8,426 matches
-
acestui memoriu. Mărimea fizică a Bucovinei, valoarea ei politică și însemnătatea ei pentru Coroană, precum și experiența ei tragică cereau ca ea sa fie împărțită în două districte. La unirea acestei țări cu Galiția în anul 1786, domnul guvernator al Galiției, contele von Brigido, a propus instituirea imediată e celor două districte, cu atât mai mult cu cât Bucovina are, din punct de vedere fizic, suprafața egală cu două districte ale Galiției; totodată, fiind teritoriu de graniță, aici se desfășoară nenumărate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fără seamăn. Binevoiți, Maiestatea Voastră, învăluit în filantropia și simțul dreptății ce vă caracterizează, să ascultați acum totul. L. În timpul îndeplinirii îndatoririlor sale oficiale în Cancelaria Aulică Unită, în anul 1788, a fost deodată bănuit de ipohondrie de domnul referent, contele von Odonel. Câteva semne de îndreptățită suspiciune și teamă au fost luate drept simptome, iar drept cauză extenuarea. Pripită a fost bănuiala, însă și mai pripite măsurile luate; și astfel, la 16 martie, în anul respectiv, el a fost predat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
drept simptome, iar drept cauză extenuarea. Pripită a fost bănuiala, însă și mai pripite măsurile luate; și astfel, la 16 martie, în anul respectiv, el a fost predat deodată diferitelor spitale, pe baza unor presupoziții samavolnice și cu urmări teribile. Contele Odonel i-a pășit pragul casei, l-a luat și l-a dus acolo împotriva tuturor protestelor și... a regulilor de siguranță, într-o casă de sănătate. Astfel, libertatea personală și drepturile individului au fost puse în pericol; astfel, cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a fost dus la îndeplinire! Însă aceasta nu s-a întâmplat pe calea normală a factorilor de drept, adică nici măcar pe motive ce ar fi ținut de Cancelarie, ci pe motivele individuale ale unui referent, iar acel referent era tocmai contele Odonel. Cu suspine doritoare de dreptate și cu lacrimi de nefericire, petiționarul s-a apropiat de tronul binefăcător, iar prin intermediul memoriului din 24 februarie anul curent a explicat raporturile dintre chestiunea în cauză și domnul referent și că același domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Și așa s-a și întâmplat: Maiestatea Voastră a distrus acest act de samavolnicie al domnului referent și a însărcinat Cancelaria cu un al doilea contract, care a fost de această dată dus la îndeplinire. Prin aceasta, sufragiul domnului referent, contele Odonel, s-a năruit complet, iar petiționarul, grație decretului primit, a fost numit secretar gubernial în Galiția, dându-i-se speranța obținerii poziției de căpitan de district, aflată atunci în curs de eliberare. Numirea în această funcție a însemnat mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în Galiția, dându-i-se speranța obținerii poziției de căpitan de district, aflată atunci în curs de eliberare. Numirea în această funcție a însemnat mult pentru un nefericit, căci astfel el s-a sustras noii presiuni exercitate de domnul referent, contele Odonel; însă de realele necazuri ale momentului n-a scăpat, ele înfășurându-se în jurul său. Maiestatea Voastră! Situația petiționarului năpăstuit este ieșită din comun și a atins cea mai înaltă treaptă a groazei prin faptul că acum, când țările Moldova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Georg von, 190 Kinck, R., 38 Klingenstein, Grete, 34, 35 Koffler, consilier municipal, 136 Kogălniceanu, Mihail, 50, 215 Kollowrat-Krakowski, Leopold, 182, 185, 187, 193, 207, 228 Köpeczi, B., 34 Kopitar, Bartolomeus, 297 Kovács, Elisabeth, 113 Krieghaber, asesor, 200 Krukowiecki. Piotr conte, 190 Kurzböck, Josef, 153, 156, 194 Kușnikov, general, 289, 290 Kutschera, Rolf, 202, 203 L Lacy, Franz Moritz, 48 Langsius, 230 Laurian, August Treboniu, 222 Lazăr, rege, 15 Lecca, Octavian George, 10 Leibniz, Gottfried Wilhelm, 32 Lemni, Melhisedec, 252 Lemny
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Maiorescu, Ioan, 222 Maline, arhiepiscop, 292 Marcus, Solomon, 211 Margelik (Margelick), Johann Wenzel von, 189, 231, 396, 404, 420, 428 Maria Theresia, împărăteasă, 42, 47, 67, 69, 79, 188, 202, 203, 445 Marki, Anton de, 108, 151, 238, 242 Markowich, conte, 278, 288 Martini, Karl von, 194, 210, 297 Mavrocordat, Alexandru (Firaris) voievod, 166, 173, 176, 178 Mavrocordat, familie, 11 May, arendaș, 176 Mayer, Joseph Ernst, 39, 229, 231 Meletie, arhimandrit, 122, 138 Meletie, vicar, 119, 121 Metternich, Klemens Wenzel, 292
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
