3,741 matches
-
cu apă. —Vai de mine! Arată fooooooarte gustos! a exclamat Susan strălucind de fericire. Femeia a luat tava și-a așezat-o pe noptieră, după care a tras-o pe Milly în pat, ca s-o îmbrățișeze și să-și cufunde fața în părul ei, inhalând parfumul dulce al copilei. Ești o fetiță așa de bună, știi asta? Cu coada ochiului, Susan l-a văzut pe Nick, care apăruse în cadrul ușii cu o altă tavă în brațe. Asta e mâncarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai potrivit pentru un picnic. Ce înseamnă potri... potri... vit? —Hai cu mine și-o să-ți explic. Nick a luat-o de mână și-a scos-o din dormitor. După ce amândoi au dispărut, Susan a zâmbit singură și s-a cufundat gânditoare în perne. Nu voia să-și mânieze soarta, dar simțea că niciodată nu fusese mai fericită decât era în clipa aia. Punându-și o mână pe abdomen, Susan s-a gândit la copilul care creștea înăuntru, care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prea multă realitate. îT. S. Eliot) Veniți, o, voi, atomi rătăcitori, spre Centru vă-ndreptați Și fiți Eterna Oglindă a ce-ați văzut și scânteiați. Raze hoinare prin întunericul imens cutreierați Și înapoi, în soarele ce v-a creat, vă cufundați. îFarid-Uddin Attar, Graiul păsărilor) Corbul rătăcea, purtându-și jalnic rămășițele-i betege, își era propria relicvă, o scârnăvie scuipată lângă drum. Era tot ceea ce mintea-i refuza să mai conceapă. îTed Hughues, Tovarășii de joacă ai Corbului) Nisipurile Timpului sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
o schimbare binevenită față de obișnuita lui izolare. Și ar fi ceva liniștitor. Dar și să renunțe cu totul la căutare... A tăiat puiul pentru că era acolo ca să fie tăiat. Cina a avut perioade lungi de tăcere. Dolores O’Toole era cufundată în gânduri neliniștitoare. Ieșea din reverie doar ca să le ofere domnului Jones și lui Vultur-în-Zbor alte porții de pui. Vultur-în-Zbor zări în ochii ei o lumină nouă. Nu știa ce însemna ea dar era nouă. La rândul său, el era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Vieții. Nu vei găsi copii pe stânca asta, oricum părăsită de Dumnezeu. Fiecare bărbat e steril. Inclusiv tu. în vocea lui Virgil Jones se simți din nou amărăciunea. Vultur-în-Zbor se îndepărtă, luând-o spre colibă. îl lăsă pe Virgil Jones cufundat în gânduri, iar acesta absent rupse în două niște crenguțe. PAISPREZECE în condiții normale Vultur-în-Zbor ar fi simțit o simpatie instinctivă față de doamna O’Toole, așa diformă cum era. El însuși îndurase împunsăturile sociale adresate ciudatului. Ei doi ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
năvălea pe deasupra capului său și se frângea ca o crenguță. Vultur-în-Zbor s-a trezit de mai multe ori în timpul nopții, pentru că pământul era și tare, și grunjos. Simțea o mâncărime pe piept. Se scărpină somnoros și se gândia, în timp ce se cufunda din nou în somn: Cicatrice nenorocită. Acea cicatrice nenorocită îi juca uneori feste. O altă dimineață a zilei lui Tyr. Cețoasă Virgil Jones se simți scuturat ușor, ca să se trezească. O văzu pe doamna O’Toole zâmbindu-i și spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se simțea și mai stingher acum, că știa înțelesul frazei jucăușe. De-acum în oraș. Crâmpeie de agitație în jurul lor - sporadică, pentru că ora era târzie. O ocheadă furișă la altă fereastră: o bătrână privea melancolică într-un album de fotografii, cufundată în trecut. Iată condiția de bază a exilului - să prinzi rădăcini în amintiri. Vultur-în-Zbor știa că va trebui să afle aceste trecuturi, să și le însușească, astfel încât cei din comunitate să-l poată adopta ca pe unul de-al lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care-mi spuneai cât de mult îți prețuiai demnitatea? „încerci prin viața și acțiunile tale să dai un pic de sens acestui univers nebun“... La asta te refereai...? La... la această boarfă de impotență lascivă? Te-au convins să te cufunzi cu totul în