4,763 matches
-
Polytricacee. Mușchi de jgheab (Pogonatum urnigerum), Mușchi de pământ (Polytrichum commune) Familia Marchantiacee. Călbează, Gălbează (Marchantia polymorfa) 3. Clasa Bureți. Familiile Mucoracee, Aspergilacee. Mucezeală (Mucor mucedo, Penicillium candidum, Aspergillius glaucus) Familia Clavariacee. Creasta găinii (Clavaria botrytis), Creastă măruntă (Clavaria crispula), Creasta cocoșului (Clavaria flava). Familia Hidnacee. Nemțișor gros (Hydnum repandum) Familia Polyporacee dintre care despre câteva specii domnul învățător le-a vorbit copiilor. Mânătarca (Boletus edulis, Boletus aerus), Ciuperca de brad (Boletus bovinus), Ciuperca domnească (Boletus luridus), Ciupercă moale (Boletus subtomentosus
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lor, Urszuly Arpad, Raduly Gyorgy și Strezoly Iștvan, nepoți care la data trecerii în neant nu numai că nu știau o iotă românește, dar nici măcar nu aveau habar că străbunicii lor ce veniseră cândva pe coclaurele săcuiești fuseseră români de sub crestele Făgărașului. Iar acolo în valea Bâlii nu mai există decât amintirea unei fabrici de sticlă, constând într-o grămadă de pământ din care mai apar cioburi uneori colorate, iar deasupra unui izvor din apropiere se mai află un rest de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
și viața mea, împreună cu el. Păsările Găinile stăteau cuminți, băgate una-ntr-alta, în lăzile de aprozar transformate, prin adăuga rea unei plase de sîrmă, în cotețe. Erau albe, nu cotcodăceau, nu dădeau din aripi, și aproape tuturor le atîrna creasta pe unul din ochi. Asta le făcea să se uite la tine pieziș, de parcă te-ar fi suspectat de cine știe ce. În apropierea lăzilor mirosea și găinile erau foarte murdare pe la fund. Cînd venea mașina de la avicola, se forma imediat coadă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ducea pe la ea, să vadă ce mai face. Aprindea lumina la baie și de bună seamă că o trezea, pentru că găina îl privea și mai pieziș ca de obicei. O mîngîia pe cap, se juca apoi cu bărbițele sau cu creasta aceea roză, care - cum o dădeai - venea mereu pe aceeași parte. Alteori, Dănuț se ducea-n baie pur și simplu să-și facă nevoile. Găina îl privea curioasă și băiatul se cam rușina. Nu știa cum de părinții nu se
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rustic, orașul ia o înfățișare superbă și de un colorit încântător, căci nimic din mizeriile, din urâciunile, din rănile sale nu se mai vede printre zidurile, clădirile, turnurile, cupolele, care-i fixează fizionomia proprie, frumusețea sa. Cunosc un loc pe creasta aceasta, de unde, în cerul de seară, deasupra imensului amfiteatru, siluetele de clădiri, de turnuri și biserici, albe și roze în mijlocul grădinilor bogate, oferă un tablou de o așa impunătoare armonie, încât nu-mi închipui că cel care l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
unicul, de a evoca inimitabilul?). Așadar, Caragiale ne-a vorbit "cam așa": Într-o seară de vară, obosit de drum, un tânăr călător se-ntinse pe iarba moale lângă un izvor. În fața lui, spre Apus, se vedea o pădure; peste creasta acesteia, cerul păstra încă ceva din focurile amurgului. Curând, tânărul drumeț căzu într-un somn adânc, atât de adânc încât nici visul nu cred să fi putut pătrunde în el. Când s-a trezit, soarele era sus, dar răcoarea dimineții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Îndemne sa mint și să uit... Da, trebuia să mă orbesc ca să nu mai văd altceva decît adevărul pe care-l aflasem, să nu mă pot ascunde de el plăcîndu-mi un răsărit de soare sau blinda coborîre a serii pe crestele munților, cînd zeii Își țin respirația uimiți de atîta frumusețe. Numai așa puteam să-mi cîștig libertatea față de lucrurile care m-ar fi emoționat Îndemnîndu-mă să rămîn rege la Theba și să mă bucur de darurile rangului meu. Acum nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
devenind radioasă și transformîndu-se În idee. De la o margine de pădure În sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de transparență. Memoria Își pierde din greutate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a curs sînge (dacă trecem peste fraza lui Lautreamont, că nici toată apa mării n-ar fi destulă pentru a spăla o pată de sînge intelectuală), Însă pe potecile pustii amintirile par după un timp o eroare. Sus, pe ultima creastă, vîntul nu mai șlefuiește În piatră decît figura sfinxului de la piramide cu ochii ațintiți În gol. El nu aude nimic din zgomotele de jos, nimic din ceea ce provoacă teamă și sete. Nu-l ating nici speranța, nici bucuriile celor ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
