3,836 matches
-
stăpânire într-un mod magic ce necesită supunere totală, pentru ca leul să nu aibă putere asupra soarelui benefic. Octavian Buhociu consideră această prezență „o reminiscență a funcției leului de demon infernal”, asemănătoare celor ale lupului, vulpii, vidrei - animale psihopompe din colinde. Un alt animal solar (de asemenea vânat în colinde pentru efectul său distructiv asupra universului ordonat) este cerbul. „La tracii sud-dunăreni cerbul simboliza soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru ca leul să nu aibă putere asupra soarelui benefic. Octavian Buhociu consideră această prezență „o reminiscență a funcției leului de demon infernal”, asemănătoare celor ale lupului, vulpii, vidrei - animale psihopompe din colinde. Un alt animal solar (de asemenea vânat în colinde pentru efectul său distructiv asupra universului ordonat) este cerbul. „La tracii sud-dunăreni cerbul simboliza soarele care se urca pe cer”. Recoltele, ca nivel suprem al vieții în contingent sunt puse în pericol de intruziunea soarelui figurat în cerb, suprapusă peste
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
erou întemeietor este revelat de fiara antagonică, devenită astfel și maestru inițiator, lucru vizibil și în imperativul cu care se adresează șarpele celui care l-a învins. Deconspirarea funcției pe care o primește imolarea animalului arhetipal va fi regăsită în colindele tip Peștele și mreaja fetei III, , în care peștele agresor o învață pe fecioară ce să facă din trupul lui. Motivul zidirii lumii prin sacrificarea monstrului are în colindele de fecior un echivalent strălucitor. Salvat de la înec de un pește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care o primește imolarea animalului arhetipal va fi regăsită în colindele tip Peștele și mreaja fetei III, , în care peștele agresor o învață pe fecioară ce să facă din trupul lui. Motivul zidirii lumii prin sacrificarea monstrului are în colindele de fecior un echivalent strălucitor. Salvat de la înec de un pește mitic, voinicul va celebra prin el uniunea sacră: „A scăpat cu zile/ Cu mare conteneală/ Pe un pește galben,/ Cu solzii de aur,/ Care l-a luat/ Și l-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
profan, ale cărui dimensiuni spațiale și temporale sunt marcate la intervale bine delimitate de revărsarea sacrului. Protagoniștii „domesticirii” neantului păstrează trăsăturile arhetipale cerute de victoria asupra monstrului etern și cele mai multe date asupra lor le descoperim în baladele fantastice. Dacă în colindele de fecior este pe larg dezvoltată dominanta solară, basmele și baladele întregesc portretul și ritualul parcurs cu alte trăsături fundamentale, privitoare atât la protagonist, cât și la companionul său. În basme, numele protagonistului devine titlu, informatorii identificând textele cunoscute prin intermediul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feciorii numiți astfel sunt de fapt ipostaze antropomorfice ale momentului zilei: „și hotărî să-i zică: De-cu- seară, căci seara se născuse”. În unele variante, Făt-Frumos constituie un supranume adăugat unui prenume: Petru, Ion, Constantin/Costăchel, procedeu des întâlnit în colindele de fecior. Valorizarea numelor de origine creștină este evidentă. Cel mai frecvent, Petru/Petrea este cel dintâi nume al eroului, acest fapt venind în consonanță cu imaginea sfântului invocat: „el a avut chiar de la început un rol de prim-plan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
yang, deci de soare și de aur, ca și de foc și de secetă”. Cenușotcă este eroul soarelui care a mistuit creația și care poate să o facă să izbucnească din nou, cu abundența pe care am văzut-o în colindele tip Voinic chipeș călare (IV). O implicație la fel de importantă vine din câmpul semantic al focului: vatra casei în care zace (deci tânjește, mocnește în așteptarea timpului inițiatic) eroul reprezintă inima universului domestic și punctul de legătură cu energiile sacre care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
făcea mamî-sa o turtî-n vatră i-ajungea sî mânânci cât călătoreau ii...(...) Nu sî termina niciodatî”. Protagonistul este consubstanțial cu principiul focului civilizator, are sprijinul zeilor lari protectori ai casei, al strămoșilor și simte plânsul materiei consumate, precum voinicul din colinde aude urletul flăcăului înghițit pe jumătate ori fala cerbului distructiv. Feciorul cenușii este doar părelnic lipsit de valoare, aceasta fiind aparența înșelătoare a eroului, după cum vom vedea în imaginea mezinului imediat. Drăgan Cenușă este drag focului creator și va fi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
