8,042 matches
-
și Wittgenstein, că principalul țel al activității filozofice este obținerea unor clarificări de ordin conceptual. Sub acest acord stă însă un dezacord fundamental cu privire la natura acestor clarificări și la căile pe care pot fi ele obținute. În tradiția analitică, clarificările conceptuale sunt rezultatul aplicării unor metode speciale cum sunt cele ale analizei logice. În acest sens, există probleme filozofice, iar soluțiile lor ne pot surprinde. Descoperirea unor noi metode de cercetare, ca și perfecționarea celor existente sunt hotărâtoare pentru obținerea unor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Practica filozofică a lui Wittgenstein este, prin urmare, net diferită de acea practică a profesioniștilor filozofiei care devenise dominantă în țările de limba engleză încă la mijlocul secolului trecut. Cea din urmă este orientată spre testarea, întemeierea sau corectarea unor intuiții conceptuale curente prin aplicarea unor metode speciale, unele cu un accentuat caracter tehnic. Inventarea jocurilor de limbaj țintește, dimpotrivă, influențarea modului nostru de a gândi prin îndreptarea atenției asupra unor lucruri pe care le știm, dar tindem să le uităm. Într-
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
despre denotare sau capitole din Principia mathematica, și eseuri asupra relațiilor dintre sexe și asupra educației copiilor sau cea mai accesibilă și populară istorie a filozofiei occidentale. Ca cercetător, Russell a contribuit prin lucrări ce se disting prin acribia lor conceptuală, putând fi comparate doar cu cele ale lui Frege, la consacrarea standardelor de rigoare și claritate ce disting practica filozofică analitică, devenită dominantă în a doua jumătate a secolului trecut, cel puțin în țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
adecvată, cu toată acea precizie și certitudine pe care au atins-o cele mai înaintate științe.“4 Această metodă este metoda logic analitică. Noua dezvoltare a logicii, pe care a prilejuit-o cercetarea fundamentelor matematicii, oferă instrumente puternice pentru clarificări conceptuale, care au lipsit până atunci filozofilor. Cunoașterea filozofică pășește acum „pe drumul sigur al unei științe“ într un alt fel decât credea Kant, și aceasta deoarece pot fi distinse, pentru prima dată, în mod clar, problemele ei reale, acelea care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ca și față de toate acele lucruri care nu pot fi valorizate dintr-un „punct de vedere religios“. În 1949, scria: „Întrebările științifice pot să mă intereseze, dar nu mă pot captiva cu adevărat. Aceasta o fac pentru mine numai întrebările conceptuale și estetice. Dezlegarea problemelor științifice îmi este, în esență, indiferentă; nu însă a întrebărilor de celălalt fel.“53 Religia creștină îi vorbea lui Wittgenstein în primul rând prin mesajul ei moral. Creștinul adevărat era pentru el persoana în care sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
o „cotitură“ sau o „revoluție“ în filozofie.71 Această revoluție ar semnifica renunțarea pentru totdeauna la pretenția tradițională a filozofiei de a oferi o cunoaștere superioară celei științifice, de a se institui drept „regină a științelor“. Concentrându-se asupra clarificărilor conceptuale, cercetarea filozofică poate aduce o contribuție importantă și la progresul cunoașterii științifice. Russell menționa drept obiectiv al cercetării filozofice stabilirea, cu ajutorul noilor tehnici logice, a numărului minim de noțiuni nedefinite și de enunțuri de bază din care pot fi derivate
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
la capătul confruntării lor cu standarde care impun concluzii independente de interesele, înclinațiile, preferințele și gusturile celor care le-au produs. Presupozițiile care susțin o asemenea ruptură cu tradiția sunt simple. Problemele specific filozofice, în contrast cu cele științifice, sunt de natură conceptuală. Ele vor putea fi identificate, formulate corect și apoi soluționate prin analiză logică. O analiză logică satisfăcătoare nu este însă cu putință în mediul limbajului natural. Așa 362 GÂNDITORUL SINGURATIC se explică de ce sisteme filozofice produse de minți excepționale au
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
îndeosebi de diferențele dintre forma logică și forma gramaticală a expresiilor. Corolarul acestei constatări este că filozofia va fi revoluționată prin construcția unor limbaje formalizate - limbaje perfecte din punct de vedere logic -, care permit atât o formulare adecvată a problemelor conceptuale, cât și supunerea soluțiilor propuse unui control obiectiv. Prin construcția și prin utilizarea unor limbaje a căror caracteristică distinctivă este claritatea și precizia, filozofia este adusă, pentru prima dată, pe „drumul sigur al științei“. Dincolo de o multitudine de deosebiri în ceea ce privește
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