181, 183-185, 227-231 Webern, consilier aulic, 76, 190 Weishaupt, Adam, 182 Weissmann, 378 Werenka, Daniel, 49, 51, 54, 59, 63, 163 Widmann, concepist aulic, 198 Winkler, J., 136 Winter, Eduard, 34, 113, 115 Wolff, Christian, 27, 32, 33, 35 Wrba, conte, 295 Wurzbach, Constant, 37, 183 Wurzer, R., 244 X Xenophon, 26 Xenopol, A. D., 46, 50 Z Zeiff, Josef, 137 Zeiller, Franz von, 181 Zellweker, Edwin, 180 Zieglauer, F., 71, 78, 107, 132, 150, 164 Zöllner, Erich, 201 Zub, Alexandru, 221
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
umane. Forma pe care o ia laptele împroșcat o prefigurează foarte exact pe cea a unui obiect fabricat a cărui concepție ar părea să țină de arbitrarul cel mai complet, mă refer la o coroană, mai precis o coroană de conte : conform artei heraldice, un cerc de metal evazat, decupat în partea de sus în vîrfuri, fiecare cu o perlă la capăt (la drept vorbind, șaisprezece, în loc de douăzeci și patru cîte avea împroșcătura, însă numărul depinde pro babil de viscozitatea lichidului). În ierar
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de metal evazat, decupat în partea de sus în vîrfuri, fiecare cu o perlă la capăt (la drept vorbind, șaisprezece, în loc de douăzeci și patru cîte avea împroșcătura, însă numărul depinde pro babil de viscozitatea lichidului). În ierar hia nobiliară franceză, titlul de conte venea după cele de duce și de marchiz. Toate trei comportau coroane numite deschise, prin opoziție cu coroana regală (sau imperială) închisă, adică prelungită prin semicercuri care se unesc sus. În Franța, se pare că acest tip de coroană a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
aceste stări ale lumii fizice ; sub aspectul instabilității, starea gazoasă se situează deasupra stării lichide... Totuși, abia la sfîrșitul secolului al XIX-lea, odată cu apariția cronofotografiei, s-a descoperit că lichidul împroșcat în urma căderii unei picături prefigurează o coroană de conte, iar o explozie gazoasă - o coroană regală sau imperială ; și asta cu toate că oamenii care au conceput aceste coroane și le-au inventat forma n-au putut, deoarece le lipseau mijloacele de observație apropriate, să aibă o reprezentare a fenomenelor fizice
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
considerată dispărută, alteori mereu actuale, dar în mod normal invizibile deoarece sînt îngropate în adîncurile structurii sociale. Deseori, de altfel, ele sînt și una, și alta. Îmi spuneam aceste lucruri cu cîteva luni în urmă citind în presă textul intervenției contelui Spencer la funeraliile surorii sale, prințesa Diana. În modul cel mai neașteptat, cuvintele sale făceau să renască un rol, cel al unchiului dinspre mamă, despre care se putea crede că, în starea actuală a societății, nu mai este decît o
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
căreia nu i se asociază nici o semnificație particulară. În timp ce, în trecutul societății noastre și chiar în prezentul multor societăți exotice, unchiul dinspre mamă a fost sau rămîne o piesă majoră a structurii familiale și sociale. Dacă ne gîndim că reședința contelui Spencer se află în Africa de Sud, trebuie să fim de acord că hazardul a potrivit bine lucrurile : într-adevăr, „The Mother’s brother in South Africa” este titlul celebrului articol apărut în 1924 în South African Journal of Science unde RadcliffeBrown
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
of Science unde RadcliffeBrown a pus în lumină importanța acestui rol și a încercat, printre cei dintîi, să înțeleagă care putea fi semnificația lui. Punînd necazurile surorii sale pe seama fostului soț al acesteia și a familiei regale în ansamblul ei, contele Spencer își asumă mai întîi poziția „celui care dă femeia”, cum spun etnologii în jargonul lor, personaj care păstrează un drept de a veghea asupra surorii sau fiicei lui și poate interveni dacă el o crede sau ea se crede
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
o relație de la frate la soră, o relație de la soț la soție și o relație de la părinți la copii. Tocmai această structură, care devenise greu vizibilă deoarece fusese înghițită de complexitatea societăților moderne, a fost făcută din nou actuală de către contele Spencer prin cuvintele sale. El a știut să definească impecabil relațiile interne ale unui sistem familial cu patru termeni. Sora lui și cu dînsul erau, spune el, uniți printr-o intimitate tandră încă din primii ani ai copilăriei : „Noi doi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
și cu neamul acestuia au fost marcate de „angoasă [...], lacrimi, disperare”. Și așa cum se opun relațiile dintre frate și soră, pe de o parte, și cele dintre soț și soție, pe de altă parte, tot așa se opun, în discursul contelui, și relațiile dintre unchi și nepoții cărora el se angajează să le dea o educație mai prevenitoare... Cu alte cuvinte, două tipuri de relații contrastante, unele pozitive, celelalte negative, care sînt exact simetrice într-o structură ce poate fi considerată
