga coada când ți-era lumea mai dragă, se destrăma, lăsând locul acțiunii personalizate a unor oameni În carne și oase. Nici un fatum, nici o Întâmplare, nici o coincidență! Existaseră Întotdeauna oameni care s-au pus de-a curmezișul istoriei, i-au dat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Sau altceva s-a petrecut? Ca profesor ce pretinzi că ți-am fost, Îți dau temă de casă dezlegarea acestei enigme. Poți lua În calcul și eventualitatea ca, animat de niscai interese oculte, cineva să-și fi băgat cu abilitate coada - sunt sigur că Înțelegi ce vreau să spun... 23 Sonia Anderson m-a Întâmpinat cu solicitudinea afabil-profesională pe care i-o cunoscusem deja cu ocazia precedentei vizite la sectorul monitorizare. - Vă pot fi de folos cu ceva? m-a Întrebat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
dacă Între evoluția naturală a omologilor noștri spațiali și imaginea dirijată cu care vom Încerca noi să-i păcălim survin diferențe esențiale? Cine poate garanta că vor opta pentru varianta care ne convine nouă? Aștept un răspuns... - Ne Învârtim În jurul cozii, a intervenit Încă o dată Eva, am revenit la dilema credibilității experimentului. Credeam că e o fază depășită; constat că m-am Înșelat. Și mai constat că, În loc să ne apropiem, ne Îndepărtăm de fondul problemei. Pierdem vremea cu disertații savante și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
nici nu bat câmpii, nici n-am luat-o pe cărare spre izvor. Puse pe trei coloane, literele vor arăta așa: A C D E L M N R U și cu X rămâi În brațe. Unde Îl plasezi? La coada primei coloane? Perfect. Obții figura următoare : A C D E L M N R U X Citindu-le acum În ordinea coloanelor de sus În jos, avem deja altă corespondență cifre-litere: 0 = A, 1 = E, 2 = N, 3 = X, 4

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
și tentativa de a atribui literelor valorile cifrice din sistemul roman de numerotație: X = 10, L = 50, C = 100, M = 500... N-am făcut altceva decât să mă rătăcesc Într-o nouă avalanșă amețitoare de semne fără cap și fără coadă. Uneori, mi se părea că se Încheagă ceva, că permutarea Încrâncenată a literelor sau succesiunea aleatorie a cifrelor tinde să dobândească oarecare sens. Iluzii pierdute În minutele imediat următoare. Și totuși, undeva, habar n-am unde, trebuia să existe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
concentrat. - Ești sigură? am Întrebat cu precauție. Absolut sigură? - Absolutisim! Nu există pe lume al doilea lucru de care să fiu la fel de sigură, poți conta pe asta. Dar de ce ți se pare atât de important acest băț cu punct În coadă? - Important?! A, nu: infinit mai mult! S-ar putea ca acest băț să fie exact ceea ce căutăm. Da, da, da...Urmărește-mă, te rog, cu maximum de atenție: Dacă la sfârșitul propoziției „războiul schimbă ordinea lumii” Noel Corbu ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
trebuie Îndeplinită În chip obligatoriu. Care ar putea fi ea? Hai să mai citim o dată: RĂZBOIUL SCHIMBĂ ORDINEA LUMII! Care sunt aici cuvintele „tari” și care cele „slabe”? Unde se ascunde imperativul pe care Îl presupune bățul cu punct În coadă, cum l-ai numit tu? Este evident: În sintagma SCHIMBĂ ORDINEA! Cele două substantive, „războiul” și „lumea” sunt, În acest context și În acest joc de intenții, parazitare, inutile, substituibile cu oricare altele. Nu ele sunt purtătoarele mesajului lui Noel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