căci Iovan pornește spre Celălalt Tărâm, unde domnește șarpele cosmic și, de aceea, are nevoie de ghizi pricepuți. Conducătoarea „alaiului vânătoresc” este o cățea cu o funcție narativă în creștere pe parcursul baladei, ea fiind, precum Fulga sau Mama câinilor în colindele de cioban, toată nădejdea eroului. Apariția suitei provoacă admirație instanței narative și, prin ea, întreaga comunitate percepe natura excepțională: „Un voinic călare,/ Voinic iortoman;/ Pi-un cal dobrogean,/ Ficior de mocan./ Cu șoimii pe mână,/ De m-e de minună
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și în rai și în iad, că te scoate și de aici și de acolo”. Metaforă a iuțimii și autorității animaliere, sintagma „puiu leului” circumscrie, în același timp, calul la cultul solar. Animalul mitic, specific faunei altor continente, apare în colindele de fecior ca exponent al Haosului ce trebuie învins. Ca pui al leului, calul certifică domesticirea anterioară a stihiilor și cu atât mai mare este forța lui asupra neantului, cu cât este consubstanțial cu el. Într-o altă variantă, calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la popoarele primitive. În timpul inițierilor, tinerii intrau în posesia unor fetișuri animaliere, precum gheare, dinți, fragmente din blană care îi făceau să stabilească o legătură totemică, „dobândeau o putere asupra animalelor” pe principiul pars pro toto. O variantă a Mioriței colind adaugă portretului bine cunoscut al ciobănașului imaginea draconoctonului: „- Mustăcioara lui/ Pana corbului;/ Ochișorii lui/ Mura câmpului;/ Sprâncenele lui/ Două spici de grâu,/ Mustețioara lui/ Pana corbului./ Călișorul lui/ Puiul zmeului./ Săușoara lui/ De-o falcă de zmeu./ Săbioara lui/ Fulger
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte! / Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!/ El bine că să gătea,/ În vânătoare că-mi pleca”. Scopul incursiunii este pretutindeni clar, în balade și colinde. Alegoria inițiatică a vânătorii este una din temele cele mai vechi ale culturii omenirii și, judecând după pregătirile flăcăilor, aceasta nu va fi o vânătoare obișnuită. Atenția rituală acordată actului vitejesc este demonstrată, ca și în colinde, de gestul spălării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în balade și colinde. Alegoria inițiatică a vânătorii este una din temele cele mai vechi ale culturii omenirii și, judecând după pregătirile flăcăilor, aceasta nu va fi o vânătoare obișnuită. Atenția rituală acordată actului vitejesc este demonstrată, ca și în colinde, de gestul spălării ochilor, întotdeauna negri, ceea ce poartă simbolul unei lustrații. Numele eroului conține sugestia destinului său, față de care blestemul devine doar un catalizator al îndeplinirii. Mistriceat vine, conform Dicționarului limbii române (DLR), de la mistrițat, care înseamnă „provenit din încrucișarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a domestici, a îmblânzi, a supune”. Știm deja că flăcăul care depășește inițierea are o naștere specială, care îndeplinește voia unor instanțe superioare omului și că rolul lui este tocmai acela de a birui ipostaza zoomorfă a haosului, domesticită în colinde sub imaginea surprinzătoare a leului viu adus în sat. În panteonul creștin patru sfinți au numele Damian, însă, dintre ei, sfântul aflat întotdeauna în asociere cu fratele său geamăn, Cosma, are cea mai mare putere la nivel taumaturgic. „Anarghirii devin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
expediția mitică. Refuzul de a mânca apare drept semn al unei mutații existențiale, ce anulează nevoile cotidiene, și caracterizează personajele sensibile la desfășurările viitoare, deci cu proprietăți oraculare: mioara din balada III (196), ciuta din colinda III (65) Ciuta proroacă. Colindele de fecior transformă întotdeauna tânărul colindat în eroul învingător din scenariile arhetipale. Variabila onomastică, adaptată la fiecare gospodărie unde ajung cetele de colindători, are puterea de a modifica statutul profan al flăcăului. Zicerea reiterează timpul sacru și întrupează strămoșul întemeietor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
