4,658 matches
-
Dar dacă nu-și bătea joc de mine, atunci despre ce dracu’ vorbea? Cum adică „zombi“? Ne refeream la același James? Același James ipocrit și acuzator care venise la mine în Dublin? Dar înainte să apuc să-mi adun gândurile confuze, George a luat-o din nou la trap. Avea chef de vorbă. Plictiseala de vineri după-amiază și trei beri la prânz îl făcuseră destul de slobod la gură. —Ei, Claire, a zis el mai în glumă, mai în serios. Sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fără să dau senzația că nu sunt interesată de evoluția lui emoțională? m-am gândit disperată. M-am trezit punându-i o nouă întrebare. Și-ți cultivi copilul interior? l-am întrebat cu blândețe. —Ăăăă, cum? m-a întrebat el confuz. Îl pierdusem. Aisling nu-i dăduse și partea a doua a cărții. —Eu n-am copii, Claire. Doar știi asta. —Știu, am spus plină de bunăvoință. Nu avea nici un sens să-l presez și să stric toată munca pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că era un handicapat emoțional, iresponsabil și imatur și că până și un copil și-ar fi dat seama că încerca să mă manipuleze. Dar, pe de altă parte, era limpede că lui James îi era frică. Sau că era confuz. Poate că avea nevoie de cineva care să-i verbalizeze temerile, pentru că el era prea înfricoșat ca s-o facă singur, după care puteam să încerc să-l liniștesc. Merita să mai fac o încercare. —James, am spus cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă dau jos din metrou, să traversez pe partea cealaltă, să mă întorc direct la apartament și să-i spun că am greșit și că ar trebui să încercăm din nou. Dar n-am făcut asta. Și proastă cum eram, confuză, uluită, nedumerită și mâhnită, chestia asta mi-a spus ceva. Dacă l-aș fi iubit într-adevăr, dacă mi-aș fi dorit cu-adevărat să fiu cu el, atunci m-aș fi întors. Deci știam că procedasem corect. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-mi bucure inima. Sau vreun alt organ intern. Nu consideram că mă înșelase. Nu mă aflam în postura în care să-mi permit să ridic obiecții, fiindcă și eu fusesem măritată. Și, din ceea ce reușisem să pricep din relatarea cam confuză a lui Helen, ajunsesem să fiu destul de sigură că Adam se distanțase de prietena lui pe parcursul scurtei aventuri pe care o avusese cu mine. Asta în cazul în care ceea ce fusese între noi se putea numi o aventură. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintre ei să continue discuțiile, să aprindă altele noi. Cu voci schimbate, În Întunericul altor Încăperi, micșorîndu-se progresiv. Eu plecam acasă mai Întregit spiritual, cu geamantanul. Era un geamantan mic de navetă, În carouri. Prima mea lectură. Cu toate că, În chip confuz dar Îndîrjit, sperasem să scap de supliciu, mi-a venit și mie rîndul Într-un tîrziu nu foarte Îndepărtat. Aveam trac, ca marii tragedieni, fumam și, totuși, mă simțeam destul de sigur pe mine. Pentru că cele două povestiri pe care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
citești, te Întrebi dacă ți-o poți Închipui altfel, sau Îți amuțește Închipuirea și ți se pare absolută și desăvîrșită ca o portocală”. Acest refren reprezintă alfabetul meu cîntat. GÎndeam la fel și Înainte de a-l auzi pe Capote, Însă confuz, el doar a dat o formă sentimentelor mele tehnice, așa cum se-ntîmplă de obicei cu tipii cu sentimente: vine altcineva și li le dă. În felul acesta, un stilist autentic pînă la ultima celulă riscă să ajungă la minimum de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
observi amărît că nimic nu se justifică, cum sperai din titlu. Există pe ecran multe bretele negre, paturi, coridoare, o secțiune mediană de mare efect În care Madonna-și așază mîna pe „bombonieră”, fete cu mustăți sau băieți În cîteva scene confuze din care pricepi, Însă, că fata iubește oamenii care nu au de mîncare. Și pădurile. PREA TÎRZIU PENTRU TOBA DE TINICHEA Sigur că Întoarcerea acasă nu-i un film memorabil mai ales pentru cine n-are memorie, eu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simț al onoarei, puternic și-și mai și apără camarazii (asasini). Secundo: lunetistul are de Îndeplinit misiunea patriotică În altă țară, aici, Panama. Victimele, cel puțin, aparțin categorial galeriei ticăloșilor neschimbați din pubertatea lumii: un general autohton