3,539 matches
-
instrumentelor și metodelor astronomice (14ă, astronomie stelară statistică (7ă. Dintre lucrările cu caracter didactic menționăm: Curs de astronomie generală (1957ă și Astronomie generală (1965ă. La acestea adăugăm lucrările de popularizare a astronomiei: Despre supernove (1947ă, Astronautica și astronomia (1959ă, Vorbește Cosmosul (1962ă, Venus și Marte, ținte apropiate ale zborurilor cosmice (1963ă, Precizarea unor condiții pentru producerea eclipselor (1965ă, Construiți un telescop (1965ă, Planete gigantice (1967ă. Așa cum menționam la început, profesorul Victor Nadolschi a avut un rol important în organizarea și dotarea
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
efort colectiv. Numim mistere și acțiunile rituale de la Eleusis, pentru că nu putem să le descifrăm nici sursa, nici simbolurile. De acolo și-au luat inspirația Eschil și Sofocle În intenția de a face prin teatru o legătură Între noi și cosmos. În timpul nostru avem o nouă noțiune, aceea de entertainment, din care sacrul lipsește. Arta ca manual de instruire a sufletului, ca medicină spirituală, a dispărut În Occident, fiind Înlocuită de un fun non-stop. Suntem departe de aceste zone de influență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
liber, sunt o Încercare de a reintra În spațiul cosmic al teatrului, fiind legate de un loc de joc fără limite definitive. Teatrul pe care Îl faci când ești inspirat e Întotdeauna orientat spre spiritual, spre revelație, spre confruntarea cu cosmosul, spre deschiderea celor mai profunde abisuri dinăuntrul nostru, a infinitului din noi. Cred că mulți alții au simțit la fel ca mine. Cum vă place la ferma de lângă La Rochelle Vestea că vom putea face din nou (ca și În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În care intenția se Îndrepta spre bunul mers al planetei și Însănătoșirea lumii. Mi-i imaginez pe actorii din Antichitate În serviciul unei surse de energie subtilă, necunoscută nouă, care se manifesta În spectacol când organismul uman era deschis spre cosmos (jucând În aer liber, cu cerul și stelele ca decor, participând astfel, nu doar asistând la drama umană). Ce era un actor? Spre ce tindea? Un actor pe scenă trebuia să Întrupeze potențialul armonios care există În fiecare om, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
luciul brun-roșcat al fațetelor frumos Înfășurate, care răzbătea prin țesătură cu o miraculoasă perfecțiune de strălucire și culoare. Dar nu atunci m-am apropiat cel mai mult de starea În care să mă hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În mine acea explozie de dragoste, cu Încetinitorul, fără zgomot, dezvăluind rămășițele topite de ea și copleșindu-mă cu sentimentul că există ceva mult mai vast, mult mai trainic și mai puternic decât acumularea de materie și energie din orice cosmos imaginabil, atunci mintea mea se ciupește ca să constate dacă Într-adevăr e trează. Trebuie să facă un inventar rapid al universului, ca un om care Încearcă În vis să ignore absurditatea poziției sale, asigurându-se că visează. Trebuie să silesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
E din Biblie Cartea Sfântă -, "Cântarea cântărilor"... Ce-ți spuneam: "Dragostea-i de la Dumnezeu". El a binecuvântat dragostea din care se zămislește viața. Mama este Creația. Ce-ar fi Pământul, fără dragoste? Un astru mort, rătăcitor bezmetic în hăul unui Cosmos absurd. Dragostea e singura certitudine. Și moartea, spune el mai încet. Maria tace un timp, apoi, domol, încetișor: Poate... poate ai dreptate unchiule. Dar nu știu dacă și el... nu știu... Începe tu, spune el fericit strângându-i mâinile. Risipește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
universalului sentiment matern călcat brutal în picioare naște încă o dată, resuscită pe unul din căței (pe cel mai îndrăgit probabil) cu ajutorul unei geniale metafore. Dar luna începe să apună și dispare din raza privirii ei deznădăjduit-înnădăjduite. Unicul pui salvat (unitatea cosmosului nu e aici o vorbă goală) piere încă o dată. După cruzimea omului - cruzimea naturii. Batjocorirea dintotdeauna a celui (a celei) care urcă Golgota. Ca și cum, la o pomană, prea puțin creștinească, cineva i-ar fi azvârlit, în derâdere, în loc de o bucată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe teren”, nici în laborator, ci numai la tabla neagră și pe hârtie ; nimic empiric, nimic experimental, totul deductiv. Totuși, în ultim resort, ea se numără ̀ mpreună cu celelalte printre științele naturii, aceasta fiindcă natura face oricum parte din cosmos. Dintre științele zise exacte, a căror finalitate e certitudinea, pe care însă nu o obțin decât parțial, progresiv și amendabil, singură matematica a dat totdeauna și din capul locului adevăruri sigure (dar nu concrete). În așa-numitele științe umane și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dacă peste sute de mii sau milioane de ani, în vreme ce ordinea junglei îi va supraviețui, iar când va dispare și ea prin înghețarea sau spulberarea planetei, ordinea ei ca atare, principiul ei generator și schema ei morfologică, va rezista în cosmos, ca epifanie permanentă, virtuală sau actuală, a sa. Logica desfășurării și creșterii până la inextricabil a vegetalului, adică însuși principiul junglei, e pentru artist o ispită, nu lipsită de primejdie, ca și o incursiune efectivă în junglă, dar e o ispită