autocompătimire? Te-au convins să uiți de ce-ai părăsit-o pe Dolores? Voiam să te întreb de multe ori de ce, dar așteptam să fii gata. Acum se pare că mi-am ratat șansa. Tu ești distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ei era un olan atunci când căzuse de pe acoperiș. — Eu l-am omorât, a spus ea. Eu am făcut-o. ‘Frida Gribb, ‘Frida Gribb Soțu-și răpuse. Nu-i minciună! Chiar se duse. Vultur-în-Zbor a închis ușa în urma lui. Camera s-a cufundat în întuneric; a mers către capul patului. Pe pleoapele închise ale lui Ignatius Gribb erau puse niște monede vechi. — Avea ochii deschiși, a spus Elfrida. A trebuit să-i închid ochii. Vultur-în-Zbor a luat-o de umeri. — Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Casei. Tăcere pretutindeni. în propria ei cameră - un Virgil mâhnit și gânditor. în camera predecesoarei ei - siluetele abia ghicite a doi oameni despre care se temea că îi vor schimba prea mult, mult prea mult, mica ei lume. Virgil se cufundase deja în sine, iar Media era deja impresionată de Vultur-în-Zbor, în ciuda specializării care-i fusese repartizată. Cum stătea tăcută lângă ușa camerei lui Liv, care era foarte puțin întredeschisă, auzi vocea Mediei rostind acea singură frază. Se retrase în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
paznici imateriali ai urâțeniei nevăzute. Afară, porțiunile vizibile ale muntelui Calf se ridicau deasupra casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dintr-odată plină de posibilități uimitoare. Și eu am fost cel care a descoperit totul! — Voi sări peste partea următoare, spuse Liv pe un ton oficial. E ralatarea altor călătorii pe care le-au făcut ei. Camera era de-acum cufundată în întuneric. Vultur asculta absorbit acea recitare monotonă. 1 iulie, ziua Lunii Astăzi Grimus a făcut cea mai mare descoperire a sa și și-a expus planul lui măreț. Trebuie să spun că individul mă farmecă. Deggle este morocănos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și covoare vechi întinse pe podea. Farfurii și candelabre de argint scânteiau peste tot. Aceasta era camera aflată în vârful triunghiului. Prepelicarul nu se opri. Acum către latura dreaptă, își zise Vultur-în-Zbor, concentrându-se asupra direcției. A patra încăpere era cufundată în întuneric, cu doar câteva forme albe întrezărindu-se printre umbre. Pe măsură ce ochii i se obișnuiau cu lumina slabă, văzu că prin încăpere erau împrăștiate o mulțime de socluri pe care se aflauă ce anume?ă obiecte, ascunse de cearșafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fredonând și dansând pe ritmurile muzicii formației de adolescenți. Ibricul de cafea își primi porția de apă și zahăr, apoi fu supus torturii focului pentru elixirul parfumat care reușea să alunge și ultimele rămășițe ale somnului dulce în care se cufunda noapte de noapte. Era agitată. Parcă avea un surplus de energie cu care nu era obișnuită și pe care trebuia neapărat să-l consume. Se îmbrăcă repede cu o bluză neagră și o pereche de pantaloni de aceeași culoare. Se
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În vizită peste ocean, la frate, această angajare temporară nu putea fi decât un noroc, având În vedere și perspectivele care se deschideau la Întoarcerea acasă. În ceasurile când lucra singur, vopsind la nesfârșit pereți albi și absurzi, deseori se cufunda În apele memoriei, redescoperindu-se alături de soție și copil În dulci amintiri, a căror muzică Îi umplea inima de o imensă fericire, care-l trimitea-n foșniri de lacrimi. La Început a crezut că nu va putea rezista muntelui de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un ritual de Înmormântare. Cuprins din nou de valul acela de greață, se ghemui bicisnic și vomită de mai multe ori, electrizat, cu ochii ieșiți din orbite, privind Întrebător spre niciunde, pustiit. Se afla de vreme neștiută În scaunul său, cufundat Într-o adâncă toropeală. Nu putea spune dacă trecuseră ore, zile