există o datorie mult mai dificilă și mai importantă decît aceea de a Înfrunta cu demnitate moartea; aceea de a Întîmpina cu demnitate viața. În cîmpie deci, cu fața la munte, cultivînd grîul, strugurii și Întorcînd din cînd În cînd privirea spre crestele acoperite de zăpezile eterne ale singurătății. Anteu nu-l contestă pe Icar, dar e necesar să știu că fericirea e altceva decît absența nefericirii. Coborîșul ne-a despuiat de nemurire Însă și de infinita ei ambiguitate. Și iată-mă plin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ultima În cutia Pandorei. CÎnd Epimeteu și-a dat seama ce se Întîmplă, a vrut să Închidă cutia, dar era prea tîrziu. Înlăuntru nu mai era decît speranța... (...Strălucea ca brazii uzi de ploaie În vreme ce ultimele raze ale soarelui Înroșesc crestele Olimpului. Dionysos Întoarce acum spre viață o privire plină de melancolie. Lumina țipă sub gheara umedă a unui nor, pădurea se umple de amintiri și de sînge ca o fiară lovită de un zeu pentru care o rană e un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
predilecție În centrul și estul Europei. În secolele XII-XV s-au produs mai multe valuri succesive de expulzări și migrări În masă ale evreilor dinspre vestul și centrul Europei către est. Legenda infanticidului ritual s-a deplasat și ea, pe creasta acestor valuri. În 1554, de pildă, după sosirea În masă a evreilor din Peninsula Iberică În sud-estul european, sultanul Soliman Magnificul s-a văzut obligat să emită un firman Împotriva celor care Îi acuzau pe evrei de practicarea omorului ritual
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un mal unde sunt amarate vreo zece canoe și vedem o coloană de fum ridicându-se de pe mal. Sărim pe rând în noroiul de pe mal, luăm tot bagajul și urcăm panta pentru a ajunge lângă sursa fumului. Odată ce ajungem pe creastă, studiez scena din priviri: un foc nu foarte puternic cu un porc imens staționat deasupra; în jur, o multitudine de adulți și copii vorbind sau țipând într-o limbă complet necunoscută mie. Facem cunostință rețin mai mult că sunt rude
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pentru ca lucrurile să fie perfecte și adrenalina la maxim, te puteai lovi frontal de o altă mașină care ar fi putut veni din sensul opus - pentru că nici eu, nici celălalt nu știam și nu puteam vedea ce se află dincolo de creasta dealului. Te avântai practic într-un joc al necunoscutului. Și lucrul acesta se mai repetă ... Într-un târziu, am ajuns în sat, dar, înainte, vreau să vă mai spun ceva: după ce am trecut de primul deal, de o parte și
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
nucleul paramilitar utilizat în lovitură de stat, rămân ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuți marelui public. Căci profanii nu sunt niciodată tolerați în templul conspirației. Complotiștii preferă să pozeze, în astfel de situații, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscuseră în acele momente fierbinți, niciodată mai înainte. Fără nici o legătură cu fostul regim ori, mai ales, cu forțele externe. Negarea implicării forțelor externe în orchestrarea unei revoluții populare este o axioma pentru noii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Tratatului de la Varșovia. Poporului român nu i s-a spus însă nimic despre acest detaliu, în deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legendă revolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin voința maselor, pe creasta valului popular etc. În realitate, după cum vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova și comandamentul Tratatului de la Varșovia, prin legătură telefonică dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul roșu, secret, românii n-au aflat decît în anul 2000. Într-un interviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
legământ cu Dumnezeu, zicându-mi mie însumi și lui Dumnezeu: „Doamne, de-o fi să mor cândva pe câmpul de luptă, îngăduie-mi să mor pentru Transilvania și pe pământul Transilvaniei”. Fantastică și de neuitat a fost acea plimbare pe crestele Făgărașului! M-am trezit din reveria mea și am dat curs invitației gazdelor noastre ocazionale înfruptându-ne din produsele stânii. Peste noapte am dormit înfășurat într-un enorm și călduros cojoc cu blana groasă. Abia am adormit în aerul proaspăt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
