17,484 matches
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CROAZIERĂ, LA MILIONARA DIN BAHAMAS ( V ) Autor: Ilie Popescu Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului COASTA DE AZUR - BAHAMAS De moment, suntem în croazieră, Cu iahtul primit, de-o manieră, Ce numai iubita mea, îl oferă, Din activitatea ei prosperă. Am vizitat porturi și orașe, Cu ale lor aspecte drăgălașe, Cu oamenii drăguți și primitori, Și
CROAZIERĂ, LA MILIONARA DIN BAHAMAS ( V ) de ILIE POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378516_a_379845]
-
ALB Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1961 din 14 mai 2016 Toate Articolele Autorului Grupul de călăreți se distingeau năluci întunecate, peste întinderile albe încarcerate sub cușmele de zăpadă și sub gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor peste întinderile cernite din Valea Întunecată, străbătută de râul ale cărui valuri de un albastru tulbure, șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare în acest anotimp, prizoniere ale calotei de gheață de la
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
auzite până la mari depărtări, asemeni mugetului înăbușit al unei cirezi uriașe de pachiderme mugitoare alergând dezlănțuite la culme, semn că ținta călăreților nu era prea departe. Mugetul acela al muntelui era temut de oameni cât și de sălbăticiuni și pe coastele sale incandescente nu trăiau alte animale în afară de uriașe salamandre. Pe colții înzăpeziți ai stâncilor, departe de furia clocotitoare a celor două culmi ce se băteau în capete, unde nu ajungeau valurile de foc vărsate necontenit unul către altul de craterele
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
au pornit în mare grabă, făcând cale întoarsă spre hotarele Hoardei de aur. Pentru prima dată în Valea Întunecată negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând ușurată: - Iată! O mare minune care nu s-a mai întâmplat în ultima sută de ani, se săvârșește azi pentru voi
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ce aș putea să-ți scriu în plus, Decât ți-au scris predecesorii? Să-ți cânt cu al inimii puls, Ca să-ți adun admiratorii?!... Am renăscut, ca androgin, Cu o nouă coastă din eter, Remediu ultra alcalin, Nemuritor în ego alter. Aș vrea să-mi spui că ai visat Să-ți scrie o Crăiasă fată, Endymion, cu gând curat Și cu privirea înghețată... Referință Bibliografică: Emin Endymion / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare
EMIN ENDYMION de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378598_a_379927]
-
a lungul pârâului râului Doruleț, s-au îndeletnicit cu păstoritul și, fiind o zonă colinară cu păduri și locuri pentru pășunat, la ei predomină crescutul cornutelor mici, în mod special, caprinele. Un verișor de-al meu, care locuiește în cătunul Coasta Dealului a trăit o adevărată dramă anul trecut spre sfârșitul toamnei când începuse să se lase frigul. Se afla în pădurea din Corbu cu cele cinci oițe și vreo douăzeci de capre și, cum un vânt rece bătea nemilos, a
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
mantia-i de stele-albastră. Când trupuri vom uni, în tainic zbor, Cu roua florilor din glastră, De drag să mă cutremur, nu să mor, Când luna bate în fereastră. De fericire, voi striga: te-ador! Știu, zămislită-s dintr-o coastă, Nemărginirea-i doar a noastră Și împărțim la doi cuvântul dor... De drag să mă cutremur, nu să mor. https://www.facebook.com/l.php?u=https%3A%2F%2Fwww.youtube.com%2Fwatch%3Fv%3DBHyriXArQ2Y&h=gAQEhsetl&s=1 Referință
RONDEL ÎN DOI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378947_a_380276]
-
negri în Spania și nordul Africii). Iată-l, de asemenea, pe antropologul italian Sergi susținând că rasa mediteraneană ar cuprinde patru ramuri importante: iberii în Spania, ligurii în Franța și nordul Italiei, pelasgii în Grecia și Asia Mică, libienii pe coastele de nord ale Africii și pe valea Nilului. Un rol aparte (pentru noi, urmașii tracilor, un rol special) între aceste seminții protoistorice îl au pelasgii. Din următoarele considerente: a) Unii erudiți, printre care Marsh, susțin că pelasgii ar fi traci
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