rău, deși puțin confuz, nefiind foarte limpede de ce e rău, În fond luptă Într-unul din nenumăratele războaie din America Latină din care nimeni nu Înțelege nimic, și un traficant de droguri, ăsta da, un nemernic ingenios bine definit, dar niciodată bine temperat cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Neagu, fiindcă acesta s-a sinucis c-un cearșaf, pe de-o parte, iar pe de alta, colonelului „nu i se permitea accesul În penitenciar și nici În alt caz”, așadar n-avea cine să-i scrie. Deși pare ușor confuz, dacă ne uităm peste primele declarații, deducem că neavînd acces, Lupu le dădea de mîncare Întemnițaților printr-un tunel pe care-l săpase singur, pornind de sub propriu-i birou, și unde cădeau, cu cearșaful, cei Închiși acolo pe drept. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acelei perioade a gamaglobulinei atît de dureroase și de inutile, a acelui timp cînd aș fi plecat chiar și-n Gabon, dar nu mă mai cerea nimeni de bărbat, nici măcar o negresă, iar grupurile de peste trei persoane și gîndurile erau confuze, așadar dușmance ale poporului, gangrena societății, pentru gangsterii pe care-i vedeam doar În filme iar acum apar la televizor și li se mai dau și bani pentru emisiune, pentru gripă, pentru oripilanta Gară de Nord, pentru genealogie, Gelu, Glad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drum spre Damasc, înspăimântată și oarbă-n lumină. Te caut în nădejde și-n iertare, în credință, iubire milă și har, Și mă regăsesc pustiită ades, sub poale de deal, înspre tristul Calvar. Te caut și pe muntele cu maslini, confuză privesc, mi-e sila de mine Când Tu cu iubire mă ierți și mă chemi, stând lâng-un foc, eu mă lepăd de Tine. Te caut în bogății și-n dorințe, sorbind cupa vieții cu foc și cu dor. Și mă
Te caut by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83278_a_84603]
-
făceau eforturi În direcția asta. Aproape toți cei de față vorbeau despre Helenowski și Brownell, despre atacatorii lor aflați În arest și despre cei doi care nu fuseseră Încă prinși. Bud stătea În picioare, lîngă fereastră. La el ajunseră zvonuri confuze: Brownie Brownell avea buza despicată pînă la nas, iar unul dintre halitorii ăia de tortilla Îi mușcase lui Helenowski urechea stîngă. Dick Stens Înșfăcă o pușcă și porni la vînătoare de mexicani. Pentru asta putea să bage mîna-n foc: Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zicea altceva. — Ei, oi fi-nțeles eu aiurea. Știu că sînteți buni prieteni cu Lee Vachss și-am auzit că el și cu Dublu sînt buni amici. Kikey rîse - prea teatral. — Ce porcărie! Johnny, cred că Wendell al nostru e confuz pe bune. Stomp spuse: — Ăștia doi sînt ca apa și uleiul. Amici? Ce glumă bună! Îi ia apărarea lui Vachss fără nici un motiv. — Băieți, voi sînteți o glumă! Eu credeam c-o să mă-ntrebați din primul moment care-i problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
până atunci, toate rutină, prin urmare le privești cu indiferență, dacă le mai privești. În acel teritoriu în care nu lucrurile reprezintă esențialul, ci așteptarea. Nu neapărat așteptarea ca ele să se mai întâmple, ci altceva, mai diluat și mai confuz: așteptarea ca stare. De aceea împlinirea în sine a lucrurilor, deși importantă, nu mai este esențială, întrucât deasupra lor, stăpânindu-le, e starea de înfrigurare cu care aștepți să se împlinească ceva și viața ți se reduce la această așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că era - îmbinată cu simțul datoriei, de care nu se putea desprinde decât cu greu în acei ani - atât de îndepărtată în timp, încât constituia, fără doar și poate, a treia etapă în formarea omulețului. Simțul datoriei, înțeles la început confuz, pe de o parte, ca o nevoie de a-și termina îndatoririle lui mărunte pentru a-i rămâne timp să pună întrebări, să vadă lumea, să gândească și să-și facă de lucru în curtea cu umbre mișcătoare; pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai târziu a fost tentat să spună, la fel ca doctorul Krokowski, că teama, decența, dezgustul izvorâte din rușine și o înspăimântătoare nevoie de puritate înăbușă iubirea, o țintuiesc în sfere întunecate și nu îngăduie decât în parte acestor revendicări confuze să pătrundă în conștiință și să se manifeste; și că imperativul iubirii nu se lasă legat, violentat, iubirea prigonită nu e moartă, trăiește în adâncul tainei ei, continuă să tindă spre împlinire, rupe cercul magic. Dar vorbele doctorului nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