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
revendice un rol care i-ar fi aparținut în trecutul societăților noastre și care i-ar aparține și în altele, cu toate că acest rol este astăzi lipsit de orice bază legală sau chiar cutumiară. „Noi toți, familia ta prin sînge”, proclamă contele Spencer ca și cum drepturile pe care și le atribuie asupra nepoților săi ar avea o bază la nivelul obiceiurilor : „Mă angajez să-i apăr copiii de o soartă asemănătoare cu a ei, [să fac în așa fel încît] să fie crescuți
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
târguiala dintre părțile contractante, care trebuiau să se consulte în vederea aplicării prevederilor stabilite sau dacă situația internațională creată permitea și unele modificări, ținând cont că de la semnarea pactului trecuseră zece luni. Astfel, la 23 iunie 1940, ambasadorul Germaniei la Moscova, contele Friedrich Werner von Schulenburg, a fost invitat la Molotov pentru o discuție, în urma căreia ambasadorul german raporta Berlinului: „Molotov mi-a făcut astăzi următoarea declarație: Rezolvarea problemei basarabene nu mai suferă amânare. Guvernul sovietic se mai străduiește să obțină o
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
bine primit și găzduit de studenții români. La înapoiere sa abătut din nou prin Roma unde de acuma avea amici pe care simțea nevoia să-i viziteze. A fost primit cu căldură de vechile sale cunoștințe, a fost găzduit de contele De Gubernatis care împreună cu cardinalul Rampolla l-au prezentat atât la palatul regal cât și la Vatican. VI Cu ocaziunea Congresului Orientaliștilor, organizat la anul 1899 în scopul contracarării așa zișilor istorici, în speță ca ripostă față de susținerile maghiarului Ovary
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
a fi drept proteguitor al națiunilor asuprite de pe întinsul imperiului, dar în palatul acestuia, Badea Cârțan n-a putut pătrunde. Se îndreaptă dezamăgit spre Budapesta unde ca prin minune a fost primit în audiență de însuși prim ministrul de atunci, contele Ștefan Tisza, căruia îi ceru să i se facă dreptate. Cu un curaj ce merită admirația tuturor celor ce gîndesc românește, în cabinetul primului ministru obiectează împotriva samavolniciei autorităților maghiare prin care i-a fost transformată în cenușă întreaga sa
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
iubire. În consecință, acestă meditație ce învie spusele apostolului Pavel, duce la apropierea acestui sentiment uman de acela al nașterii universului. Amândouă sunt, în egală măsură, enigmatice și profunde. O scrisoare din 1879 adresată Veronicăi, și considerată de Rosa Del Conte printre cele mai nobile și delicate din câte au fost scrise în literatura universală 94, este revelatoare, întrucât textul vorbește despre fatalitatea iubirii; imposibil de explicat, ea nu are nimic în comun cu ceea ce ura la contemporanii săi: Iar cărările
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
VII, ed. cit., p. 185. 55 Idem, Opere IV, ed. cit., p. 296. 56 Titu Maiorescu, Opere II, ediție, note, comentarii, variante, indice de Georgeta Rădulescu-Dulgheru și Domnica Filimon, București, Editura Minerva, 1984, p. 97. 57 Ibidem. 58 Rosa Del Conte, Eminescu sau despre absolut, Ediția a II-a, Îngrijire, traducere și prefață de Marian Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu Bușulenga, Postfață de Mircea Eliade, cu un cuvânt pentru ediția românească de Rosa del Conte, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 207
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
97. 57 Ibidem. 58 Rosa Del Conte, Eminescu sau despre absolut, Ediția a II-a, Îngrijire, traducere și prefață de Marian Papahagi, Cuvânt înainte de Zoe Dumitrescu Bușulenga, Postfață de Mircea Eliade, cu un cuvânt pentru ediția românească de Rosa del Conte, Cluj Napoca, Editura Dacia, 2003, p. 207. 59 Mihai Eminescu, Opere XVI, ed. cit., p. 311. 60 Idem, Opere VII, ed. cit., p. 327. 61 Iosif Cheie-Pantea, Repere eminesciene, Timișoara, Editura Excelsior, 1999, p. 72. 62 Ibidem, p. 73. 63 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Mihai Eminescu, Fragmentarium, ed. cit., p. 79. 90 Idem, Opere IV, ed. cit., p. 360. 91 Ibidem, p. 361. 92 Iosif Cheie-Pantea, Repere eminesciene, ed. cit., p. 63. 93 Mihai Eminescu, Opere IV, ed. cit., p. 12. 94 Rosa Del Conte, Eminescu sau despre Absolut, ed. cit., p. 205. 95 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 137. 96 Ibidem. 97 Iosif Cheie-Pantea, Repere eminesciene, ed. cit., p. 67. 98 Mihai Eminescu, Opere I, ed. cit., p. 55. 99 Ibidem, p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]