și aproape toată Grecia continentală (Peloponesul purta numele de Pelasgia), precum și insulele: Lemnos, Lesbos, Chios, Delos (la fel cu numele de Pelasgia) și Creta, de unde - se crede - ar fi trimis o colonie în Sicilia. Imperiul colonial pelasgian mai cuprindea toate coastele ioniene din Asia Mică, iar în Italia toată Toscana, Campania și Lucania. Dar nu pelasgilor li se datorează formidabila civilizație cretano-minoiană (minoian vine de la Minos, legendarul rege cretan de origine feniciană), ci unei populații africane (se presupune că înrudită cu
MULTE PRESUPUNERI ŞI FOARTE PUŢINE CERTITUDINI ÎN LEGĂTURĂ CU PRIMELE POPOARE EUROPENE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378939_a_380268]
-
ușor, inundase Bogata de Jos și Pusta în mijlocul naturii ardelene ,mireasmă luată pe aripi de vântul ce ne mângâia obrajii în farmecul acela atât de dulce de primăvară. Bogata de Jos , sat ardelean din inima Ardealului , cu Lornițul acela ciudat , Coasta cu tufele verzi și pline de rezonanța frunzelor în bătaia vântului , ce-ți mângâie fruntea pe acolo când urci cu ochii spre cer . Apoi Dealul Blaghii cu fruntea împădurită până pe umerii timpului ce-ți curge ușor pe degete , aducându-ți
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
a plecat, i-a murit și bătrânelul, într-o noapte dintre ani și își toarce acum din caier, anii ei, tăcuți, sărmani, pe o măsuță într-un colț, stă un boț de mămăligă și a pus într-o tigaie, o coastă să se frigă, fata i-a plecat în lume, țară de ea neștiută n-are habar unde este, lumea îi e necunoscută, se mai uită pe fereastră, ziua în amiaza mare ca să vadă de poștașul, nu îi lasă vreo scrisoare
O MĂICUŢĂ BĂTRÂNĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379154_a_380483]
-
să mergem să servim prânzul sau nu îți mai este foame? - Îmi este o foame de lup. - Parcă te-ai înfruptat destul de bine din corpul meu, tot nu ți-ai astâmpărat foamea? glumi Mircea pentru care primi un ghiont în coaste de la iubita sa, care fugi să-și continue dușul ce a fost întrerupt, rămânându-i șamponul în părul neclătit. - Mai intru și eu să te spăl pe spate? o întrebă Mircea. - Mai târziu. Acum nu mai am chef de tine
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
și aduse în căuș niște apă și, cu ajutorul unui batic, răcori frunțile celor doi. Încă nu-și reveneau. Așa trecu ziua, până se înseră. Când întunericul cuprinse împrejurimile, cei doi începură să-și recapete cunoștința. Erau în mare suferință, iar coastele, mâinile și pe față aveau semne de lovituri grave. Dar se puteau ridica în picioare, ceea ce era bine. Atunci Haldita avu ideea să-i ducă pe cei doi misionari în vale, în satul ei, la casa părintească. Vă închipuiți câtă
CETATEA DE LUMINĂ (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1572 din 21 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379904_a_381233]
-
cea de 4 clase din Demacușa. Partea mai neplăcută era că, de la școală și până acasă, mai era cale lungă, cam o jumătate de oră de mers pe un drum de căruță pe lângă un pârâu, apoi trebuiau să urce pieptiș coasta muntelui unde era înălțată casa bunicilor. Dacă până aici Ionuț mai scâncise, apoi mai dormise în tren și în microbuz, acum, când să urce muntele, simți, deodată, că-l dor piciorușele. Și ce mult mai avea de urcat până sus
PRIMA ZI LA MUNTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379959_a_381288]
-
drum de beton destul de greu. Roțile se propteau în barele de fier-beton ce traversau drumul și se avântau rotindu-se adesea-n loc pe zăpada înghețată. Șoferul înjura de toți dumnezeii și ambala motorul. A condus cu greu până în vârful coastei și a oprit mașina în fața casei. S-a dat jos și a deschis portiera din spate. A tras femeia de pe canapea, a prins-o pe după umeri și a încercat să o târască spre casă. Ea a gemut puternic și a
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
și, fără să mai închidă ușa deschisă la perete, a tras de ea până la mașină. A împins-o tot pe bancheta din spate și a întors mașina cu fața către poartă. Aproape că trecuse cu roțile din față peste vârful coastei când s-a răzgândit. A oprit mașina.. - Să nu te pună dracu să te miști de acolo! Ușile sunt blocate, ca să știi, a avertizat-o el și a coborât. Deschid poarta, să nu crezi că te uit aici, târfulițo... Cobora
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
să-i dea unul din cai și-apoi să-l lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în grajd, scoase inimele din câteșișapte cai spre a le pune pe toate într-un tretin slab, căruia-i priveai prin coaste. Făt-Frumos se sculă de la masă și după îndemnarea babii se duse să-și aleagă calul ce trebuia să și-l ieie.» (EP, II, 274); se subînțelege că sfătuit de fecioara de la casa Babei Cotoroanțe, Făt-Frumos reușește să obțină murgul cu