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
problema realității de dincolo de lumea fizică. În cursul său de metafizică, Nae Ionescu ține prelegeri despre „tipul mirelui” și „tipul pelerinului” („nuntă” și „cale”, ce presupun omologarea în absolut). Pentru Mircea Eliade, metafizica înseamnă un anumit nivel de situare în raport cu Cosmosul. Dar nu Cosmosul ca realitate astrofizică, ci ca realitate transcendentă, ca ordine, ca lume a normelor și esențelor. Accesul la acest nivel de situare presupune o ruptură a nivelului empiric anterior, o transmutație, așadar metafizica nu mai e doar o
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dincolo de lumea fizică. În cursul său de metafizică, Nae Ionescu ține prelegeri despre „tipul mirelui” și „tipul pelerinului” („nuntă” și „cale”, ce presupun omologarea în absolut). Pentru Mircea Eliade, metafizica înseamnă un anumit nivel de situare în raport cu Cosmosul. Dar nu Cosmosul ca realitate astrofizică, ci ca realitate transcendentă, ca ordine, ca lume a normelor și esențelor. Accesul la acest nivel de situare presupune o ruptură a nivelului empiric anterior, o transmutație, așadar metafizica nu mai e doar o ramură a filozofiei
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
căutările, a dat un sens nebuniei. * Nu este aceeași situație cu Kafka, și el bolnav, o structură morbidă, o personificare a fricii, simțind lumea numai prin uriașa sa panică, o spaimă care nu-l încape, care este mai mare decât cosmosul, o spaimă viscerală, întrupată în fiecare celulă, în structura sa anatomică. Lumea cu obiectele transformate în fantome de coșmar, dar de o realitate concretă, palpabilă. Citindu-l, te întrebi cum s-a suportat pe el însuși, de ce nu s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
persoanei la o societate în care funcționează determinismul strict: fiecare document de partid trasa linia evoluției sociale, iar „atomul” n-avea decât să se așeze pe traiectorie; și b) Curriculum Vitae arată - cel puțin în perioada de trecere de la un „cosmos represiv” la un haos la capătul căruia lumea se recosmicizează potrivit „mâinii invizibile” - felul în care atomul, devenit persoană, răspunde provocărilor mediului și formează el însuși mediul. Am râs amar cu prietenii mei, comparându-ne autobiografiile din anii ’80 cu
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
explicarea statutului politic, a legii, a structurii sociale particulare − cazul cetății eterne a Romei, al fondatorului și al populației sale (vom reveni asupra lui). Alte structuri narative matriciale, care se regăsesc și în miturile identității, sunt cele de creație (a cosmosului, a omului); ele includ unități mitemice specifice, precum zeița-Mamă, pământul-Mamă sau materia potențatoare, zeul-Tată sau Spiritul creator. Pentru cazul marilor orașe, spre exemplu, o zeitate tutelară primește periodic sacrificii și onoruri, așa cum Roma și principii ei auguști făceau pentru Jupiter
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
149) Memoria este divinizată pentru capacitatea ei de a scoate umanitatea din timp și de a o aduce în apropierea divinității, prin falia creată de ritual și de ceremonialuri, mai ales când acestea sunt funerare. Timpul divin, șarpele care încolăcește cosmosul sau fluviul uriaș, ca motive mitologice, întăresc la rândul lor constelația simbolică a memoriei. În urma crizei traversate de cetatea greacă în secolul VII, resimțite și în credințele comune, se configurează o nouă interpretare a relației dintre timpul uman și cel
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
definiție, și anti-sofistică. Și aceasta pentru că, spre diferență de autorii clasici precedenți, care concepeau societatea umană prin imitarea, spuneau ei, a ordinii stabilite de zei în univers, precum și a legăturii dintre natură și instituții, sofiștii dezvoltă o viziune antropocentrică a cosmosului și pun problema politicului în termeni exclusiv umani. În perspectiva lor, autarhia individului față de divin desacralizează în mod necesar legea, o desparte de natură și o transformă în "opinie a cetății". Naturii îi rămâne un rol "consultativ", o funcție de ideal
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
