3,427 matches
-
și Crassus, înțelegere privată și secretă a celor trei împotriva aristocrației senatoriale. În 57 î.Hr. dobândește puteri excepționale pe timp de 5 ani, în vederea asigurării aprovizionării Romei cu cereale. În 55 î.Hr. este ales din nou consul iar la sfârșitul consulatului obține guvernarea Spaniei pe 5 ani, însă nu părăsește Roma. Moartea lui Crassus la Carrhae și gloria lui Cezar în Gallia, duc la destrămarea triumviratului și la apropierea de Senat a lui Pompei. În 52 î.Hr., Senatul acceptă desemnarea lui
Cneus Pompeius Magnus () [Corola-website/Science/298616_a_299945]
-
războaielor revoluționare franceze în 1792. După cinci ani, Republica Franceză a înfrânt Prima Coaliție în 1797. O a doua Coaliție a fost formată în 1798, dar și aceasta a fost învinsă în 1801, lăsând Marea Britanie drept singurul oponent al noului Consulat Francez. În martie 1802, Franța și Marea Britanie au fost de acord să pună capăt ostilităților prin Tratatul de la Amiens. Pentru prima dată în ultimii zece ani, pacea domnea în toată Europa. Cu toate acestea, au persistat multe probleme între cele
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
care, cu toate acestea, i-a trimis anul viitor pe huni pentru a-i distruge. Tot în 436 Aetius a fost, probabil, în Armorica cu Litorius pentru a suprima o rebeliune a Bacaudae. În 437 a participat la al doilea consulat al său și la nunta dintre Valentinian și Licinia Eudoxia la Constantinopol, este probabil ca Aetius să fi participat la ceremonia care a marcat începutul conducerii directe a împăratului. Următorii doi ani au fost ocupați de o campanie împotriva suebilor
Flavius Aetius () [Corola-website/Science/299089_a_300418]
-
de 40 de ani pentru patricieni și 42 pentru plebei. Doi consuli erau aleși anual, servind împreună cu drept de veto asupra acțiunilor fiecăruia. Anul serviciului lor era cunoscut după numele lor: de exemplu, anul 59 î.Hr. era numit de către romani „consulatul lui Cezar și Bibulus“, din moment ce colegii consulatului erau Iulius Cezar și Marcus Calpurnius Bibulus (însă Cezar a dominat acel consulat atât de categorit încăt s-a făcut referire în glumă asupra acestuia sub „consulatul lui Iulius și Cezar“). În latină
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
42 pentru plebei. Doi consuli erau aleși anual, servind împreună cu drept de veto asupra acțiunilor fiecăruia. Anul serviciului lor era cunoscut după numele lor: de exemplu, anul 59 î.Hr. era numit de către romani „consulatul lui Cezar și Bibulus“, din moment ce colegii consulatului erau Iulius Cezar și Marcus Calpurnius Bibulus (însă Cezar a dominat acel consulat atât de categorit încăt s-a făcut referire în glumă asupra acestuia sub „consulatul lui Iulius și Cezar“). În latină, "consules" înseamnă „aceia care merg împreună“. Dacă
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
asupra acțiunilor fiecăruia. Anul serviciului lor era cunoscut după numele lor: de exemplu, anul 59 î.Hr. era numit de către romani „consulatul lui Cezar și Bibulus“, din moment ce colegii consulatului erau Iulius Cezar și Marcus Calpurnius Bibulus (însă Cezar a dominat acel consulat atât de categorit încăt s-a făcut referire în glumă asupra acestuia sub „consulatul lui Iulius și Cezar“). În latină, "consules" înseamnă „aceia care merg împreună“. Dacă un consul murea în timpul termenului său (nu neobișnuit văzând poziția consulilor în prim
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
59 î.Hr. era numit de către romani „consulatul lui Cezar și Bibulus“, din moment ce colegii consulatului erau Iulius Cezar și Marcus Calpurnius Bibulus (însă Cezar a dominat acel consulat atât de categorit încăt s-a făcut referire în glumă asupra acestuia sub „consulatul lui Iulius și Cezar“). În latină, "consules" înseamnă „aceia care merg împreună“. Dacă un consul murea în timpul termenului său (nu neobișnuit văzând poziția consulilor în prim planul bătăliei), unul altul era ales, fiind cunoscut apoi sub consul sufect ("cos. suff
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
și Cezar“). În latină, "consules" înseamnă „aceia care merg împreună“. Dacă un consul murea în timpul termenului său (nu neobișnuit văzând poziția consulilor în prim planul bătăliei), unul altul era ales, fiind cunoscut apoi sub consul sufect ("cos. suff."). Conform tradiției, consulatul a fost inițial rezervat patricienilor; doar în 367 î.Hr. au câștigat plebeii dreptul de-a participa la acest oficiu, atunci când lex Licinia Sextia a stipulat că cel puțin un consul al fiecărui an ar trebui ales din rândul plebeilor. Primul
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
