11,061 matches
-
de Smith și colaboratorii săi (1990) prezintă un nivel redus de intenționalitate - însă, probabil, dau dovadă de mai multă spontaneitate. Spontaneitatea are un rol important deoarece presupune existența unui aspect general al creativității cu aplicabilitate în condiții naturale, unde activitățile creative sunt, de obicei, inițiate de indivizi. Alte procese lipsite de intenționalitate foarte semnificative au fost studiate în cercetările relației dintre creativitate și afectivitate. Afectivitate și creativitate Unele studii experimentale au fost concepute în scopul comparării sau evidențierii deosebirilor dintre anumite
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creșteri, cât și scăderi ale ritmului cardiac în timpul rezolvării problemelor de gândire divergentă cu final deschis, considerate de Jausovec și Bakracevic (1995) drept confirmarea ipotezei referitoare la strategia de rezolvare a problemelor. Rezultatul referitor la legătura dintre starea fiziologică, performanța creativă și autorelatarea stărilor afective poate fi considerată o formă de validare a tehnicilor de evaluare a FoW, deși ele prezintă și dezavantaje (vezi Weisberg, 1992). Manipularea anxietății și conflictului Hoppe și Kyle (1990) au manipulat stările afective cerându-le unor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
intervenții chirurgicale, pe care le-au încadrat sub denumirea de comisurotomie funcțională. Smith și colaboratorii săi (1990) au comparat diverse tipuri de administrare a testelor, unul dintre ele având ca scop inducerea anxietății la testare, cu impact asupra variabilei performanță creativă. În prima situație experimentală, un eșantion de 132 de elevi a fost împărțit în grupuri experimentale și grupuri de control. Creativitatea a fost evaluată prin intermediul probelor verbale, matematice și imagistice (vizuale), de gândire divergentă. Administrarea în scopul inducerii anxietății la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
diferențe semnificative. Cei care au reacționat în maniera cea mai originală erau orientați social, iar orientarea subiecților ale căror răspunsuri nu au fost originale era mai curând instrumentală. Mai devreme, am arătat cum nivelul informațional optim se corelează cu gândirea creativă și că toate celelalte niveluri inferioare sau superioare optimumului inhibă creativitatea. Heinzen (1989) a argumentat, de asemenea, necesitatea unui nivel optim emoțional propice emiterii ideilor originale. Cu ajutorul unei probe scurte, practice de gândire divergentă, el a observat că un nivel
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de probleme. O astfel de concluzie referitoare la nivelul optim se aplică, în mare măsură, și la alte tipuri de fenomene afective. Rezumat Hope și Kyle (1990) și Smith și colaboratorii săi (1990) au demonstrat că stările afective influențează performanța creativă. Alte studii au relevat impactul tensiunii conflictuale și al provocărilor (Heinzen, 1989; James, 1995; Sheldon, 1995) și au sugerat prezența indicatorilor fiziologici ai stărilor afective în unele rezolvări creative de probleme (Jausovec și Bakracevic, 1995). Ar fi, evident, avantajos să
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și colaboratorii săi (1990) au demonstrat că stările afective influențează performanța creativă. Alte studii au relevat impactul tensiunii conflictuale și al provocărilor (Heinzen, 1989; James, 1995; Sheldon, 1995) și au sugerat prezența indicatorilor fiziologici ai stărilor afective în unele rezolvări creative de probleme (Jausovec și Bakracevic, 1995). Ar fi, evident, avantajos să determinăm rolul afectivității prin metode experimentale. Probabil că anumite stări afective inhibă în mod selectiv sau facilitează etapele esențiale ale procesului creativ (de pildă, stările depresive încurajează atitudinea critică
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
fiziologici ai stărilor afective în unele rezolvări creative de probleme (Jausovec și Bakracevic, 1995). Ar fi, evident, avantajos să determinăm rolul afectivității prin metode experimentale. Probabil că anumite stări afective inhibă în mod selectiv sau facilitează etapele esențiale ale procesului creativ (de pildă, stările depresive încurajează atitudinea critică) și că impactul afectivității rezultă din nivelul de stimulare senzorială sau din variația focalizării atenției corelate stărilor afective. Vom aborda aceste posibile ipoteze în secțiunea următoare. Stimularea senzorială și atenția Stimularea senzorială se
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
următoare. Stimularea senzorială și atenția Stimularea senzorială se traduce frecvent în termeni fiziologici. Pe de altă parte, atenția este definită, de obicei, în termenii resurselor cognitive alocate. Stimularea senzorială Martindale și Greenough (1973) au investigat impactul stimulării senzoriale asupra gândirii creative prin manipularea intensității zgomotelor în timpul procesului de rezolvare problemelor. Au fost comparate trei situații experimentale: nivel scăzut, mediu și înalt de stimulare senzorială. Două dintre cele șase grupuri experimentale alcătuite din 80 de elevi de sex masculin au fost supuse
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