DE LA ANUL DE TREI ZILE LA MITUL COMPRIMĂRII TIMPULUI ÎN CREAŢIA LUI EMINESCU de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380066_a_381395]
-
de apriga luptă cu stihiile și norilor care scăpați de prigoană își scutură cu grație coamele albe, lac de sudoare și spaimă, cernând cu fluturi de omăt fantomatica liniște a nopții, brațele descărnate ale pădurii și acoperișurile caselor împrăștiate pe coastele muscelelor. Iarna și-a instaurat în cele din urmă domnia deplină asupra pământului, înveșmântând tristețea livezilor și singurătatea codrului și a câmpiei cu hlamidă imaculată, pictează cu veșnicie întinderile și satul pregătind decorul cu fast și străluciri alb argintate pentru
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > DOR DIN FLORI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Țineam în brațe toamne nesfârșite, ca pe-un hotar uscat de vânt la soare, sub coastele-i din fildeș măiestrite, amiaza-și mai făcea prin ochi izvoare. Cu ploaia-mi rătăcită pe sub plete, săpam nisipu-n agonii de smirnă, bucăți din suflet pârjoleau de sete, rupând din lut nectar soios la cină. Scurgându-și vremea de trăit
DOR DIN FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381977_a_383306]
-
despre motivul morții lor deodată, dar Buna, ștergând pe furiș o lacrimă călătorită spre coada ochiului, îi desluși din cele aflate demult de la Zain: -Nu erau bătrâni... doar la mijlocul vieții... Au căzut pe loc trăzniți în plină vară... Veniseră pe coastă să-ntoarcă fânul... când norul viclean i-a săgetat... Le-au rămas mici două perechi de gemeni... băieții, mai mari cu doi ani decât fetele... Dintr-una din fete, măritată mai apoi tot în neam de ungureni, se trage Zain
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Ce aș putea să-ți scriu în plus, Decât ți-au scris predecesorii? Să-ți cânt cu al inimii puls, Ca să-ți adun admiratorii?!... Am renăscut, ca androgin, Cu o nouă coastă din eter, Remediu ultra alcalin, Nemuritor în ego alter. Aș vrea să-mi spui că ai visat Să-ți scrie o Crăiasă fată, Endymion, cu gând curat Și cu privirea înghețată... Referință Bibliografică: EMIN ENDYMION / Aga Lucia Selenity : Confluențe Literare
EMIN ENDYMION de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382027_a_383356]
-
spune ca Dumnezeu a zis și s-a făcut așa au apărut toate lucrurile însă când a ajuns la om, Creatorul s-a aplecat și cu iubire l-a modelat pe Adam din țărâna, apoi știi cum a luat o coastă a lui Adam și a făcut-o și pe Eva. Iar Adam în fața acelui test a ales în mod conștient să mănânce din fructul oprit numai și numai ca să nu o piardă pe Eva frumusețea ei l-a captivat atât
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > FERIȚI-VĂ DE URS Autor: Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Când se plimbă prin pădure Are omul ce să-ndure, Deși priveliștea-i frumoasă... Coasta-i mare și e deasă. Dar să faceți gălăgie Ca ursul de voi să știe! Mai strigați din când în când Pentru a-l informa mergând. Cu o bâtă la-ndemână Loviți arborii c-o mână, Cu cealată v-ajutați
FERIȚI-VĂ DE URS de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380318_a_381647]
-
linie, să ia toți burse de merit, că părinții lor plătesc bani grei - în tabără, se execută fără nicio împotrivire. Nu știu ce metode au cei de acolo. Părinții lor însă sunt fericiți și-și fac liniștiți concediile, pe plajele din Grecia, Coasta de Azur, Costa del Sol, fără să se necăjească cu peripețiile copiilor lor... • Și eu sunt elev acolo. Dar nu am părinți. Mă crește o femeie, pe mine și pe sora mea. Numai în acte. Noi locuim și ne creștem
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
întrebă el cu teamă, privind-o rugător. Mâine?...Maria... eu aș vrea să... -Mâine , nu, vreau să petrec ziua în cireșul de pe coastă-îl întrerupse ea grăbită, chiar cu bruschețe. -Ce?!-nu-și veni să-și creadă urechilor. Așa era.Cireșul de pe coastă era prietenul ei, de când era o copilă. Când era timpul cireșelor, se urca în el de dimineață și nu mai cobora până seara. Stătea în vârful lui, mâncând cireșe și privind la valea pitită între pomi și grădini, străjuită în
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]