de exemplu, că aproximativ treizeci la sută dintre consulii anteriori lui Sextius aveau nume plebee, nu patriciene. În timpul războiului, criteriul primar pentru consuli era priceperea militară și reputația, însă în toate timpurile selecția era de factură politică. Odată cu trecerea timpului, consulatul a devenit punctul de oprire normal al "cursus honorum", succesiunea de oficii urmărită de către romanii ambițioși. Începând cu Republica târzie, după terminarea unui an consular, un fost consul servea ca proconsul și devenea guvernatorul uneia dintre provinciile Romei. Când August
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
mandatele de sufecți. Cei care dețineau oficiul în data de 1 ianuarie, cunoscuți drept consules ordinarii, aveau onoarea de a asocia anului numele lor. Ca rezultat, aproape jumătate din bărbații care au deținut rangul de pretor puteau să atingă și consulatul. Uneori acești consuli sufecți demisionau în schimb, iar alți astfel de sufecți erau numiți. Aceasta a ajuns la extremul său sub Commodus, când în 190 d.Hr. douăzecișicinci de persoane au deținut funcția de consul. În timpul Imperiului, împărații numeau frecvent
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
Aceasta a ajuns la extremul său sub Commodus, când în 190 d.Hr. douăzecișicinci de persoane au deținut funcția de consul. În timpul Imperiului, împărații numeau frecvent protejați sau rude fără vreo cerință a vârstei. De exemplu, Împăratul Honorius a primit consulatul la nașterea sa. Deținerea consulatului era aparent o astfel de onoare încât până și efemerul Imperiul Galic a avut câteva perechi de consuli în timpul existenței sale (260-274). Lista de consuli pentru acest stat este incompletă, formată pe baza inscripțiilor și
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
său sub Commodus, când în 190 d.Hr. douăzecișicinci de persoane au deținut funcția de consul. În timpul Imperiului, împărații numeau frecvent protejați sau rude fără vreo cerință a vârstei. De exemplu, Împăratul Honorius a primit consulatul la nașterea sa. Deținerea consulatului era aparent o astfel de onoare încât până și efemerul Imperiul Galic a avut câteva perechi de consuli în timpul existenței sale (260-274). Lista de consuli pentru acest stat este incompletă, formată pe baza inscripțiilor și monedelor. Una dintre reformele lui
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
oficiali care purtau titlul de „consul“. În realitate, însă, statul se afla sub controlul Primului Consul, Napoleon Bonaparte. La început consulii dețineau oficiul pentru o perioadă de zece ani, deși în 1802 Bonaparte a fost declarat Prim Consul pe viață (consulatul pe viață a fost introdus și pentru Consulul Secund și Terțiar). Consulatul francez a încetat din existență când Bonaparte a fost declarat Împărat al Franței în 1804.
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
sub controlul Primului Consul, Napoleon Bonaparte. La început consulii dețineau oficiul pentru o perioadă de zece ani, deși în 1802 Bonaparte a fost declarat Prim Consul pe viață (consulatul pe viață a fost introdus și pentru Consulul Secund și Terțiar). Consulatul francez a încetat din existență când Bonaparte a fost declarat Împărat al Franței în 1804.
Consul () [Corola-website/Science/299414_a_300743]
-
strada Esculap (în prezent str. Pictor C. Stahi, nr. 5-7), a fost arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat; nu se spune cauza pentru care e chemat. Celelalte scrisori nu conțin nimic ce ar interesa Siguranța Statului.” În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, protopopul Bălan a
Ioan Bălan () [Corola-website/Science/298830_a_300159]
-
arhiepiscopul Netzhammer, care a relatat situația în memoriile sale. Referatul întocmit în urma analizei probelor ridicate cu ocazia percheziției arată că a fost găsită „o carte poștală dela [sic] consulatul austro-ungar, prin care el este invitat să se prezinte la acest consulat; nu se spune cauza pentru care e chemat. Celelalte scrisori nu conțin nimic ce ar interesa Siguranța Statului.” În pofida protestului unor intelectuali adresat primului ministru, protopopul Bălan a fost trimis în lagăr la Huși. În data de 3 septembrie 1916
Ioan Bălan () [Corola-website/Science/298830_a_300159]
-
audiență la Kliment Voroșilov, căruia i-a cerut să fie reprimit în serviciul activ al armatei, sau să i se dea un loc de muncă corespunzător. Enervat că rezolvarea cererii sale întârzie, Vasili s-a dus pe 15 aprilie la consulatul Chinei și a cerut o viză pentru tratament medical. În timpul acestei vizite la ambasada RP Chineze, el ar fi făcut „declarații calomnioase antisovietice”. În acea perioadă, relațiile dintre Uniunea Sovietică și Republica Populară Chineză erau foarte încordate. Reacția autorităților sovietice