o poziție dominantă în vale, că la noi totul se vedea ca în palmă și nici nu aveam sprijinul artileriei, care rămăsese dincolo de Nistru. Momentul era extrem de grav! Cu ani în urmă, fascinat de un mirific apus de soare de pe crestele Făgărașilor, făcusem un jurământ de sacrificiu pentru Transilvania și pentru pământul Transilvaniei. Acum luptam pe pământul Basarabiei și venise momentul sacrificiului suprem! Mă adâncesc în gânduri și călătoresc cu gândul în timp și spațiu... Colind ulițele satului natal și întâlnesc
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura la joasă înălțime, paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Am aterizat la final de călătorie pe la ceasul amiezii, pe o vreme blândă de primăvară sud-americană. La aeroport ne aștepta cu flori și zâmbetele de rigoare colectivul ambasadei! După circa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
proaste sau "inexistente", soluția cu avioneta era mai convenabilă. Prima escală a fost Temuco, apoi Valdivia, zona vulcanilor, a lacurilor și pădurilor nesfârșite. Priveam prin geamurile avionetei covorul verde întretăiat ici și colo de râuri, cascade, lacuri și munți cu crestele înzăpezite, un spectacol fascinant. Chile are 2085 vulcani, din care 55 sunt considerați încă activi. Fac parte din "cercul de foc" al Pacificului, ce se întinde din Alaska până în Țara de Foc, Noua Zeelandă, insulele Pacificului de sud, întorcându-se apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
incapacitatea de a fi singur În sens spiritual și de a ajunge s) ai o viat) marcat) de creativitate intelectual)”. În timpul „r)zboiului de șase zile”, Yehoshua spune c) se simțea legat de un mare eveniment, c) se află pe creasta unui val al istoriei. Era un sentiment pl)cut, În)lt)tor. Ast)zi, incapabil s) văd) sfârșitul r)zboiului, nu mai simte Ins) c) este dus de un asemenea val. „Istoria nu-ți ofer) pacea”, spune el. „Sentimentul c
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de iarbă. Părintele Irineu și părintele Ștefan mi-au dat mult ajutor, sprijinindu-mă și ajutându-mă. Dumnezeu să primească jertfă de ajutor pe care mi-au dat-o. Și așa, la orele 2 și 13 minute am ajuns pe creasta muntelui, în vârful lui. Slavă lui Dumnezeu și Maicii Domnului că m-au ajutat. Oricum, eram sleita de puteri și toată udă în spate. De ce? Puteți înțelege de la sine. Duceam păcatele mele în spate și de aceea era greu și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cerc paralele pe care le desenează așezarea variabilă și întâmplătoare (dar de ce întâmplătoare ?) a firelor de nisip, nisipul însuși, adică infimele și variatele fracțiuni de rocă și de cochilii a căror multitudine e o spaimă a gândului, spuma valurilor și crestele lor, nu au aceeași ordine, însă multiplicată infinit, în infinit de multe forme ? Finitul cochiliei (al cristalului, al florii) nu e cumva de aceeași esență cu infinitul nisipului și al mării ? Structura frunzei nu e mai puțin riguros geometrică decât
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dau pace. Am vrut să fiu creștin bun și preot cinstit. Ce-am ajuns ? Sunt ca o corabie bătută de furtună, cu cârma ruptă. Lovită de valurile furioase, barca se pleacă când într-o parte, când în cealată parte, până la creasta valurilor. Cât timp va dura acest joc sinistru ? Viața-mi apare fără culoare, fără sens. Nu mă atrage nimic. Orice încerc îmi pare artificial, superficial, improvizat, fără să-mi dea puterea de a duce gândirea până la capăt. Singura stea călăuzitoare
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sporovăind în cor ca niște vrăbiuțe, așa că primul contact cu "țara de reședință" a fost OK! Drumul de la Lima la Santiago a fost superb! Aveam noroc de o zi senină, avionul zbura paralel cu țărmul oceanului, în stânga defilau munții, cu crestele lor de nea, așa că nu ne mai săturam să privim. Din lecturile copilăriei și adolescenței, partea aceasta de lume mă fascinase nu numai cu Robinson Crusoe, Insula Paștelui, Țara de Foc, deșertul Atacama..., dar și cu unele nume de fluvii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]