magice are o dublă funcție: cea dintâi este purificarea, focul mistuie devenirea. Numai prin anularea totală a existenței perisabile se poate accede la mortalitate. „Purificarea prin foc este complementară purificării prin apă pe plan microscopic (rituri inițiatice)”, iată de ce în colinde flăcăul purtat de bidiviul măiestru este cufundat în apă, în timp ce calului i se potrivește catharsis-ul prin principiul ignimorf. Pe de altă parte, armăsarul este o ipostază a calului solar și se hrănește cu succedaneul luminii ordonatoare. Aceasta va fi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Gorj)327. Adeseori fiul solicită straiele de mire; valoarea rituală a acestor veștminte, folosite în practicile funebre pentru ținuta celui dispărut, cumulează încărcătura magică a victoriei inițiatice, fiindcă, ne-o spun orațiile de nuntă care trimit la motivul vânătorii din colinde, „tânărul nostru împărat”, acum tată de erou, s-a întors din „Țara de sus”, a arhetipurilor. Este datoria fiecărei generații să producă regenerarea regatului lumesc, bătrânețea părintelui intrat în clasa senex 328 a pasivului fiind metafora pentru epuizarea puterii de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ori pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea balaurului antropofag. O diferență pare însă necesară: somnul acționează ca marcă fiziologică a intruziunii maleficului în planul ordonat, pe care îl contaminează cu morbul inanimării specifice (leul ori cerbul falnic din colinde aromesc pe celălalt tărâm), în timp ce setea este efectul pătrunderii umanului în dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în sacru, unde adoarme precum fiara vânată în alte tipuri de colind. Cu flăcăul rămas pe munte să se cufunde în energiile latente ale începutului de lume, perspectiva artistică se mută pe absența din planul social: „Părinți de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l părinți în vârf
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
am văzut, se vine din două direcții, dinspre viață și dinspre amorf. Repetiția pleonastică „vechiuleț și de demult” are contururi de hiperbolă a atemporalului mitic. Acoperirea cu ierburi a vitalului, aici a unui semn al dinamicului, se întâlnește și în colinde, unde tânăra nubilă este covârșită de un somn greu, și el cu semnificație rituală: „Că de când ai adormit;/ Iarba toată te-o-ngrădit,/ Florile te-o năpădit./ Șî pi gurî șî pi nas/ Șî pe dalbu-ți de obraz,/ Șî prin sân țî
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fapt,/ Ca steaua din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini se primblă?/ Da Todică cu Costică/ Pe cai negri-mpodobiți”. Câmpia constituie un topos al incursiunii mitice
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ie dă mine!» Lîngă o apă mare”. Neofitul are informația interioară necesară pentru a identifica spațiul ritual și pașii lui nu confundă niciodată cărarea. Atunci când rătăcește temporar drumul, regăsirea locului inițiatic implică mutilarea ca însemn al superiorității căutate. Și în colinde contactul cu mineralul și muntele, ca spațiu superior universului ordonat, trece dincolo, având o condiție similară cu cea a podului. Vânătoarea flăcăului se face „Peste munți/ Cărunți,/ Pe sub stânci/ Adânci,/ Pân la Pod-de carne,/ Că n-a fost de carne
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a fost”. Vocea lirică este a ciutei proroace din colinda tip III 65. Ea știe că podurile vor fi făcute din înseși trupurile căprioarelor, sacrificarea animalelor asigurând flăcăului consacrarea care încheie drumul inițiatic cu o revenire din planul înalt. În colindele de flăcău, spațiul din care trebuie să ajungă voinicul implică mai ales o ascensiune, deci o ieșire din contingent: „Lerului/ Pi-on picior de munte,/ Pe petre rotunde,/ Suie și scoboară/ Cerbu-n trestioară”. Acest tip de colindă, clasificat de Monica Brătulescu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu totul de cea anterioară. Poarta din basmul în discuție separă domeniul sacrului, imaginat ca o grădină minunată, de drumul inițiatic și astfel marchează punctul terminus al lumii. Proliferarea vegetației („și iarbă multă, iarbă verde era”), la fel ca în colinde, ne anunță că suntem în plin haos. În alt basm chiar ultima dorință a împăratului muribund, formulată ca blestem pentru fiii săi, asigură parcurgerea drumului ascensional: feciorii au îndatorirea de a vâna pe muntele Sânauli. „Ș-o luat straii d
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apusul soarelui, dete Dumnezeu de-ntâlni o potecă și apucă pe dânsa. Merse, merse și iar merse, pân’ ce se pomeni dodată înaintea porților unor case mari și frumoase. Pasămite ajunsese la locașul zmeilor”. Tot o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]