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
dintre Israel și națiunile arabe și musulmane asupra statutului orașului, își mențin ambasadele în alte orașe, ca Tel Aviv, Ramat Gan, Herzliya, etc. iar în estul Ierusalimului mai multe state (Statele Unite ale Americii, Franța, Grecia, Belgia, Marea Britanie, Italia etc.) dețin consulate. Consulatul Statelor Unite la Ierusalim este independent de ambasada aflată la Tel-Aviv, consulul general raportând direct Departamentului de Stat și nu ambasadorului. În anul 1967 s-au introdus în hotarele orașului câteva sate vecine cu locuitori arabi. Din anul 1967 și
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
Israel și națiunile arabe și musulmane asupra statutului orașului, își mențin ambasadele în alte orașe, ca Tel Aviv, Ramat Gan, Herzliya, etc. iar în estul Ierusalimului mai multe state (Statele Unite ale Americii, Franța, Grecia, Belgia, Marea Britanie, Italia etc.) dețin consulate. Consulatul Statelor Unite la Ierusalim este independent de ambasada aflată la Tel-Aviv, consulul general raportând direct Departamentului de Stat și nu ambasadorului. În anul 1967 s-au introdus în hotarele orașului câteva sate vecine cu locuitori arabi. Din anul 1967 și până în
Ierusalim () [Corola-website/Science/297829_a_299158]
-
de stat. Printre acestea se numără Universitatea din Rzeszów( cu 12 departamente), Universitatea pentru Tehnologie din Rzeszów, precum și câteva universități private, Universitatea de Management și Tehnologia Informației fiind una dintre cele mai mari universități private din Polonia. Orașul are 3 consulate onorifice (Germania, Slovacia și Ucraina), fiind un membru al Uniunii de mitropolii poloneze și Asociația Eurocities - o asociație de orașe din toată Europa. Fostă reședință a nobilimii poloneze. În ultimii ani turismul a cunoscut o dezvoltare importantă în Rzeszów. Astfel
Rzeszów () [Corola-website/Science/297851_a_299180]
-
nuvela "Sărmanul Dionis". În 1873 poetul începe să prelucreze literatură folclorică, începe să lucreze la primele versiuni la "Călin (file din poveste)" și "Luceafărul". Pentru a-și putea asigura o existență modestă este nevoit să accepte curând un post la consulatul român de la Berlin, aflat sub conducerea lui Theodor Rosetti, mai târziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tată și fiu l-a determinat pe poet să ceară exmatricularea și eliberarea unui certificat doveditor că până la data de 14 iulie a
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să deschidă un consulat la Bor, însă autoritățile sârbe nu au permis acest lucru. În unele zone locuite de români, au fost instalați refugiați sârbi din foste provincii iugoslave, intervenindu-se asupra proporțiilor naționale, în defavoarea românilor. Timocul sârbesc are o populație de 712.050
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
minoritate reprezentativă în plasele Kucevo (28,3%), Boljevac (26,7%), Zagubica (22,4%), Bor (18,2%), Majdanpek (12,2%), Petrovac (10,9%), Golubac (9,9%), Negotin (7,5%), Zajecear (4,8%). România încearcă de un timp încoace să deschidă un consulat la Bor, însă autoritățile sârbe nu au permis acest lucru. În unele zone locuite de români, au fost instalați refugiați sârbi din foste provincii iugoslave, intervenindu-se asupra proporțiilor naționale, în defavoarea românilor. Regiunea bulgară Vidin are o populație de 130
Timoc () [Corola-website/Science/297955_a_299284]
-
magistratului, ale cărui puteri le are, în afară de "pomerium". Spre deosebire de magistraturi, promagistraturile nu sunt anuale, ci au o durată stabilită, în general prin senatus consult (aviz dat de Senat unui magistrat, care i-a prezentat o problemă). Atunci când, pe timpul lui Sylla, consulatul și pretura au devenit magistraturi „urbane”, doar promagistrații au putut exercita comanda militară și guverna provinciile. În sfârșit, când Pompei, în 52 î.Hr., a suprimat prorogația, cerând un interval de cinci ani între exercitarea unei magistraturi și cea a unei
Promagistrat () [Corola-website/Science/307056_a_308385]
-
apoi să publice de la „Connaissance de l’Est ” (1895 - 1905), până la „Soulier de Satin ” (1923). Mai întâi, Claudel este atașat la Minister, iar în 1893, tânărul diplomat pleacă la New York, având funcția de consul supleant, iar apoi în calitate de gerant al consulatului din Boston. În perioada acestui prim sejur american, Claudel are primele tentative de dramatice: una situată în Franța, „La Jeune Fille Violaine ” (1892, primă schiță a "L’Annonce faite à Marie" ), cealaltă situată în America, „L’Échange” (1894). În aceste
Paul Claudel () [Corola-website/Science/308102_a_309431]