cu-asta ce-am făcut? Fără parola fiecărui cont, totul e, scuză-mă, simplă loțiune Diana la picior de pirat șchiop... Cugetare: pe cât de lung e drumul de la agonie la extaz, pe atât de scurtă e ruta inversă. Revenit cu coada Între picioare și cu picioarele pe pământ, mă uitam a pagubă la jalnicele hârtii de pe masă. Deșertăciunea are multe fețe, Într-adevăr. Las’ că nici Eveline nu deborda de entuziasm. Pentru o poză cu mutrele noastre, Charles Redford ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
declanșa operațiunea „eliberarea”, mai Încape Îndoială!? Mda...) Eva m-a ascultat inițial cu suverană condescendență. Nici măcar nu se ferea să se arate mai preocupată de lista de coduri, varianta descifrată, pe care o tot parcurgea cu privirea de la cap la coadă și retur. Mă cam vexa cu chestia asta, dar nu Într-atât Încât să-mi diminueze aplombul demonstrativ. Când a catadicsit să deschidă gura, am avut surpriza să constat că mă urmărise cu mai multă atenție și interes decât lăsase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
plină de humor. Pe de altă parte, merită o cacealma și domnu’ publicu’ autohton cosmopolit, snob și idolatru vizavi de orice nu e românesc. Hai să fim serioși, dacă ar fi scris un român Codul lui Da Vinci, mai vedeam cozi la librării și la standurile duioaselor noastre târguri și iarmaroace de carte? Doamna M... n-a fost deloc Încântată de zgubiliticul meu proiect de farsă editorială. Dimpotrivă. Dar nu ea m-a convins să-l asasinez fără milă și pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

pe deșelate, hoarda toată și cei doi călugări ajunseră în tabăra tătărască. De cum pătrunseră printre corturi, nu mică fu mirarea celor doi oaspeți când văzură ciudata rânduială ce părea a domni acolo. în fața unui cort vișiniu, șapte tătari tineri făceau coadă, fiecare cu o carte în mână. Un tătar bătrân le lua cărțile și le dădea altele noi. în dreapta, patru tătăroaice pliveau un strat cu ceapă de Nipru, iar altele două țeseau un covor cu frumoase motive tradiționale. Lângă un cort

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Metodiu arătând spre mașinărie. — O tiparniță, monșer! - lămuri hanul cel tânăr. — Și ce tipăriți - făcu Metodiu plăcut surprins. — Psaltiri, Cazanii, Lexicoane, „Istoria Imperiului Otoman”, partea cu creșterea. — Bine, bine, da’ fetele? — Sunt de la corectură. Și... el? - șopti Metodiu, trăgând cu coada ochiului spre tătarul cel tatuat. — El? El a câștigat concursul „Dintre sute de tătari”. Să ți-l prezint. îl cheamă Mârzac. Se apropiară. — Bag samă că, în ciuda celor lumești ce vă stau în preajmă, gândul nu se sparie sub povara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
cântat Huruzuma, Pentru mine tot principe ai rămas și genunchii nu-mi tremură, precum se vede, în fața omului, ci-n fața domnului. La mine, din două una: ori om, ori domn! — înțelepte vorbe, fata mea - grăi Barzovie-Vodă, privind-o cu coada ochiului, ca tot omul. în adevăr, domn am fost și nimic din ce-i al Cezarului n-am dat c-o mână ca s-o spăl pe cealaltă. Dar unde sunt acum toate? - înălță el glasul, să-l audă toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
vorbind de una, de alta cu Huruzuma, se duce dracului opera și noi la operă ținem ca la ochii din cap, că ei ne-au mai rămas. Lunecăm deci mai departe, mai spre dreapta, trecem la Iovănuț ce privește cu coada ochiului carnea rumen-maronie a tătăroaicelor care serveau forfotind, trecem și de tătarul tuns scurt, cu urechile atente, pe care l-am zărit o clipă la începutul povestirii noastre și care, deși n-a participat la acțiunea propriu-zisă, s-a învârtit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia s-o părăsească. — Drept să-ți spui - glăsui Metodiu - spaima ce-am tras-o rezultă din trei chestiuni: 1î noi ieșim des din Moldova și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