sau eternități de când zăcea așa. După ce se adună din reverie, Începu să-și pipăie suspicios membrele uscate, ca de hârtie, care se acoperiră În Întregime de pudra aceea cenușie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai străin ca niciodată. Lucrurile deveniseră brusc cenușii, retrase și foarte reci, cufundate Într-o lumină a lor, necunoscută. M-am gândit să o sun pe Linzi. Să-i spun că nu mai vreau să ne Întâlnim. Nu mai avea nici un rost. Ne știam de aproape trei luni. Ne Întâlneam la mine, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poate ști! Am fost la un pas să Închei contractul cu viața În aceeași manieră cu a părinților mei. Greșeala mea rămâne că am traversat printr-un loc nepermis. Eram și foarte grăbit: Întârziam la școală, În nota mea obișnuită. Cufundat În gânduri, nu am văzut și nici nu am auzit bolidul. După un scrâșnet asurzitor, am simțit o lovitură puternică din lateral, mai sus de genunchi. Apoi n-am mai știut nimic. M-am trezit la spital, cu un doctor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spunându-i că nu face bine să doarmă acolo, și mai ales la ora aceea târzie. Nu a dat nici un semn că mă aude. Am Împins-o mai tare, am zgâlțâit-o de câteva ori, dar a rămas nemișcată. Părea cufundată Într un somn foarte adânc, respirând aproape imperceptibil. Mi-a atras atenția la ea un soi de inocență și de suavitate, datorate, aș zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la priveghi, la domnul Cantemir târziu, pe la orele două În noapte. Am urcat cu dificultate treptele până la etajul unu. Ușa era Întredeschisă. În mijlocul sufrageriei, Întrun sicriu așezat pe o masă acoperită de un covoraș cu motive florale, administratorul nostru era cufundat În tăcerea absolută, pe care doar morții o cunosc. Nu am găsit-o decât pe Lisaveta, femeia de serviciu acolo, gheboșită, Îngrijind de lumânări, atât de absorbită Încât nici nu m-a băgat În seamă. La picioarele celui decedat se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lenevire, 15Marea lui Priam viță d-eroi s-o nimici. Vei merge unde ziua etern nu mai lumină, Cocytul unde-n lungul pustiilor suspină, Colo unde amoru-ți în Lethe va muri. ECTOR Orice dorință-n mine, în mine-orice gândire, 20Le-oiu cufunda în Lethe, în râul de-amuțire, Dar nu și-al meu amor. Auzi-l! cel sălbatec cum lângă muri turbează, Încinge-mi a mea spadă și doliul îți lasă! Căci nu moare în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
somn a fost angelic, deși greu. De nu mă voiu trezi să știi, să știi - Că-n veci visez la ochii tăi cei vii. Cum va fi acel vis eu nu-ți pot spune - Eu numai îl gândesc când mă cufund În ochii tăi. - Neclare sunt, nebune, Acele-nchipuiri ce mă pătrund. Privește tu în ochii mei și-mi spune Ce vezi în ei, în dorul lor profund. Tot ce-ai văzut eu am văzut-n-al tău - Nici în mormânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-am dat. Săltau cu bucurie, În balt-adînc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte - Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miază-noapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era Vistier, Mârzac cel chior ministru - Când de la el
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și înflorite, mîndre-n soare se întind. Dar cât ține răsăritul se-nnalț-un munte mare - El de două ori mai nalt e, decât depărtarea-n soare - Stâncă urcată pe stâncă, pas cu pas în infinit Pare-a se urca - iar fruntea-i, cufundată-n înnălțime, Abia marginile-arată în albastra-ntunecime: Munte jumătate-n lume - jumătate-n infinit. {EminescuOpIV 130} Iar în pieptu-acestui munte se arat-o poartă mare - Ea: înnalt este boltită și-ntră-adînc în piatra tare, Iar de pragu-i sunt unite nalte scări
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
viața este vis. {EminescuOpIV 152} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mîndră-mpărăți Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]