între grupurile stimulate senzorial la un nivel mediu și ridicat, însă răspunsurile grupului la un nivel ridicat de stimulare au depășit numeric răspunsurile grupului la nivel scăzut. Rezultatele experimentale confirmă, în mare, ipoteza corelației dintre performanța la testele de gândire creativă și stimularea senzorială. Cercetările ulterioare care au întrebuințat factori auditivi perturbatori au oferit rezultate mai puțin consistente (Kasof, în publicații periodice; Toplyn și Maguire, 1991; Voss, 1977). Martindale și Armstrong (1974) au folosit ca stimulare senzorială activarea corticală. Experimentul a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Cercetările ulterioare care au întrebuințat factori auditivi perturbatori au oferit rezultate mai puțin consistente (Kasof, în publicații periodice; Toplyn și Maguire, 1991; Voss, 1977). Martindale și Armstrong (1974) au folosit ca stimulare senzorială activarea corticală. Experimentul a presupus testarea potențialului creativ al studenților utilizați drept subiecți experimentali și efectuarea ulterioară a electroencefalogramei (EEG) în scopul înregistrării activității corticale. În prima probă standard de EEG, s-au înregistrat undele alfa. Examinatorii au informat subiecții că tonalitatea sunetului pe care îl vor auzi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
exercitat de subiecții cu scoruri ridicate la RAT și la testele de gândire divergentă. Subiecții din grupul cu rezultate mai bune au suprimat cu mai mare ușurință undele alfa în timpul ultimei probe experimentale. Rezultatele obținute relevă că subiecții cu abilități creative înalte sunt capabile să își controleze stările alfa într-un mod adecvat pe termen scurt. Martindale și Armstrong (1974) au atribuit în mod surprinzător acest rezultat final unui nivel ridicat de sensibilitate la stimuli interni specifici controlului alfa (vezi Martindale
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Armstrong (1974) au atribuit în mod surprinzător acest rezultat final unui nivel ridicat de sensibilitate la stimuli interni specifici controlului alfa (vezi Martindale și colaboratorii, 1996). Conceptul de sensibilitate este notabil deoarece corespunde receptivității la sugestii subliminale caracteristice persoanelor creative, după cum au descoperit Smith și Van der Meer (1994, în publicații periodice). Deși Martindale și Armstrong au atribuit reducerea controlului asupra undelor alfa în timpul probelor monotoniei experimentului, ei au recunoscut totuși posibilitatea „pierderii autentice a controlului”. Totuși, au concluzionat că
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
au descoperit Smith și Van der Meer (1994, în publicații periodice). Deși Martindale și Armstrong au atribuit reducerea controlului asupra undelor alfa în timpul probelor monotoniei experimentului, ei au recunoscut totuși posibilitatea „pierderii autentice a controlului”. Totuși, au concluzionat că subiecții creativi au uneori o capacitate de atenție superioară mediei provenită din abilitatea de manevrare a proceselor secundare. Explicația este compatibilă cu teoriile proceselor secundare (de exemplu, Eysenck, 1993; Kris, 1952; Rothenberg, 1991) și cu alte investigații ale atenției (de exemplu, Kasof
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ale atenției (de exemplu, Kasof, în publicații periodice; Toplyn și Maguire, 1991). Pentru a analiza mai departe legătura dintre undele alfa și creativitate, Martindale și Hasenfus (1978) au condus două experimente. Primul a implicat 12 elevi din clasa de literatură creativă care au fost solicitați să conceapă inițial un scenariu de povestire fantastică pe care să-l expună apoi în scris. S-a considerat că formularea scenariului indică faza de inspirație a procesului creativ, iar expunerea lui scrisă - etapa de elaborare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implicat 12 elevi din clasa de literatură creativă care au fost solicitați să conceapă inițial un scenariu de povestire fantastică pe care să-l expună apoi în scris. S-a considerat că formularea scenariului indică faza de inspirație a procesului creativ, iar expunerea lui scrisă - etapa de elaborare (pentru o analiză a teoriilor etapelor gândirii creative, vezi Runco, 1994b, și Wallas, 1926). Participanții la experiment au fost amplasați în două grupuri - creativ și noncreativ - pe baza evaluării examinatorului. Analiza comparativă a
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
un scenariu de povestire fantastică pe care să-l expună apoi în scris. S-a considerat că formularea scenariului indică faza de inspirație a procesului creativ, iar expunerea lui scrisă - etapa de elaborare (pentru o analiză a teoriilor etapelor gândirii creative, vezi Runco, 1994b, și Wallas, 1926). Participanții la experiment au fost amplasați în două grupuri - creativ și noncreativ - pe baza evaluării examinatorului. Analiza comparativă a relevat că grupul creativ a activat la un nivel redus de stimulare senzorială în timpul etapei
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
că formularea scenariului indică faza de inspirație a procesului creativ, iar expunerea lui scrisă - etapa de elaborare (pentru o analiză a teoriilor etapelor gândirii creative, vezi Runco, 1994b, și Wallas, 1926). Participanții la experiment au fost amplasați în două grupuri - creativ și noncreativ - pe baza evaluării examinatorului. Analiza comparativă a relevat că grupul creativ a activat la un nivel redus de stimulare senzorială în timpul etapei de inspirație și subiecții creativi au demonstrat o intensitate mai crescută a undelor decât subiecții noncreativi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