multă vreme, până realitatea va refuza să se mai arate, plictisită, sau îți vei spune că nu mai există vorbe, dar ți-o vei spune tot din plictiseala repetării - toate acestea la un loc, prin urmare, puse în vorbe, par confuze, încâlcite, complicate, obositoare și îndepărtând de la mersul povestirii despre mersul faptelor. Dacă va fi gândit asupra lor și Andrei Vlădescu, asta va fi mai târziu, poate chiar în aceleași vorbe, chemându-se unele pe altele într-o epuizantă înșiruire. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de casă și să ajung pe jos fără să atrag atenția. Pe vremea aceea - și cine știe, poate și acum - prin casă patrula un majordom absolut lugubru și respingător cu numele de Pyles și știam că deși situația era evident confuză, nu aveam șanse să trec de el. Am așteptat momentul favorabil, când l-am văzut dispărând în direcția clădirilor anexe cu cine știe ce treabă și apoi nu am avut nici o dificultate să păcălesc un oarecare valet nerod. Am pretins că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Tot am vrut să vorbesc cu tine ca lumea toată seara, spuse el. Dar nu s-a ivit ocazia. Phoebe păru să considere asta o subestimare a situației. — Știu, spuse ea pe un ton ușor tăios. E ceva teribil de confuz în aceste crime în masă, nu crezi? Se lăsară câteva clipe de tăcere înainte ca Michael să izbucnească: — Ce cauți aici, pentru Dumnezeu? Cum ai ajuns să fii implicată în povestea asta? — Datorită lui Roddy, desigur. L-am cunoscut acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu barete pe gleznă și toc de zece centimetri pe care Jeffy mi‑i dăduse arborând un aer de superioritate. — Manhattan? A părut nelămurită și ofuscată În același timp. A zis cineva ceva de Manhattan? Era rândul meu să fiu confuză. — Ahn‑dre‑ah, ți‑am spus de cel puțin cinci ori că articolul era despre un restaurant nou din Washington. Dat fiind că o să fiu acolo săptămâna viitoare, vreau să‑mi faci o rezervare. Și‑a Înclinat capul Într‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chema Fraser - Robert Fraser. CÎndva fusese coleg de celulă cu el. Duncan rămase o clipă prea uluit să poată articula ceva. O secună se simți de parcă ar fi plonjat Înapoi În vechea lume a Închisorii, cu mirosul ei, cu sunetele confuze și ecourilor lor, cu mizeria mistuitoare și toată plictiseala de-acolo... Fața Îi deveni rece și-apoi se-ncinse. Își dădu seama că toți Îl urmăresc și se simți prins - prins de Fraser, pe de o parte, și de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Împinse ușa mai mult, se duse spre pat și se ghemui lîngă el. Helen se mișcă, deschizînd ochii, nefiind total trează, dar suficient de trează să ridice brațele și să primească un sărut. — Bună, zise ea cu o voce cam confuză. — Bună, murmură Kay. — CÎt e ceasul? — Groaznic de tîrziu - sau groaznic de devreme, nu știu care pe care. Ai stat aici tot timpul? Nu te-ai dus În adăpost? Helen clătină din cap. Aș vrea s-o fi făcut. — Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tare s-ar sparge. Apucă draperia de camuflaj și o trase, prinzînd-o de pervaz; după ea putea fi orice altă imagine, iar celula - cufundată Într-un Întuneric aproape total - orice alt loc. Acolo unde lumina lunii ajungea În spatele draperiei, era confuză; dar din loc În loc se strecura prin țesătura slăbită și producea mici stele sclipitoare, petice de lumină și semilune, ca paietele de pe mantia unui magician În timpul unui spectacol. Se Întoarse În pat. Îl auzi pe Fraser făcînd doi pași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Dacă Karen reușea acest lucru, i-a zis el, ar crea un „precedent inoportun“. Chestia amuzantă e că, la Începuturi, am presupus că e greu cât timp e bebeluș, că dacă reușesc să-mi croiesc drum prin acele prime săptămâni confuze, totul va reintra În normal. Dar lucrurile se Înrăutățesc: cel puțin la șase luni nu pot să-ți spună că pe tine te vor. La cinci ani și jumătate după nașterea copiilor noștri, numai trei din grupul original de nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]