când Ucigă-l Toaca se prezintă sub forma unei idei. îți vine așa o idee, intri la idei, cum se zice, și crezi că ideea s-a născut în capul tău. Aș! Ți-ai găsit! Tot Scaraoțki și-a vârât coada. De-aia mă întorn și zic: de ce n-ar răsări Michiduță și sub înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
capul, ci doar să văd la ce slujește șnurul, căci la noi în Moldova asemenea lucruri lipsesc cu desăvârșire, măcar că se simte câteodată nevoia lor. — Să zicem că te cred, spătare, - zâmbi viziriul, deși îmbujorarea din obraji când tragi cu coada ochiului la această tânără slujitoare nu pare să dea temei vorbelor tale. — Luminăția-ta, eu, odată, acu vreo zece primăveri, am căzut de pe cal. Fugăream un polak, când murgul mi s-a împiedecat și m-am dus drept în - să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
iată, degeaba mă-nvrednicesc să le port, cum se cuvine, de o parte și de alta a capului, dacă în găoacea lor n-a intrat niciodată, cum cu rușine o recunosc, frumosul luminăției-tale nume! Ajuns aici, Metodiu se uită cu coada ochiului spre Ximachi. Acesta stătea în aceeași poziție, de om adormit. — Căci ce e urechea - reluă cu glas înalt Metodiu - dacă nu locul unde se strâng de-a valma, fără nici o socoteală, gunoiul vorbelor, pleava șoaptelor ticăloase, sămânța zavistiei, nămolul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
ciotul de limbă pe care-l mai am, simt nevoia să sugerez că stăpânul nostru s-a cam țicnit. Auzi dumneata, să facă alianță cu Papa împotriva turcilor! Ori bătrânețea i-a luat firesc mințile, ori aici și-a vârât coada diavolița asta de femeie. Metodiu și Iovănuț nu ziseră nimic. Lucrurile lumești nu-i atingeau. Cufundați în jilțurile lor, stăteau nemișcați, cu pleoapele coborâte, căci ei visau aievea la drumul ce-i așteaptă. — Și eu cred că la mijloc e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Mai greu vine minții mele să priceapă aplecarea voastră spre aceste pahare care, iată, au și sosit și pe care, iute, le-ați și băut. — Avem noi un proverb - răspunse Vasea, ștergându-și mustețile și punând paharul la loc. Decât coadă de cal, mai bine cap de măgar. Dar cum nu-i tocmai ușor să trăiești așa, mai avem un proverb: decât ceai în pahar, mai bine votkă-n samovar. Macek! — Viiinee! - răspunse hangiul. — Și mai e ceva - urmă Vasea. Din votkă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
hârjonesc cu plăcere la adăpostul cifrei 2. în fiecare zi, în fiecare clipă, zeci, sute de imagini ne readuc în minte ce-avem de făcut; două rândunele care zboară împreună după hrană, un cerb și-o ciută care stau la coadă la băut apă, doi ochi care ne fac cu ochiul, două glezne întrezărite fugar sub poala unui munte, două buze care se tot împreună și astfel ne vorbesc și câte și mai câte!... O forță uriașă ne împinge spre căsătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
dovleacul nu mi-ai spus-o. Chiar te liniștește în halul ăsta? — Frate Iovănuț - spuse cu zâmbetul trist Metodiu - uneori chemările Domnului par oamenilor simpli chemări ale Necuratului. în visele tulburate ale acestei zglobii copile nu Michiduță și-a vârât coada, ci grija Celui de Sus ca să-și îndeplinească menirea de femeie. — Păi și dovleacul? - făcu uimit Iovănuț. — Dovleacul va desăvârși lucrarea - spuse Metodiu, scoțându-și botinele prăfuite din picioare. Dacă mănânci dovleac seara, rar, foarte rar reziști ispitelor. Episodul 154

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]