scrisă - etapa de elaborare (pentru o analiză a teoriilor etapelor gândirii creative, vezi Runco, 1994b, și Wallas, 1926). Participanții la experiment au fost amplasați în două grupuri - creativ și noncreativ - pe baza evaluării examinatorului. Analiza comparativă a relevat că grupul creativ a activat la un nivel redus de stimulare senzorială în timpul etapei de inspirație și subiecții creativi au demonstrat o intensitate mai crescută a undelor decât subiecții noncreativi. În al doilea experiment, subiecții au întreprins asociații libere de cuvinte (cuvinte luate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Wallas, 1926). Participanții la experiment au fost amplasați în două grupuri - creativ și noncreativ - pe baza evaluării examinatorului. Analiza comparativă a relevat că grupul creativ a activat la un nivel redus de stimulare senzorială în timpul etapei de inspirație și subiecții creativi au demonstrat o intensitate mai crescută a undelor decât subiecții noncreativi. În al doilea experiment, subiecții au întreprins asociații libere de cuvinte (cuvinte luate la întâmplare) în timpul etapei de inspirație. În faza de elaborare, au fost însărcinați să relateze o
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cercetări experimentale au apelat la manipularea procesului de atenție prin intermediul factorilor perturbatori sonori (Kasof, în publicații periodice; Matindale și Greenough, 1973; Toplyn și Maguire, 1991). Se presupune că zgomotele perturbă în mod semnificativ atenția care la rândul ei, influențează gândirea creativă. În cadrul celui mai recent experiment întreprins în acest sens, Kasof a evaluat creativitatea cerându-le subiecților să compună o poezie într-un mediu neperturbat de stimuli sonori. Într-o altă etapă a experimentului, condițiile experimentale au fost manipulate în timp ce unii
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
a captat deseori atenția cercetătorilor reprezintă motivația intrinsecă, impactul ei pozitiv fiind relevat de numeroase studii experimentale descrise în cele ce urmează. Motivația intrinsecă Motivația intrinsecă a fost mult timp recunoscută de cercetători drept una dintre principalele trăsături ale personalității creative (de exemplu, MacKinnon, 1995). Studiile experimentale evidențiază faptul că motivația intrinsecă se corelează atât cu procesul creativ, cât și cu personalitatea creativă. În acest sens, este asociată în mod logic și funcțional, dar și post hoc empiric cu produsul creativ
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
descrise în cele ce urmează. Motivația intrinsecă Motivația intrinsecă a fost mult timp recunoscută de cercetători drept una dintre principalele trăsături ale personalității creative (de exemplu, MacKinnon, 1995). Studiile experimentale evidențiază faptul că motivația intrinsecă se corelează atât cu procesul creativ, cât și cu personalitatea creativă. În acest sens, este asociată în mod logic și funcțional, dar și post hoc empiric cu produsul creativ. Amabile, Goldfarb și Brackfield (1990) au examinat posibila influență a coacțiunii (definită drept prezența altor persoane) și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Motivația intrinsecă Motivația intrinsecă a fost mult timp recunoscută de cercetători drept una dintre principalele trăsături ale personalității creative (de exemplu, MacKinnon, 1995). Studiile experimentale evidențiază faptul că motivația intrinsecă se corelează atât cu procesul creativ, cât și cu personalitatea creativă. În acest sens, este asociată în mod logic și funcțional, dar și post hoc empiric cu produsul creativ. Amabile, Goldfarb și Brackfield (1990) au examinat posibila influență a coacțiunii (definită drept prezența altor persoane) și a supervizării (evaluarea așteptată din partea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creative (de exemplu, MacKinnon, 1995). Studiile experimentale evidențiază faptul că motivația intrinsecă se corelează atât cu procesul creativ, cât și cu personalitatea creativă. În acest sens, este asociată în mod logic și funcțional, dar și post hoc empiric cu produsul creativ. Amabile, Goldfarb și Brackfield (1990) au examinat posibila influență a coacțiunii (definită drept prezența altor persoane) și a supervizării (evaluarea așteptată din partea experților) asupra motivației intrinsece a indivizilor și asupra calității produselor creative. Variabilele dependente introduse în cercetare au inclus
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dar și post hoc empiric cu produsul creativ. Amabile, Goldfarb și Brackfield (1990) au examinat posibila influență a coacțiunii (definită drept prezența altor persoane) și a supervizării (evaluarea așteptată din partea experților) asupra motivației intrinsece a indivizilor și asupra calității produselor creative. Variabilele dependente introduse în cercetare au inclus executarea unei sarcini verbale (un haiku în stil american) și a unui colaj. S-a apelat, în principal, la manipularea informațională - prin urmare, a tipului de instructaj acordat subiectului -, iar informațiile au fost
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]