atenți, vom fi prinși în mod continuu într-o capcană lingvistică.“78 Putem accepta că prin asemenea formulări este semnalată o preocupare comună lui Russell și Wittgenstein, și anume preocuparea de a obține clarificări prin descoperirea și înlăturarea unor confuzii conceptuale favorizate de expresiile limbajului comun. Este însă esențial să se observe că Russell și Wittgenstein caută aceste clarificări în direcții opuse. Russell, ca și empiriștii logici, credea că este vorba de confuzii care pot fi înlăturate prin construirea și utilizarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
observe că Russell și Wittgenstein caută aceste clarificări în direcții opuse. Russell, ca și empiriștii logici, credea că este vorba de confuzii care pot fi înlăturate prin construirea și utilizarea limbajelor formalizate. În gândirea sa târzie, Wittgenstein a urmărit clarificări conceptuale nu prin operații de purificare și rafinare logică a limbajului comun, ci prin examinarea formelor sale mai simple, mai elementare, în care relația expresiilor cu viața oamenilor, cu practicile și instituțiile comunităților devine mai clară, mai transparentă. Orientarea gândirii lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dezvoltarea neurobiologiei ne dă posibilitatea să discriminăm mult mai exact și mai fin determinantele cauzale de determinantele intenționale ale acțiunilor oamenilor. Afirmația că în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există criterii care ne permit să distingem cauzele acțiunilor de temeiurile lor, reacțiile spontane, involuntare de acțiunile 368 GÂNDITORUL SINGURATIC deliberate. În colectivitățile omenești mai mult sau mai puțin evoluate există numeroase acțiuni pe care oamenii le realizează urmărind anumite
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ți-ai mișcat brațul?» dând o explicație behavioristă, s-a specificat o cauză. Cauzele pot fi descoperite prin experiență. [Ă] Cuvântul «temei» nu este folosit în relație cu experimentarea.“85 Distincția dintre „temei“ și „cauză“ este, prin urmare, o distincție conceptuală, o distincție care nu va fi afectată de progrese ale cercetării științifice ca cele menționate mai sus. Cât de impresionante și importante ar fi aceste progrese, ele nu pot arăta că liberul-arbitru este o iluzie. În WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 369
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
că liberul-arbitru este o iluzie. În WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 369 schimb, ne pot ajuta în mod substanțial să deosebim determinantele cauzale și intenționale ale acțiunilor, să stabilim astfel dacă și în ce măsură sunt răspunzători pentru ele cei care le săvârșesc. Clarificările conceptuale sunt obținute prin demersuri cu totul diferite de cele ale cercetării specializate. În acest sens, Wittgenstein sugerează că noi facem primul pas în filozofie atunci când ajungem să înțelegem cu adevărat că traseele pe care obținem clarificări conceptuale sunt cu totul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
le săvârșesc. Clarificările conceptuale sunt obținute prin demersuri cu totul diferite de cele ale cercetării specializate. În acest sens, Wittgenstein sugerează că noi facem primul pas în filozofie atunci când ajungem să înțelegem cu adevărat că traseele pe care obținem clarificări conceptuale sunt cu totul diferite de cele ale cercetării științifice. Din această perspectivă putem citi și rânduri, la prima vedere enigmatice, ale autorului Cercetărilor filozofice, cum sunt acestea: „Aici ne lovim de un fenomen remarcabil și caracteristic în cercetări filozofice: dificultatea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
vorbire se face prin referirea la formele abstracte (și ideale) ale limbii (prin manifestarea conștiinței lingvistice). Dihotomia limbă/vorbire reprezintă una dintre cele mai însemnate contribuții pe care le-a adus știința limbii din secolul al XX-lea la determinarea conceptuală și funcțională în domeniul științelor umanului. Din această perspectivă, Eugen C o ș e r i u20 stabilește că unitatea de bază a limbii, cuvîntul, are aspecte de conținut distincte în funcție de modul cum este privit, ca element al limbii sau
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
care să reflecte acest raport, chiar dacă acest cuvînt conceptualizează cunoașterea la nivelul popular al limbii. Cu toate acestea, trebuie precizat că un cuvînt precum gîndac exprimă generalul nedistinct, nefiind un abstract logic propriu-zis, deoarece nu se înscrie într-o ierarhie conceptuală riguroasă. Dacă există deosebiri, atestate prin nume, între entitățile identificabile la nivelul limbii populare și cele de la nivelul limbii literare, aceasta presupune faptul că, de fapt, obiectele lumii sînt date de limbă, iar nu de realitatea însăși, ceea ce face loc
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este prezent în limbă, dar el nu este nici total, nici definitoriu, căci limba se raportează la realitate prin mijlocirea gîndirii. Prin urmare, deși tendința (mai ales la nivelul limbii literare unde se denumesc și noțiunile științei) este ca noțiunile (conceptuale sau clasiale) să corespundă analizei (compartimentării) rezultate prin însăși delimitarea obiectelor din realitate, antropocosmosul (particularizat prin glosocosmos) este întotdeauna și o construcție a gîndirii, iar capacitatea gîndirii de a se aplica la realitate are și aspecte de relativitate. Se poate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