secole creștine). Pentru Platon, cunoașterea și puterea politică sunt indisolubil legate. Filosoful trebuie să-și asume rolul de conducător sau de educator al "oamenilor regali" (Legile 732e), pentru o formă de guvernare comunitară, fondată pe adevărul naturii umane și al cosmosului. De aici, atitudinea diferită față de legile impuse de cei care dețin puterea, resimțite ca autoritare și convenționale. Dimpotrivă, legea ar trebui să fie împlinirea virtuților cetățenilor. Legislatorul înțelept lasă ca legea să se cristalizeze prin raționamentul și prin decizia comună
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
prozelitismului religios (Mango 175-92, 290-319 și Bréhier 205-75). E adevărat și că, pe de altă parte, "teologia ortodoxă a lui Hesiod dă un fundament teologic naturii corporale a zeilor" (Besançon 25). De aici, lumea greacă derivă individualitatea fiecărei entități în cosmosul ordonat și stabil. Împotriva acestei pluralități, în care și-ar avea sorgintea răul, filosofia cetății propune Unul perfect, ființa reunificată, parmenidiană. Din tema acestui principiu cosmic, singurul care trebuie contemplat, se inspiră și Platon, atunci când cere, la rândul său, ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
întregului univers într-un viiitor insondabil de îndepărtat vin aici să consolideze șansele de adevăr ale pildei istoriei ce ne șoptește, precum înțelepciunea desprinsă din textele Ecclesiastului, că totul este deșertăciune și goană după vânt, lumea omului, dar și întregul cosmos fiind tributare cu un final infailibil. Așadar, cuvântul lume, din formularea sfârșitul lumii, trimite la imaginea globală a existenței în complexitatea sa răsfirată, extinsă multiplu între microcosmos și macrocosmos. Nu este vorba despre o finalitate a paradigmei umane inclusă în
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
tace cu excepția omului decadent care vociferează și palpită întru viciu pe suprafața terestră privită acum cu mânia ochiului divin. Și această trâmbițare apelează, spre a le descătușa, energiile devastatoare ce stau să coboare peste mundanul omului viciat și se adresează cosmosului, celorlalți îngeri, aleșilor și demonilor, dar nu adunării umane ignorante, incapabile de a mai acționa întru propria salvare ultimă. Această adunare hipnotizată de narcozele demonice va auzi, privi și resimți doar efectele teribile ale celor șapte trâmbițări. Abia la final
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
privind religia III.1. Animismul - o tipologie a universului însuflețit una dintre temele clasice prezente în toată cercetarea științifică a religiilor este cea a formelor originare ale religiei. Animismul este una dintre acestea. Teoriile proanimiste susțineau însuflețirea deplină a întregului cosmos. Animus este un suflet prezent în tot ce există în lumea aceasta, de la pietre până la stele. Reprezentanții clasici ai animismului au fost Edward Burnett Tylor (antropolog englez, 1832-1917), autor al lucrărilor Cultura primitivă și Cercetări asupra istoriei timpurii a omenirii
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
care construiau un asemenea altar puteau fi considerați stabilizați pe acel teritoriu (vezi Satapatha Brăhmana, tratat teologic din perioada 1000-800 Î.Hr.). Or, arată Eliade, ridicarea altarului închinat zeului agni este imitarea rituală a creației. Se trece de la „haos” la „cosmos”. X.2. Cosmogoniile indiene Sunt o moștenire transmisă din preistorie. Importante sunt interpretările și revalorizările pe care vechii indieni le-au dat creației. Există patru tipuri de cosmogonii care i-au interesat pe poeții și teologii Vedelor: a) creația prin
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
de forme și ființe. Fiind o noțiune ambiguă și chiar ambIValentă, măyă a ajuns să însemne iluzie cosmică. (Pe de o parte, numește transformarea magică, demonică, pe de altă parte, puterea creatoare a lui varuṇa.) Mai târziu, în darśana vedanta, cosmosul însuși va deveni un sistem de schimbări inconsistente, ireale. g) Indra - zeul cel mai popular, are 250 de imnuri în Rig Veda. „El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa.” Este demiurg
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Ocupă un loc modest în Rig Veda, dar va deveni în epoca clasică unul dintre Marii Zeii. Este o zeitate binevoitoare față de oameni, prieten și apropiat al lui indra. Simbolizează, în același timp, „întinderea spațială nesfârșită (care face posibilă organizarea cosmosului), energia benefică și atotputernică proslăvind viața, și axa cosmică sprijinind lumea”. Abia în Upanișadele din a doua categorie (contemporane cu Bhagavadgītă, secolul al IV-lea Î.Hr.), VIșṇu va fi exaltat ca zeu suprem de structură monoteistă. k) Rudrá. Este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]