această tradiție a fost întreruptă. În vorbire, prin urmare, pentru a se putea comunica ceva despre ceva, se produce actualizarea semnelor lingvistice, adică se produce orientarea lor spre obiecte 72. Ca element al limbii, semnul lingvistic (cuvîntul) numește o entitate conceptuală (o noțiune), care reprezintă semnificația lui, și numai în mod potențial desemnează toate și fiecare dintre obiectele ce se cuprind în sfera noțiunii (sau semnificației) respective. În actul de vorbire însă, numele poate denota obiecte din sfera respectivă, iar dacă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se realizează o metaforă. În consecință, pentru a transforma știința lingvistică (= cunoașterea limbii) în vorbire și pentru a spune ceva cu ajutorul numelor (semnelor linvistice) în vederea realizării unei comunicări (transmiterii unei informații), semnele lingvistice trebuie orientate spre obiecte, transformînd desemnarea ideală (conceptuală și, deci, potențială în raport cu realitatea) în desemnare reală (obiectuală și, prin aceasta, denotativă). Prin urmare, în vreme ce, la nivelul limbii, numele (cuvîntul) denumește o existență în general (o esență), la nivelul vorbirii, același nume denumește o existență individuală (un individ, o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o comunicare concretă, orientată spre anumite realități, iar semnificația se manifestă ca sens, ca destinație explicită spre un anumit obiect sau spre anumite obiecte 73. Se relevă astfel statutul binar al semnului lingvistic în a cărui semnificație se cuprinde deopotrivă conceptualul și obiectualul, deoarece un nume este atît denumire a unui concept, cît și denotare a unui obiect. Pe lîngă aceasta, entitatea denotată de un nume actualizat poate fi și o entitate în general, ca în judecățile cu valoare generală, o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca în judecățile cu valoare generală, o parte din clasa entităților desemnate, ca în judecățile particulare, un singur individ al clasei, ca în judecățile singulare. În vorbire, așadar, semnificația se poate actualiza sub mai multe aspecte, care pot viza semnificația conceptuală sau noțiunea sub aspect intensiv 74, semnificația clasială sub raport extensiv (Omul (= oamenii) este muritor), semnificația selectivă sau o diviziune a sferei clasiale (prin particularizarea cu ajutorul cuantificatorilor: Unii oameni sînt harnici) și semnificația individualizantă sau un exemplar din sfera noțiunii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ca atare, ci printr-o imagine alcătuită de spiritul omului. Cu toate acestea, cuvîntul purtător al imaginii subiective a obiectului se obiectivează el însuși în raport cu individul, devenind un obiect în raport cu spiritul în care se oglindește la rîndul lui la nivel conceptual. De aceea, arată Humboldt, se ajunge ca subiectul să posede trei entități conceptuale: amprenta obiectului, maniera de interpretare a obiectului și efectul produs de structura fonică a cuvîntului. Gînditorul german consideră că subiectivitatea din limbă este dominată analogic de subiectivitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cuvîntul purtător al imaginii subiective a obiectului se obiectivează el însuși în raport cu individul, devenind un obiect în raport cu spiritul în care se oglindește la rîndul lui la nivel conceptual. De aceea, arată Humboldt, se ajunge ca subiectul să posede trei entități conceptuale: amprenta obiectului, maniera de interpretare a obiectului și efectul produs de structura fonică a cuvîntului. Gînditorul german consideră că subiectivitatea din limbă este dominată analogic de subiectivitatea omogenă a tuturor vorbitorilor, este, prin urmare, o subiectivitate socială ("națională", după Humboldt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de realizat, iar singularitatea care ființează pentru sine a conștiinței-de-sine trece în existență, astfel încît ea este pentru alții 121. Se poate constata, așadar, că, deși nu s-a ocupat în mod special de limbă, Hegel a creat un cadru conceptual și a oferit sugestii care să favorizeze o astfel de cercetare. De aceea, reluarea abordărilor filozofice asupra limbii, la începutul secolului al XX-lea, s-a făcut în mare parte sub impulsul ideilor hegeliene, Benedetto Croce și Karl Vossler fiind
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ambele caracterizate prin expresivitate, precum și de explicare a poziției limbii în raport cu alte activități sau facultăți umane. Limbajul nu poate fi deosebit de poezie, arată el, atîta timp cît este obiectivarea conținuturilor conștiinței, dar se depărtează de ea atunci cînd devine cunoaștere conceptuală, în știință, în filozofie etc.131 Ca atare, în literatură (în folosirea artistică a limbii) se creează o realitate, în vreme ce în cazul celorlalte folosiri ale limbii se vorbește despre realitate. Acest lingvist stabilește că istoria filozofiei relevă două probleme de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]